Acordeonul – un instrument în armonie cu trăirile sufletești ale lui Sergiu Romandaș

0
216
Taraful „Hora Petrenilor”, satul Petreni, raionul Drochia. În centru – Sergiu Romandaș (Foto Nina Neculce)

L-am cunoscut la ediția din acest an a Festivalului „Victor Postolachi”. Taraful condus de dumnealui a adus în scenă o muzică a Dumnezeirii, o muzică care mi-a amintit de copilărie, de melodiile, ce se cântau la nunțile din satele noastre.

Îi zice Sergiu Romandaș. E născut la Petreni. Are 70 de ani și a fost elevul domnului Victor Postolachi în anii 1964-1967. Cântă de mic, din clasa a IV-a la acordeon. A deprins să mânuiască acest instrument de la taică-său, care cânta în fanfara satului, condusă de Dumitru Caldare, cel care a înființat orchestra „Barbu Lăutaru” din orașul Bălți. În muzică a găsit și suferință și mângâiere, și frumusețe, și lumină.
Seriojel, copilul de cândva, visa să aibă acordeonul său. După absolvirea a 8 clase a mers să-și continuie studiile la Școala de Iluminare Culturală „Elena Sârbu” din Soroca, azi Colegiul de Arte „Nicolae Botgros”. Aici i-a fost profesor de acordeon, Vicor Postolachi și aici a reușit să studieze acordeonul în profunzime. „A fost un profesor genial, iar atunci când cântam în orchestră ne trata nu ca pe studenții dumnealui, dar ca pe niște colegi. În taraf sunt mai mulți discipoli de-ai profesorului și de aceea am venit la Festival ca să-i onorăm amintirea”, a mărturisit acordeonistul, care și-a văzut visul împlinit de a avea propriul acordeon la absolvirea colegiului. Pe parcursul anilor a activat în mai multe Case de Cultură. Din 2005 mai mulți lăutari, care cântau în diferite formații, au hotărât să se întoarcă la baștină și, împreună să facă ceva frumos pentru sat. S-au reunit în Taraful „Hora Petrenilor”. Interpretează muzică populară de pe ambele maluri ale Prutului, dar și piese compuse de membrii Tarafului. Sunt un colectiv cu titlu model. Participă la activitățile culturale din raion, republică și de peste hotare. „Am cântat la multe festivaluri și sărbători ale muzicii și dansului popular în mai multe localități din România de unde ne-am întors cu mențiuni și premii. La Festivalul „Friedrich Șvarț” de la Suceava am obținut Premiul I. Avem mereu invitații și la festivaluri, și la unele posturi TV de peste Prut, însă din lipsă de bani nu le putem onora. De cântat nu ne lăsăm. În colectiv cel mai în vârstă instrumentist are 77 de ani, este fratele meu mai mare, iar cel mai tânăr are 18 ani, își face studiile la Colegiu. Dorim ca folclorul nostru să aibă continuitate. Nu e ușor în ziele noastre să menții un colectiv. Numai eu știu câte cheltuieli fac din buzunarul meu, dar nu-mi pare rău. Muzica e viața mea. Cât o să mă țină Dumnezeu pe pământ, nu las acordeonul. O să cânt împreună cu colegii de taraf bucuriile și durerile acestui neam”- a spus în concluzie Sergiu Romandaș.

Nina Neculce

PUBLICITATE