Cât ești tânăr și-n putere, toate le faci cu plăcere

0
125

Ploaia se potolise după două zile și două nopți încheiate, nopți în care pe Marin nu l-a prins somnul. A deschis geamul larg și privea fericit la norii de pe cer prin care lumina soarelui trecea ca un zâmbet larg. Apoi privirea i se opri spre lanul de grâu din fața casei, un imens întins, scăldat într-un verde intens și luminos. Atâta verde revărsat nu mai văzuse demult.

Trăirile lui lăuntrice mergeau în acord cu acest peisaj încântător al dimineții. Avea sentimentul că zboară și simțea o ușoară euforie. Încerca să definească fericirea și nu găsea cuvintele potrivite. A definit-o până la urmă ca pe un lucru divin, venit de la Dumnezeu.

Pluteau în al nouălea cer

Era fericit că Silvia i-a dat răspunsul pozitiv la cererea în căsătorie. A avut mari emoții. Nu se așteptase. Pentru că ori de câte ori în cei cinci ani de relație, aducea vorba de momentul cererii în căsătorie, Silvia îl ruga să nu se grăbească să facă acest gest. Considera că încă nu a sosit timpul potrivit. Și atunci el se întrista și se gândea că poate nu-l dorește ca soț în viața ei. În seara ceea de april a invitat-o la restaurant. Au stat de vorbă la un păhar de vin, au analizat moment cu moment toate lucrurile frumoase și cele mai puțin frumoase, care s-au derulat pe parcursul anilor de când erau împreună. După care Marin a îngenuncheat în fața Silviei, a scos inelul din buzunarul de la piept și i l-a pus pe deget cu tradiționala întrebare: „Vreai să fii soția mea?” Își dorea să aibă dovadă dacă îl vrea sau nu-l vrea de soț. Vizibil emoționată, aleasa inimii a rămas surprinsă, dar nu a stat mult pe gânduri și nici nu i-a respins cererea. A închis puțin ochii. Un zâmbet cald i-a luminat obrajii și, spre surprinderea și bucuria lui Marin, a acceptat inelul de logodnă. În timp ce îi punea inelul pe deget, băieții din trupa de muzicanți, s-au apropiat și i-au oferit Silviei câte un trandafir roșu, iar Marin i-a oferit florile ei preferate, un buchet mare de cale, plin de prospețime, care a stat ascuns după tejgheaua barului din restaurant. În aplauzele celor prezenți cei doi îndrăgostiți au ieșit la dans. În timpul dansului au dat frâu liber sentimentelor. Iar când acordurile din valsul lui Eugen Doga se multiplicau, Marin a luat-o în brațe și se rotea cu ea nebun de fericire. Au finalizat dansul printr-un sărut pasional. În văzul tuturor și-au jurat încredere și iubire până la adânci bătrâneți. Amândoi pluteau în al nouălea cer. A doua zi Silvia a plecat pentru câteva zile la Iași, iar Marin, cu inima fremătând de bucurie, nu-și putea afla locul de fericire. Nu-i era nici foame, nici sete, nici somnul nu-l fura… Peste jumătate de an au făcut nunta.

„Tu ești oglinda mea, eu sunt oglinda ta”

Marin și Silvia sunt din Chișinău. Au făcut cunoștință la o nuntă. Ea fiind verișoara miresei mai avea și rolul de drușcă de onoare, sau domnișoară de onoare, cum i se mai spune. El era coleg de grupă și prieten cu mirele și avea același rol-vornicel de onoare. De altfel, roluri importante pe lângă cel al mirelui și a miresei. „A fost dragoste la prima vedere. Ceva a zvâcnit în sufletul meu de cum am văzut-o. Le avea și le are pe toate: chip frumos, inteligență, căldură în cuvinte. Aveam impresia că am mai văzut-o undeva. Am luat-o la dans și nu i-am dat drumul de mână pe tot parcursul petrecerii. Nu m-am grăbit să-i spun cât de mult o iubesc, să nu par ridicol. Dar simțeam deja că o iubesc cu toată inima. Ea mi-a citit gândurile, cum avea să-mi spună mai târziu… Așa a început povestea noastră”, spune Marin. El era atunci student în anul V la Medicină, iar Silvia era în anul III la Universitatea Pedagogică. Ambii consideră că întâlnirea la acea nuntă a fost mâna destinului. Au făcut schimb de numere de telefon și chiar a doua zi au ieșit în oraș. Se simțeau bine împreună, aveau despre ce discuta. De la o zi la alta își dădeau seama cât de compatibili sunt. Cu nerăbdare așteptau sâmbetele și duminicile ca să poată sta împreună 24 de ore din 24. Nu se plictiseau. Discutau, priveau filme, se plimbau, mereu păstrând o atmosferă de armonie și înțelegere. Ca un refren tot repetau: „Tu ești oglinda mea, eu sunt oglinda ta”.

Au fost și  momente dificile până la căsătorie

Fără îndoială, timp de 5 ani până la căsătorie, viața le-a scos în cale și momente mai dificile. Au trecut și prin scene de gelozie, când pierdeau încrederea unul în celălalt, când erau nevoiți să-și ceară iertare, sau să plângă împreună. Au trecut și prin cumpene mult prea dureroase. Într-o vară au hotărât să meargă la scăldat într-un loc pitoresc din zona Orheiului. Silvia știa să înoate destul de bine și s-a pornit să treacă iazul înotând. La un moment dat, când nu-i mai rămăsese mult până la celălalt mal, a simțit că nu-i ajung puteri, că ceva o trage la fund. Atât a reușit să strige: „MAAARIN!” și a dispărut de pe suprafața apei. Marin și cei câțiva bărbați care pescuiau în preajmă s-au aruncat în apă, înotând spre locul cu pricina. Căutările au durat vreo zece minute. Silvia a fost fost scoasă la mal mai mult moartă decât vie. Imediat ce a fost scoasă din apă, Marin a supus-o manevrelor de resuscitare. Parcă își revenea, dar nu putea vorbi. Tremura și îi clănțăneau dinții. Unul dintre pescari a chemat Ambulanța. Marin, însă nu avea timp de pierdut. A luat-o în brațe și a pornit cu ea spre șosea cale de vreo doi kilometri. Mergea foarte repede de parca ar fi plutit pe deasupra unei ape, fără să simtă greutatea corpului iubitei. S-a întâlnit cu Ambulanța pe drum. Medicii de la Ambulanță au continuat manevrele de resuscitare, reușind s-o readucă la viață. A urmat spitalizarea, unde s-a aflat sub supravegherea medicilor timp de vreo 10 zile până când starea de sănătate a pacientei a revenit la normal…
Altă durere cumplită, ce i-a afectat foarte tare, a fost moartea fratelui mai mic a lui Marin la numai 19 ani. Tragedia s-a produs într-un bar. Victima a fost bătută de niște colegi pentru o fată. S-a dat în băiat cu pumnii și cu picioarele fără milă, până când după multiplele lovituri primite, s-au format mai multe hematoame, care au dus la stop cardiac. Medicii sosiți la fața locului nu l-au mai putut salva…
În acești cinci ani până la căsătorie au mai fost și momente de nereușită în proiectele sociale în care se implică Silvia, și certuri care apăreau din te miri ce. Dar orice nu s-ar fi întâmplat, mai mult de o zi nu au stat certați. Înțelegeau foarte bine că nu pot trăi unul fără celălalt.
Zilele trecute s-au împlinit patru ani de când Marin i-a oferit Silviei inelul de logodnă. Timp în care au reușit să înmulțească bucuriile prietenilor și părinților, propriile lor bucurii. Sunt o familie unită, prietenoasă. Cresc un copil, sunt mereu cu zâmbetul pe buze, mereu plini de viață. Se mai ceartă uneori, dar la fel ca până la căsătorie, mai mult de o zi nu stau certați. Toți cei din anturajul lor îi consideră o familie frumoasă și împlinită. La fel se consideră și ei. Și cred în dragostea lor, și se iubesc frumos și cu sinceritate.
„Poate că nu suntem parteneri ideali, dar tindem spre asta. Poate că uneori ne lipsește puțină pasiune în plus, dar credem că e bine așa pentru echilibru. Credem că Dumnezeu ne iubește și cât suntem tineri și în putere le facem pe toate cu plăcere”, și-a încheiat Marin povestea.

Nina Neculce

PUBLICITATE