În această ultimă lună de toamnă, poeta Ana Goian a lansat, la L.T. ”Petru Rareș” din Soroca, volumul de versuri EȘECUL LOGICII. Cartea vine după alte volume editate anterior: ”Armonia tăcerii” și ”Armonia cuvântului”.
”Poeta este o fire deschisă, sinceră, fascinată de tot ce e frumos și valoare. Inspirată de realitate și incitată de ceea ce se petrece în lume, în relațiile dintre oameni, își așterne gândurile, opiniile, atitudinile și aspirațiile în poezie. Se caută pe sine și regăsindu-se, urcă pe altă treaptă a cunoașterii” – Marcela Mardare, scriitoare.
În cadrul lansării de carte, participanții au putut admira ultimele lucrări din colecția de pictură a poetei Ana Goian (pseudonim literar al profesoarei Ekaterina Popa) pasionată de arte plastice și broderie artistică, despre care mărturisește – ”Brodându-mi în icoane sufletul și inima, dragostea pentru nemurirea neamului meu”.
(Ludmila Talmazan)
LUMINA
(Ana Goian)
În orice zi mă nasc din nou,
Învăț cum să trăiesc și cum să plec,
Fac primii pași prin stropii unei ploi,
Iar calea ce am făcut prin minte-o trec.
Născutul răsărit, îmi mângâie privirea,
Apoi călduț se cuibărește-n piept.
Pas cu pas învăț ce-i nemurirea,
Plecând genunchii, sufletul îndrept.
Zdrelindu-l zi de zi prin mărăcini și cuie,
Alerg după mirajul ce demult e mort.
Zădarnic seamăn timpul în sufletul ce nu e,
Cuvântul viu a împietrit, cu inimă cu tot.
Copil ce învăț mersul, mă ridic și număr pașii
Ce au mai rămas în cale-mi de făcut,
Privesc cu admirație munții uriași,
Dar peste ani și eu, și eu voi fi un simplu lut,
Mă fac o lupă, încep să strâng lumina
Care apoi va reveni la stea.
Atunci când inima îți este plină,
Mai dai și altora să bea din ea.
