Anatolie Lisnic: „Primarul e un filtru al necesităţilor sătenilor”

0
143

Se naşte în 1969 într-o familie de agricultori din satul Sudarca, raionul Donduşeni. De specialitate e inginer-electric. Două decenii a activat în cadrul întreprinderii „RED Nord-Vest”. Din 2011 e primar al comunei Sudarca.

– Aţi avut, domnule Lisnic, un serviciu mai liniştit, bine plătit. Cum de v-aţi avântat să ajungeţi primar?

– Probabil, din surplus de energie. De fapt, din iniţiativa unui consătean, prietenului meu Valentin Suveică. Sunt un mare amator al sportului. Şi am format o echipă de fotbal, care în anul următor a devenit campioană a raionului. Atunci Valentin şi mi-a zis: „Dacă ai reuşit aici, de ce să nu mergi mai departe?”. Dar, cum se spune în fotbal, la prima încercare „am dat în bară”. Eram 9 candidaţi şi am pierdut scrutinul cu 7 voturi. În 2011 am „luat” mandatul de primar în turul doi, iar la alegerile următoare – din primul.

– Ce ar însemna, că încrederea sătenilor în forţele şi acţiunile Dstră e în ascensiune.

– La început îi invidiam, în bunul sens al cuvântului, pe colegii mei din alte localităţi, unde deja se făcuse multe lucruri bune. Iar la noi nu se aplicase nici măcar un proiect. Şi mi-am zis: „La muncă, frate!”. Am pornit la „deschis uşile”, a merge prin instanţe, a elabora şi aplica proiecte, căci bugetul local era slab de tot.

– Care a fost acel prim obiectiv al noului primar?

– Desigur, grădiniţele pentru copii din Sudarca şi Braicău. Am izbutit să câştigăm un proiect prin FISM, dar când a venit vorba de contribuţia comunităţii, mai că n-am pierdut şansa. În buget erau preconizaţi 90 de mii de lei pentru procurarea transportului de serviciu. M-am gândit că mă voi trece şi fără maşină şi am transportat aceşti bani drept contribuţie la proiect. Atunci s-a pus acoperişul pentru un bloc al grădiniţei în valoare de 400 de mii de lei, căci la ploi curgea tavanul şi educatoarele adunau apa în ligheane. Apoi au urmat încă 5 proiecte. A fost utilat un bloc sanitar, schimbate ferestrele, aplicată termoficare în bază de biomasă, pentru a menţine căldura în grupe – sunt „încălziţi” pereţii. În total, doar pentru grădiniţa „Andrieş” din Sudarca, frecventată de circa 60 de copii au fost investiţi peste 4 milioane de lei.

– Dacă a mers vorba despre realizări, apoi să trecem în revistă şi alte obiective ce s-au soldat cu succes.

– Un primar mai experimentat din raionul Floreşti, la un seminar mi-a spus: „Anatolie, scrie într-un jurnal toate ce le faci, că o să vină timpul să-ţi prezinţi o dare de seamă în faţa sătenilor”. Şi bine că aşa şi am procedat. Când a venit acel timp, apoi s-a văzut că am realizat 68 de obiective şi activităţi, nu doar 12 puncte incluse în programul meu preelectoral.

– Acum e şi mai uşor să ne amintim de ele.

– Am reuşit să reparăm, în variantă albă, toate drumurile din Sudarca şi o parte din Braicău cu o lungime de 20 de kilometri. Pentru această acţiune au fost valorificaţi 5,8 milioane de lei. Întreprinderea „RED Nord-Vest” a investit 3,7 milioane de lei şi s-au schimbat toţi pilonii şi liniile de energie electrică din Sudarca. Din bugetul primăriei au fost alocaţi 300 de mii de lei pentru instalare iluminaţiei stradale. În două sate sunt aranjate 264 de felinare. Iluminaţia satului Sudarca noaptea se vede tocmai de la Teleşeuca. Cheltuielile pentru energia electrică le suportă bugetul local.

– Prin aceasta se observă şi devotamentul D-stră faţă de profesia aleasă.

– De electricitate nu mă las şi fiind primar. Dacă e necesar de schimbat un bek pe vre-un stâlp, o fac de unul singur. Toată „electricitatea” în sala de sport eu am instalat-o. şi în alte instituţii nu-mi este ruşine să fac careva lucrări cu referinţă la electricitate.

– Dar sunt legitime aceste intervenţii?

– Deţin autorizaţie până în 2019, adică am permisiune de a executa lucrări ce ţin de electricitate. Dar le fac din bunul plac, nu pentru careva plată.

– Ar fi necesar prea mult spaţiu pentru a enumera toate cele 68 de acţiuni de care aţi spus anterior. Totuşi, care ar fi încă câteva din ele?

– Fiind ataşat de sport am amenajat o sală de antrenament cu o suprafaţă de 336 metri pătraţi. Aici se face tenis de masă, fotbal, discipline sportive, practicate şi de mine. Serghei Popovici, şofer de profesie, dar şi antrenor de vocaţie, se ocupă cu 37 de copii şi tineri în secţia de lupte. Ceva timp în urmă am adus din depărtări 19 trenajoare. Sunt satisfăcut şi de faptul că am reuşit să reparăm casa de cultură. Acum ne mândrim cu ansamblul de cântece şi dansuri „Cimbrişor” condus de Garin Vladiuc, fost dansator în renumitul „Joc” al lui Vladimir Curbet. Şi soţia sa, Lolita, tot în „Joc” a dansat şi acum, deşi e poştaş în sat, de cultură nu se lasă. Ei au fost principalii promotori ai festivalului „Ca la noi, la horă”, desfăşurat la Sudarca în august curent.

Şi ca să mă mai „laud” la Sudarca avem liceu, centru al medicilor de familie, ce deserveşte şi locuitorii satelor din împrejurime, punct de salvare medicală de urgenţă, post de poliţie, se preconizează să deschidem şi un punct de pompieri.

– Doar cu bani din bugetul local atâtea nu s-ar putea de făcut.

– E clar lucru. Ne orientăm activitatea spre elaborarea şi implementarea proiectelor investiţionale. Avem o susţinere substanţială din partea consiliului raional, al preşedintelui raionului Victor Chiriac, a unor agenţi economici din alte părţi. Cu regret, cei locali nu prea se repăd să contribuie financiar în soluţionarea problemelor sociale din comună, inclusiv ale angajaţilor săi. E foarte important faptul, că locuitorii satelor noastre s-au activizat, susţin iniţiativele noastre şi se implică în soluţionarea multor chestiuni.

– Anul trecut comuna Sudarca a fost recunoscută ca învingătoare în concursul cea mai salubră şi amenajată localitate din raionul Donduşeni.

– Şi premiu în valoare de 25 de mii de lei am primit. La această sumă am mai adăugat ceva bani şi am procurat material săditor. Cu forţele sătenilor am plantat pe  aleile din Sudarca 400 de trandafiri, 315 arbuşti şi 40 de pomi decorativi. Acum centrul satului e şi mai frumos, cu scuare amenajate, cu lacul său pitoresc. Adică, tindem să devenim o localitate modernă, bine structurizată, cu toate serviciile şi condiţiile necesare populaţiei.

– De parcă nici probleme n-ar fi.

– Ele au fost, sunt şi vor fi. Dar, pe rând, ne străduim să le scoatem de pe agendă. Acum cel mai mult mă preocupă elaborarea proiectului de aprovizionare cu apă şi canalizare pentru Sudarca şi Braicău. Am studiat situaţia şi valoarea unui astfel de proiect se ridică la 40 de milioane de lei. Suntem în căutarea investiţiilor. E complicat de realizat  un aşa proiect, dar posibil. Sperăm la susţinere din partea statului şi finanţatorilor externi.

– Discutând cu mai mulţi primari ai localităţilor din regiune am sesizat, că nu-s prea satisfăcuţi de postul ce-l deţin. Şi mai zic: „Dacă ştiam mai bine nu mă apucam”.

– Eu nu-s din categoria celor decepţionaţi. În primul rând trebuie să ştii unde îţi „bagi” capul. Dar dacă ai mers pe această cale, e necesar să fii responsabil până nu-ţi vei încheia mandatul. Apoi cetăţenii vor decide ce să facă cu tine. Sunt un „jucător” azardant. Şi-mi place să depăşesc obstacolele, să ies învingător. Când văd un lucru terminat mă avânt spre alte „aventuri”.

– Chiar nu vă împiedicaţi de nimic?

– Susţinere am şi din partea populaţiei şi a consiliului local. Dacă pe unii îi încurcă „opoziţia”, apoi pe mine nu. Mereu mergem împreună cu Victor Mihalco, Vasile Maftiuc, Garin Vladiuc, Vladimir Covali şi alţi consilieri, care manifestă iniţiativă şi activism.

Dacă să vorbim de coloratura politică a consiliului local, apoi 6 reprezintă PDM, 3 – PSRM şi câte unul PCRM şi PLDM. Dar majoritatea deciziilor se adoptă cu vot unanim, fiindcă sunt în favoarea comunităţii.

– Cum n-ar fi, dar în orice gen de activitate apar şi unele regrete. Care ar fi ele pentru primarul comunei Sudarca?

– Cel mai greu îmi vine, când nu-l pot ajuta pe vre-un cetăţean de o vârstă înaintată, căruia n-are cine îi purta de griji la bătrâneţe. Dar şi când sunt neputincios în alte situaţii ale sătenilor ce necesită suport financiar.

Fiind de 6 ani în această funcţie am înţeles un lucru foarte important. Primarul nu e pur şi simplu „capul” satului, ci e un filtru al tuturor nevoilor şi greutăţilor cetăţenilor. La el vin cu probleme neplăcute şi trebuie să plece cu inima împăcată. E un lucru greu, însă extrem de necesar, fiindcă pentru aceasta şi ni s-a acordat încrederea oamenilor.

Mai am o „durere”. Mă sufocă faptul că 79 de persoane de la noi stau „în rând” la oficiul forţei de muncă. Ei primesc îndemnizaţii mai mari decât salariile celor ce muncesc. Astfel provoacă nemulţumiri din partea sătenilor. Mai mult ca atât, sunt un factor demoralizator pentru comunitate, iar de pârghii pentru ai mobiliza la lucru primăria nu dispune. E o problemă ce ar trebui să fie examinată în Guvern şi parlament. Să fim sinceri mulţi din cei ce primesc indemnizaţii nu că sunt şomeri, ei sunt leneşi.

– Mai există şi problema migraţiei. Cei ce nu sunt satisfăcuţi de salariile de aici pleacă în alte ţări.

– Şi din comuna noastră sunt plecaţi la munci peste hotare. Chiar şi ambii feciori ai mei Andrian şi Ionel lucrează pe șantierele de construcţie din Anglia. Andrian, care a absolvit politehnica, spune, că nu poate fără Moldova şi numaidecât va reveni în ţară.

De m-aţi întreba dacă eu aşi pleca de la Sudarca, apoi răspunsul e unul: baştina n-am s-o părăsesc niciodată. Aici am prins rădăcini, care mă ţin betonate. Şi, după cum vedeţi, mai am încă multe trebi de făcut în satul meu, în comuna Sudarca.

 

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.

*

code