Dumitru Bârlădeanu, corect față de pământ și corect față de oameni

Agricultor/horticultor, piscicultor, dezvoltator destinații turistice, despre oricare din aceste direcții de afaceri putem spune ferm că el reprezintă aceste domenii de activitate…. Mai are și un background care îl reprezintă, cărui i-a dedicat o bună parte din viață, sănătate și emoții. Despre păstrăv și livezi a mai vorbit omul în public, a mai apărut și pe „sticlă”, pe la „Prima oră”, povestind  cum se gătește și se papă peștele – l-am întrebat și depsre pește, dar și despre ceva în plus. Mai ales că una din condițiile interviului era să vorbim și despre altceva, să nu repetăm ceea despre ce a mai vorbit.

Prezentarea de rigoare:

Dumitru Bârlădeanu

Antreprenor, dezvoltator

S-a născut la 25 mai 1984, în s. Lencăuți, r-nul Ocnița.

Locuiește în casa părintească, construită de tatăl său.

A absolvit Academia Federală de la Moscova,

Este căsătorit, are trei copii.

• Sunteți singura personalitate „marcantă” născută pe 25 mai?

• Sunt născut în aceeați zi cu un fost președinte de țară…

• Opa… da nu spunem cine e. Lăsăm lumea să ghicească. Și aveți un sentiment aparte legat de asta?

• Eu îl stimez, este o persoană importantă pentru istoria modernă a țării, a făcut multe lucruri bune, pe lângă cele rele. Familia noastră a pătimit pe timpul guvernării lui, am fost supuși unor atacuri raider, am suferit multe nedreptăți din partea sistemului judiciar. Dar, în orice situații de conflict sunt vinovate ambele părți. Lipsa dorinței de a găsi un nimutor și orgoliul personal și-au spus cuvântul. Din asta au câștigat toți în afară de părțile implicate în conflict. Chiar și presa…

• S-o lămurim cu faza antreprenoriatului, pentru început – agricultură, piscicultură, turism rural… Poate am omis vreun domeniu?….

• Avem pământul de la Naslavcea pe care îl lucrăm – în 1999, activul satului l-a rugat pe tatăl meu să ia pământul în prelucrare pentru că era în paragină, el practicând agricultura clasică, începând cu 2001, aproximativ. Prin 2011, am ajuns la ideea că trebuie pornit un business paralel cu activitatea mea profesională – securitatea statului. Am înțeles că departe nu voi ajunge cu acel salariu primit în sistem. Reieșind din necesitatea implicării în agricultură la maxim, am decis definitiv să-mi schimb activitatea.

• A fost și inițiativa tatălui?

• A fost mai simplu. Tatăl mi-a zis că dacă vreau, să mă apuc de pământ. Dacă nu, îl vinde. Ce-a ieșit, rezultatul adresării îl cunoaștem. Având 0 experiență în agricultură, am intrat în acest joc. Fără să știu cum se pregătește solul, cum se îngrașă, ce soiuri se seamănă și cum se seamănă corect…

• Facem o trecere în revistă a activităților dvs? În ziar, mă rog…

• Prelucrez 600 de hectare de pământ, vreo 60 de ha de livadă (prune, cireș, măr, păr). Piscicultură, dezvoltată în păstrăvărie, avem mai multe bazine, creștem păstrăvul în apă de izvor, avem un mic parc fotovoltaic care ne permite să economisim în procesul de aerare. Avem un hotel cu piscină, terasă, restaurant – nu suntem pensiune clasică, ci agropensiune care crește producția finală. Clientul poate cumpăra un produs, îl poate gusta pe loc sau pune în frigider, dar și să mai viziteze niște locuri cu un conținut turistic sau istoric.

• Vă calificați om de afaceri sau agricultor?

• Agricultor, de la sine, înseamnă om de afaceri.

• Meybe…Meybe not. În capul unora, agricutor înseamnă țăran, mai puțin businessman.

• Indiferent ce fac, mă străduiesc să fac asta bine, corect față de pământ și corect față de oameni. Și ceea ce fac, depinde de Dumnezeu. Dacă Domnul consideră că merit să merg înainte, el îmi dă umeditatea necesară, iar dacă am cap pe umeri și sunt muncitor, cu această umeditate, pot transforma un leu în zece. Dacă câștig zece lei, mă pot dezvolta mai departe, pot ridica randamentul în agricultură. Dacă am livezi de prune, nu trebuie să le vând pentru țuică, ci să le prelucrez, congelez, usuc și să le comercializez sub un brand personal pe piața internă și europeană. Dacă vorbim despre cum mă calific, aș zice, o persoană cu inițiativă.

• Care sunt actualitățile și provocările verii lui 2026? Cu ce trăiți acum, la ziua de azi și cea de mâine?…

• Începem secerișul în două săptămâni…

• Ce-aveți de recoltat?

• Grâu, orz, rapiță, floarea-soarelui, porumb. Puține cireșe  pe care nu avem unde le vinde, la moment – un exemplu că a început criza mondială mare, că nu avem unde o realiza marfa căutată, de obicei, în fiecare an. Oamenii nu au bani. Multe gospodării le vând sub prețul de cost. S-a crezut că cireșul este elita horticolă, acum cireșarii având probleme mari – sunt foarte mulți bani băgați în livezi, iar prețul cireșelor este sub 1,5 euro. Se vinde cu 1,25, 1,30 euro. Moldova, oricum, pierde mult ca și producător horticol pentru că nu avem ieșire directă pe piața Federației Ruse.

• Pe cât de tare v-ați îndepărtat de specialitatea pe care ați învățat-o? Data de 9 septembrie vă spune ceva?

• Bineînțeles, e sărăbătoarea profesională, Ziua lucrătorilor din organele securității statului. Am și activat în sistem, apoi am trecut în cadrul Ministerului de Interne. Mă mândresc mult că am trecut școala asta, am învățat multe, am cunoscut mulți oameni de calitate datorită serviciului. La urma urmei, e bine, pentru un bărbat adevărat, să poată proteja familia și propriile viziuni despre viață. Vorbim și de sentimentul corect al omului de stat, la fel de imporrtant. Din păcate, în stat vin oameni care n-au nicio legătură cu statul, nu că ar fi băieți răi, doar că sunt pentru altceva, n-au pregătirea necesară, băieți care își trăiesc viața.

• Care model vă este mai simpatic? James Bond sau Штирлиц?

• Eu n-am făcut asta pentru că am vrut să seamăn cu James Bond sau cu Штирлиц, ci pentru că am vrut s-o rup de acasă și să învăț. Atunci nu era o varietate de studii peste hotare ca acum, plus că am avut un vis să învăț în Moscova, indiferent dacă era МГУ, МГИМО sau Академия ФСБ. Pentru un băiat de 18 ani, cu multă energie, arte marțiale, vă dați seama… Și cam toți băieții selectați pentru acele promoții erau foarte puternici. Cursul meu, în care am fost șef de pluton, a fost apreciat pentru cele mai bune note în toată Academia.

• Țara merge în drirecția corectă? Sesizați careva greșeli geo-strategice care se fac sau nu vă interesează și problemele păstrăvului vă sunt mai importante?

• Noi mergem după valul geo-politic, care ne-a luat… Dacă îmi spuneți care direcție e corectă și care nu… Nu stabilește nimeni politica țării – ni se stabilește o doctrină pe care trebuie s-o îndeplinim. Dacă am ales integrarea europeană,… Dar, din păcate, doar se vorbește despre integrarea europeană… Eu sunt pentru, înapoi nu avem drum… Podurile au fost arse și dacă vom dori să ne întoarcem, ne vom îneca, pur și simplu. Iar partenerii noștri de dezvoltare trebuie să fie mai corecți față de noi. Nu atât față de partidul de la conducere, cât față de popor. Suntem o bucată de pământ din care se poate face o bombonică…

De fapt, fiecare din noi trebuie să meargă în direcția corectă, să fie disciplinat, să aibă planuri, să muncească, să nu invidieze, să nu facă probleme altor oameni – atunci vom merge în direcția corectă.

• Am auzit la radio că aveți și muncitori străini, veniți de pe undeva mai la est de India? Stăm atât de prost cu brațele de muncă proprii încât s-a ajuns la asta?

• Noi avem un politician cu cea mai turbată carismă pe care o poate avea…. Cel care consideră o performanță enormă eliminarea sistemului de vize, cu care se mândrește. Acest fapt a dat posibilitate oamenilor să se ducă la muncă în altă țară, dar care a deteriorat catastrofal piața forței de muncă de acasă. Am rămas fără cea mai scumpă marfă – forța de muncă. Cei care au rămas, nu pot pleca din motive serioase, legați de factori anumiți… Restul, pa! Mai ales la noi, la periferie, unde este foarte puțină lume capabilă de muncă, iar cei rămași au pretenții serioase și nefondate.

Așa că sunt nevoit să experimentez de mare nevoie cu muncitori din Bangladesh. Cu ai noștri… Le dădeam tehnică nouă, salarii, vorbeam la Dvs… Angajații noștri, o parte din săteni, consideră comportamentul omenesc ca pe o slăbiciune.

• Sunteți des abordat de media de difeit nivel – care e cea mai stupidă întrebare adresată? În afară de asta, bineînțeles…

• „Câți bani ați investit în afacere?”…

• Sunt un fericit pentru că nu v-am întrebat asta…

• Și eu tot.

• Deși, un jurnalist bun ar fi trebuit să vă întrebe. Norocul meu că nu sunt un „jurnalist bun”… Mai sunt întrebări care vă bat la ușă?

• Acum, cea mai populară întrebare este „cum vă uitați la unirea cu România”…

• Și cum vă uitați?

• Eu stimez mult ceea ce a făcut poporul român pentru țara sa, incluzând aderarea la UE, dar procesul de unire este unul exrem de dificil pentru țara noastră, ar constitui un pericol de destabilizare. Țara noastră trebuie să se integreze în Uniunea Europeană ca un stat aparte. Dacă RM intră în componența României ca regiune, înseamnă că nu suntem capabili să facem din ea una prosperă și cu care să ne mândrim. Or, noi suntem mult mai capabili decât se vorbește despre noi.

• Spuneți-ne despre tatăl dvs?

• Un grande uomo! Un om mare cu toate sensurile cuvântului incluse. A reușit să creeze o familie frumoasă, a dat naștere la doi băieți care îi continuă cauza. A fost demnitar de stat, a pornit, riscând, multe afaceri când toți erau pe gânduri, oferind locuri de muncă multor sute de oameni. Un om de mare cultură, bun creștin, a construit o biserică în satul mamei, Mihăleni. A fost o mulțumire pentru părinții mamei, de fapt. Or, tata nu ar fi reușit în viață fără de susținerea mamei, dacă nu o avea mereu alături. Pentru că familia este un joc de echipă.

Marcel Toma