Oleg Cocieru: „Trebuie să fii om cu toți oamenii”

Sate cu istorii deosebite conduse de oameni cu istorii deosebite. Istorii pe care vi le aducem la citit prin intermediul „Ziarului Nostru”. Înțelegeți încotro bat, spre povestea primarului satului Lunga, Oleg Cocieru, un primar din generația așa zisă nouă (dacă vârsta de 43 de ani, pe care o va atinge în curând, îl plasează în această categorie) care a muncit, la viața lui destul și la Est, și la Vest, până a se instala în fotoliul de primar.

Prezentarea de rigoare:

Oleg Cocieru

Primarul s. Lunga, r-nul Florești

S-a născut la 29 iunie 1983, s. Lunga, r-nul Florești. E de-al locului.

A studiat în școala primară a satului, au urmat Liceul Militar din Câmpulung Moldovenesc, județul Suceava, România (promoția 1999-2003), Facultatea de Economie a Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți, specialitatea Management.

Este căsătorit, crește trei copii.

• Dacă o să spuneți că ați visat de mic să fiți primar, o să vă dau crezare…

• Nu… Aveam eu, uneori, niște orgolii, care m-au și împins în față, dar să zic că am avut vreodată o țintă fixă să mă fac primar – asta nu. Dmpotrivă, aveam idei mai degrabă îndreptate spre o carieră în sport, am jucat și pentru echpa de fotbal a satului, dar, cu vârsta, îți dai seama că e doar un hobby. Or, la noi e mai dificil să atingi niște trepte profesionale care să-ți permită să trăiești din asta.

• Da, e greu să trăiești din fotbalul sătesc. Totuși, cum ați ajuns la primărie?

• Să spunem, întâi, că am candidat mai devreme, în 2015, la alegerile locale, având un cerc numeros de prieteni în jur, am fost și căpitan al echipei locale de fotbal, aveam vreo 32 de ani și mă gândeam: de ce nu?  A fost o aventură pentru mine, din care am ieșit pe un loc 3.

• La alegeri nu se dă medalie de bronz pentru locul 3.

• Nu. Am fost ales în Consiliul sătesc, apoi am plecat peste hotare. Până începuse războiul din 2022 eram în Italia, în regulă cu munca, cu familia, parțial, cineva rămăsese acasă și de frica pentru ei am venit acasă. Le-am spus șefilor de la serviciu că îmi pare rău, așa s-a întâmplat și trebuie să mă întorc acasă. Noi având sub nas aerodromul militar, respectiv, temerile mele legate de siguranța copiilor erau și mai mari. Era un punct strategic și în caz de Doamne ferește…

• Când a început războiul, dimpotrivă, mulți se gândeau să se care de aici, căutau cum să-și deplaseze animalele de companie…

• Da, dar eu nu puteam să-mi las copiii, mama era aici. Dacă era să se agraveze starea, aveam și scenariul plecării în cap, dar am mers pe ideea că poate va fi totul bine și, până la urmă, lucrurile s-au liniștit.

• În 22 v-ați întors acasă și în 23 au fost alegeri locale…

• În 2023 au fost alegeri, m-am interesat ba de unul, ba de altul, ba cu un prieten, ba cu o rudă – zic, dă să încercăm, poate se primește de data asta. Eram pe aceeași parte cu ideile guvernarării de atunci și de acum, am avut discuții cu reprezentanții partidului și mi-am înaintat candidatura. Am trecut în turul doi, apoi am câștigat alegerile. Am ajuns la doi ani și jumătate de mandat.

• De ce nu v-ați făcut militar? A fost asemena posibilitate?

• Da. Profilul meu era real, iar pentru o specialitate militară era nevoie să urmez Academia Militară, dar contractele interstatale stabilite s-au anulat pentru că la noi s-a schimbat puterea…

• În ce an?

• 2003.

• Aha, a venit Vladimir Nicolaevci între timp.

• Exact. Urma să alegem între Institutuil Militar al nostru de la Chișinău, fără de examene de intrare, sau mergem fiecare unde dorește, la liberă alegere. Am colegi care au mers mai departe pe cariera militară și sunt aproape de vârsta de pensionare, au ajuns la gradul de colonel, dar au fost și cei care au mers pe calea civilă. Așa a fost la mine. Am ales să fac economie.

• Când v-ați căsătorit?

• În 2005. Am un copil de facultate, un copil colegiu și un copil de liceu – în toate categoriile de instituții de învățământ…

• Așteptăm un copil de grădiniță, deja…

• Oh! Cum va da Domnul.

• Activitatea profesională până la mandatul de primar – care a fost drumul până a ajunge în acest post?

• Am activat puțin „pe profesie”, după care au urmat drumuri spre Est, apoi spre Vest, diaspora în ambele direcții… Vânzări, construcții…

• Și la ruble, și la euro. Intuiesc că direcția s-a schimbat după 2014, când a căzut rubla și mulți conaționali de-ai noștri s-au mutat colectiv în Vest.

• Exact. A fost căsătoria, familia, deja cunoașteți…

• Vă amintiți care a fost prima zi la Primăria Lunga? Cum a fost aceasta?

• A fost o stare de emoții și frică, chiar. Am intrat in birou și mi-a trebuit vreo jumate de oră să-mi dau seama unde am ajuns și cu ce trebuie să încep. Am chemat colectivul, pe o bună parte îi știam, deja, am făcut cunoștință și m-am prezentat, oficial, le-am pus în față punctele mele de conduită și de activitate, după care urma să mergem. Nu-mi amintesc detalii din cauza emoțiilor, dar, în linii mari, așa a fost.

• Vă amintiți și de primul conflict? Ați avut destule pe durata mandatului? Sau aveți tactica motanului Leopold?

• Poate, niște dezbateri de sercvicui. Conflicte, așa, ca atare, n-au fost. De regulă, intru în situația oricui și mă străduiesc să soluționăm problemele pe cale amiabilă și pașnică, să ajungem la un numitor. Nu mă pot caracteriza ca o persoană impunătoare și doar ce văd și cred eu este corect.

• Nu sunteți bun de dictator.

• Nici pe departe. Era un domeniu nou și era firesc ca cineva să-ți mai spună că asta e bine și că asta – nu. Ideile mele, oricum, treceau prin consiliu.

• Nu v-ați bătut, nu v-ați scuipat cu nimeni – notăm.

• Doamne ferește! Trebuie să fii om cu toți oamenii. Chiar și față de concurenți, persoane din altă tabără – nu pot să le spun adversari, și cu ei trebuie să găsești o limbă comună și o idee comună.

• Care este lucrul care întruchipează satul Lunga? Spui Lunga și ai în vedere ce?

• Poate, baza militară care se află pe teritoriu. Mulți îl cunosc ca pe aerodromul Mărculești pentru că acolo era gara cu același nume, dar unitatea se află la noi. Spui Lunga și ai în vedere un sat curat, îngrijit, cu o lungime de aproximativ 3 km., amplasat pe malul unui râu destul de frumos, Răut… Cu oameni creștini, cuminți, o localitate în care dezvoltăm infrastructura, cu urne și bănci amplasate.

• Dacă e să dăm crezare jurnaliștilor și google-ului, ar fi gazul pe care îl scoți cu găleata din fântâni… Apropo, nu v-ați gândit să faceți o afacere din asta?

• Eu nu, dar cunosc persoane care scoteau gaz cu găleata, pe care, ulterior, îl puteau vinde. Din zece litri volum, cât are o căldare, opt erau cu gaz și două cu apă. Da, am uitat de aceaastă caracteristică a noastră. Acuma s-a mai curățat, grație și unei companii din Cehia. De la acest fenomen a rămas doar mirosul care a intrat în piatra fântânilor.

• Fenomen paranormal, pe undeva…

• Da, cui îi spuneai, oameni din afara satului, te luau în râs.

• S-a rezolvat cu apa? Are satul apeduct?

• Da, avem apă centralizat. Majoritatea gospodăriilor, care au dorit, desigur. De când sunt primar, am început să renovăm fântânile din partea centrală a satului, să le oferim o stilistică mai frumoasă. Deja vreo 15 fântâni am schimbat, în plină conlucrare cu oamenii.

• Cu ce trăiește acum Lunga? Ce vrea?

• Vrea cât mai multe activități cultural-artistice, sportive. Avem o conlucrare foarte bună dintre instituțiile publice – școală, Căminul Cultural, Biblioteca sătească, împreună cu Consiliul Tineretului, cadrele didactice de la grădinița de copii, Biserica… Și unitatea militară în activitatea căreia sunt implicați destui săteni – Regimentul de Aviație „Decebal”, care tocami a aniversat 34 de ani de la înființare, activitate la care am și participat. Mă bucur că suntem, cu toții, pe aceeași lungime de undă.

• Există lucruri cu care, chiar, vă mândriți, pe care le-ați realizat din postura de primar la Lunga?

• Poate, faptul că am reușit să consolidăm instituțiile de cultură și să orientăm tinerii pe direcția corectă, inclusiv a sportului, să aibă ocupații. Am deschis Căminul Cultural care era nefuncțional în ultima perioadă, copiii fac muzică, am deschis filiala școlii sportive – echipele de fete la fotbal s-au remarcat cu rezultate frumoase la nivel republican la categoria lor de vârstă, 14 ani. Lucrările de rutină pe care le realizăm, cum ar fi reparația drumurilor, lucrări la acoperișul sălii sportive, țin de obligațiuni, nu de laude.

Da, am reușit să soluționăm problema apartamentelor militarilor care au trecut de vârsta de pensionare. Printr-o Hotărâre de Guvern, până la urmă, s-a reușit privatizarea acestor apartamente și oamenii n-au mai stat cu frica să fie dați afară din apartamentele de serviciu. Un fapt realizat la care am depus un foarte mare efort și de care sunt mândru.

• De amalgamare, înțeleg, nu scăpați… Aveți o decizie de inițiere? Este o claritate unde se duce Lunga sau cine vine la voi?

• Nu scăpăm – chiar acum avem o ședință în care vom discuta o propunere venită de la orășelul vecin, Mărculești. Trecem prin ședința consiliului, prima dată am avut o propunere care nu a fost acceptată. Sunt mai multe variante pe care le încercăm și pe care trebuie să le luăm, pe toate, în considerație. Sunt factori peste care nu putem păși, dar cel mai important este factorul omenesc – cum vor localnicii. Sunt opinii diferite, dar deciziile vor fi luate după consultările publice.

• Sunt și cazuri fără de soluții, la cât de mult se „iubesc” satele între ele… Atunci cum facem? Dacă să te iei după oameni…

• Da, cred că este formată o hartă deja, unde stăm amplasate patru localități – Lunga, or. Mărculești, Băhrânești și Prajila.

• Cum vedeți viața de după amalgamare?

• Cu certitudine, va fi mai complicată față de cum este la moment.

• Vă mai vedeți primar după amalgamare?

• Nu știu. Depinde de cum vor sta lucrurile – sunt mai multe neconoscute în ecuașția asta. Depinde și de unde va fi centrul administrativ al noii unități. Un factor pozitiv pentru mine ar fi că localitatea noastră are o capacitate fiscală una din cele mai mari din zonă, nici consilierii și nici locatarii nu sunt de acord să-i facă gospodari pe alții pe seama noastră. Da, până la urmă, reforma este inevitabilă. Doar că trebuie să fie bine calculată.

• Există viață fără primărie pentru Dvs? Vă vedeți în afara sediului? Sau aici m-am născut și de aici „plec”?

• Alternative sunt, pot să mă reprofilez în orice alt domeniu de activitate. Dacă în caz că… Dacă va fi să merg mai departe pe segmentul ăsta, e ok. Dacă nu – ne recalificăm. Este cale de întoarcere peste hotare, sunt posibilități de dezvoltare și aici, acasă.

Asistent de arhitect:

Marcel Toma