Fără cravată cu Alexandru Ghețan

Fiți sinceri cu voi înșivă și atunci lumea vă va aprecia pentru ceea ce sunteți cu adevărat.

Activitate: comediant, manager de proiecte

Născut: 20.11.1192,  satul Hîrbovăț

Familie: căsătorit

Zodia: scorpion

Calități apreciate:  sinceritarea și respectul

Mâncarea preferată: nu am mâncare preferată, dar se poate  foie gras 

Locul de baștină, familia

Provin dintr-o familie modestă, originară din satul Hîrbovăț. Mama este educatoare și activează în cadrul unei grădinițe. Tatăl meu a avut, de-a lungul timpului, mai multe locuri de muncă, iar în prezent lucrează în domeniul salubrizării în Anenii Noi. Am un singur frate, care, la rândul său, este angajat tot în Anenii Noi.

Copilărie

Copilăria mea, cred, a fost puțin diferită față de cea a copiilor din zilele noastre, la fel ca pentru toți cei care au crescut în anii ’90 și 2000. Ce o făcea specială? Multă socializare, mult fotbal, joacă afară, distracții și nenumărate năzbâtii. Am crescut mai mult pe lângă bunici, la țară, aproape de casă, de iaz, cu vaca la pășune, toate aceste experiențe s-au combinat și au dat farmec copilăriei mele. Când vine vorba de șotii… nu știu dacă mai sunt unele despre care să nu fi vorbit deja în materialele mele de stand-up. Dar, în general, cred că pentru fiecare dintre noi copilăria ocupă un loc aparte în suflet. E perioada în care trăim cele mai frumoase amintiri și cele mai mari trăsnăi. Știți voi… clasicele: mers la furat harbuji, pățanii cu vaca, scăpat prin popșoaie, toate astea cred că le-am trăit cam toți cei care am crescut la țară. Și eu, ca mulți alții, am avut parte de aceleași bucurii simple, dar de neuitat.

Școala

La școală, cel puțin până prin clasele a VII-a – a VIII-a, nu mi-a plăcut deloc educația fizică. Sincer, era materia pe care o uram. Dacă aș fi avut posibilitatea să scot un obiect din programa școlară, acela ar fi fost educația fizică. Materiile mele preferate au fost mereu istoria și geografia, încă din copilărie și până în prezent. Partea frumoasă este că, mai târziu, sportul a devenit o parte importantă din viața mea. De aceea, îi încurajez pe toți să facă mișcare, să se ocupe de sport, pentru că înseamnă nu doar sănătate fizică, ci și echilibru mental.

Comedia

A face comedie nu a fost o decizie luată peste noapte. La început, a fost doar un hobby, o pasiune pe care am dezvoltat-o treptat, în timp. Totul a început cu diverse activități din perioada școlii: concursuri de tip TVC, prezentări la serate, evenimente școlare… eram implicat aproape în toate. Ulterior, când m-am mutat la Chișinău, comedia,  mai exact stand-up-ul, a apărut ca o modalitate de a-mi ocupa timpul liber. Aveam foarte mult timp la dispoziție și mi-am zis că ar fi bine să-l investesc în ceva creativ. Am urcat pe scenă de câteva ori, iar apoi am continuat cu perseverență.

Întâmplări

Am călătorit destul de mult și, sincer să fiu, Zatoca o cunosc aproape pe de rost. Știu fiecare colț, străzi, alei, intersecții, pot spune că am fost acolo de nenumărate ori. Din păcate, în prezent nu mai putem merge în acea zonă, dar am amintiri multe și foarte vii de acolo. Apropo, dacă e să vă povestesc o întâmplare amuzantă… eram în Zatoca, într-o noapte, pe la ora 4.00 dimineața, tocmai ajunsesem cu mașina. Mă deplasam pe un drum și, la un moment dat, s-au apropiat de mine doi gardieni locali, niște polițiști și mi-au spus că nu am voie să merg pe acolo. Am început să discut cu ei, am „negociat” puțin și, până la urmă, le-am dat 100 de grivne, adică vreo 55 de lei ai noștri. Mi-au zis: „Treci, băiete, e ok.” Eu eram foarte mulțumit de mine, credeam că am rezolvat ieftin problema. Mai târziu, după ce am trecut de câteva ori pe același drum, am aflat că… de fapt, nu era nicio interdicție. Se putea merge pe acolo absolut legal. Așa că, în esență, am dat 55 de lei degeaba. Am plătit pentru… nimic.

Călătorii

Dintre toate călătoriile de lungă distanță pe care le-am făcut, cred că în top rămâne Muntenegru. Am fost în mai multe țări: Kazahstan, Muntenegru, Rusia, Ungaria, Franța, Germania, Italia, și fiecare m-a marcat într-un fel. Dar Muntenegru mi-a lăsat o impresie deosebită, probabil și pentru peisajele sale naturale spectaculoase, dar și pentru atmosfera relaxată. La polul opus, în topul personal invers, aș pune insula Creta din Grecia. Totul părea construit în jurul ideii de a scoate bani din turist, chiar dacă eram la un hotel all-inclusive.

Prietenia

Cred că prietenia este ceva care se construiește în timp, care durează și rezistă indiferent de distanță sau de perioadele în care nu mai păstrezi legătura zilnic. Adevărata prietenie nu dispare doar pentru că n-ați vorbit o vreme. Prietenia adevărată se vede și când suni pe cineva doar ca să-l întrebi ce mai face, fără să ai nevoie de nimic de la el. E acel gest simplu, fără interes, dar sincer. Desigur, există și vorba: „Prietenul la nevoie se cunoaște”  și e perfect valabilă. Dar eu cred că prietenia se cunoaște și atunci când nu ai nevoie de nimic. Am ajuns, din păcate, să vedem uneori prietenia redusă la discuții de genul: „Ce mai faci?”, urmate de inevitabilul: „Auzi… n-ai să-mi împrumuți 300 de lei?” Dacă întrebarea „ce mai faci?” nu e urmată de o cerere, înseamnă că e o prietenie sănătoasă.

Muzică

Nu sunt genul de persoană care ascultă un singur stil muzical. Mă poți prinde la fel de bine ascultând manele, muzică populară, cât și pop comercial sau chiar muzică clasică. Totul depinde de dispoziție , starea de moment îmi influențează total playlistul, fie că e pe telefon, fie în mașină. Îmi place să schimb, să experimentez și să mă las purtat de vibe-ul zilei.

O duminică perfectă

 Uneori, e suficient să pot dormi puțin mai mult decât de obicei  și asta deja face ziua specială. Alteori, o duminică perfectă e una în care sunt productiv, în care creez conținut, filmez sau lucrez la idei noi. Adevărul e că nu am o definiție fixă pentru o zi perfectă, fie ea duminică sau altă zi. Cred că o zi reușită e diferită de la un moment la altul, în funcție de cum mă simt, ce am nevoie sau ce mă inspiră atunci.

Cele mai fericite zile

 Prima ar fi, evident, ziua în care m-am născut, tare bine a fost atunci, din ce mi-au povestit ai mei! A doua zi importantă a fost botezul. Nu-mi amintesc nimic concret, dar știu că a fost imediat după naștere și că totul a ieșit bine. Dar dacă vorbim de o zi de neuitat pe bune, atunci țin minte perfect ziua în care mi-am cumpărat primul telefon. Era 3 august 2004, ora 10:15. L-am luat de la un băiat cu 200 de lei. Pentru mine, atunci, a fost o zi de top, de parcă mi-am luat un Ferrari. Sunt multe zile frumoase, dar unele, cum e asta cu telefonul, pur și simplu rămân bine întipărite în memorie.

Zile triste

 Una pe care n-o voi uita niciodată a fost când mi-am scăpat telefonul în apă. Era 16 octombrie 2007. Am ținut telefonul cât am putut, am încercat să-l salvez: l-am scuturat, l-am pus într-un borcan cu orez, că am citit pe internet că ajută. Din păcate, n-a mers, așa că l-am considerat mort și l-am… „îngropat”. A fost o zi tristă, pentru că acel telefon era pentru mine foarte important.

Mesaj pentru tineri

Fiți voi înșivă, așa cum sunteți. Nu încercați să căutați modele false sau să copiați pe altcineva. Nu vă regăsiți în cuvintele altora, ci învățați să vă exprimați autenticitatea. Fiți sinceri cu voi înșivă și atunci lumea vă va aprecia pentru ceea ce sunteți cu adevărat. Mulțumesc!