Deschisă la minte, Ileana s-a dovedit a fi o parteneră focoasă în pat.Îi reuşea să sincronizeze actul sexual în aşa fel încât să trăiască extazul împreună.
Divorţul se pronunţase de câteva luni, dar Viorel nu-şi putea afla liniştea. Căsnicia lui cu Ileana durase numai trei ani. Chiar dacă se terminase fără scandal, bărbatul suferea cumplit. O iubea pe Ileana şi niciodată n-a crezut că povestea lor de amor o să se consume atât de repede, dar Dumnezeu face minuni.
S-au cunoscut în zilele Babei Dochia. În văzduh roiau fulgi măşcaţi şi moi, iar pe trotuar – fleşcăraie. Ileana păşea încet şi cu mare atenţie ca să nu-şi murdărească ghetele. Viorel a oprit maşina în dreptul ei: „Urcaţi , vă rog domnişoară. Vă duc acolo unde vă trebuie.” Cu o voce dulce şi fericită, fata i-a zis: „Dacă se poate, pe strada Eminescu, 39.” Tânăra înaltă, cu faţa smeadă şi ochi albaştri s-a aşezat pe bancheta din spate, privind absentă prin geamul maşinii. „Locuiţi pe strada Eminescu?”, a întrebat-o Viorel, întorcându-se spre ea. „Nu! Merg la verişoara mea Victoria.”
L-a ameţit cu sânii mari, frumoşi
După câteva schimburi de vorbe din care au aflat unul despre altul câte ceva, şoferul a încetinit, a tras pe banda de margine, apoi s-a oprit. „Am ajuns! Îmi pare rău că aşa de scurt a fost drumul. N-ai dori să ieşi cu mine diseară la o cafea?” Ileana a acceptat propunerea. Seara a mers cu Viorel într-o cafenea din centrul oraşului – loc bun de ieşit în doi, cu decor şi atmosferă relaxante, cu chelneri perfecţi. În timp ce o ajuta să-şi scoată mantoul, cavalerul a rămas mut. Domnişoara era îmbrăcată în haine mulate cu un decolteu ce îţi luau ochii de la o poştă. Avea sâni mari, frumoşi, care l-au ameţit pe bărbat. Cu delicateţe a condus-o până la masă. Tot ce îşi dorea în acele clipe, era să îi sărute sânii, dar tocmai asta nu se putea. De-abea se cunoscuseră. După cina romantică s-au plimbat puţin prin parcul din preajmă. Ileana i-a vorbit despre colegii şi profesorii de la facultate. Era studentă în anul III la filosofie. Viorel i-a spus în puţine cuvinte în ce se concretizează munca lui de inginer programator la Bancă, o muncă nu doar bine plătită, dar care îi aducea şi satisfacţie. Într-un moment, în timp ce se ţineau de mână, ea i-a spus că încearcă nişte sentimente ciudate de bucurie. Iar el i-a răspuns că este fericit că întâlnirea i-a provocat o asemenea bucurie.
Parteneră focoasă în pat
A fost o zi superbă ziua de vineri în care s-au cunoscut. Conveniseră să se revadă peste o zi. Viorel se îndrăgostise de Ileana. Aproape că nu a închis un ochi toată noaptea. Gândurile îi erau numai la ea. În zori când a aţipit a văzut-o în vis. Lungă i s-a părut sâmbăta, greu au trecut orele de duminică până la ora şase seara când s-au revăzut. Frumos s-a înscris şi această zi în povestea lor de amor. În scurt timp cei doi s-au apropiat foarte mult unul de altul. După câteva luni îşi puteau spune orice fără suspiciuni. Dacă aveau chef de plimbat, se plimbau. Dacă doreau să se sărute se sărutau. Le plăcea la amândoi să iasă noaptea prin oraş. Ce nebunie! Nu crezuse că va veni şi în viaţa lui o fată pentru care să-şi piardă capul. Avea tot felul de fluturaşi pe inimă. Se cunoşteau, se simţeau, se iubeau, se respectau. Ea devenise pentru el forţa universului. Îl asculta, încerca să-l susţină, îi spunea ce crede.
Şi ziua când a invitat-o în apartamentul său a fost o sărbătoare pentru amândoi. Pe ea a uimit-o ordinea din locuinţă. (Era un apartament luxos, cumpărat de părinţii lui care munceau peste hotare. Aceștia s-au făcut luntre şi punte ca unicul lor fiu să aibă apartament în Chişinău) Atunci Viorel i-a sărutat pentru prima oară sânii. (În vis îi atinsese de multe ori cu buzele) Atunci s-a produs între ei conexiunea sexuală. Deschisă la minte, Ileana s-a dovedit a fi o parteneră focoasă în pat. Îi reuşea să sincronizeze actul sexual în aşa fel încât să trăiască extazul împreună. Aşa se face că alături de Ileana, Viorel trăia totul pasional. Ca să poată să fie mai mult împreună, să se poată atinge în voie, să se privească în voie, iubita s-a mutat la el. Ilenei îi plăcea că Viorel avea apartament luxos, avea bani şi îşi câştigase un nume la locul său de muncă. Îi plăcea că era foarte înţelept, ştia să fie galant, avea foarte multă răbdare cu ea şi era o persoana care ştia să facă surprize plăcute. Erau gesturi, nu doar cuvinte: o floare, o brăţară, un inel şi multe altele. Când Viorel credea că şi-a cunoscut iubita în toate dimensiunile ei umane, a cerut-o în căsătorie. Ea nu a stat mult pe gânduri, a spus „da!” cu multă bucurie.
A plecat iubind de la el
El o iubea sincer, enorm. Avea o dragoste constantă pentru ea. După ceremonia fastuoasă de nuntă şi-au propus să devină părinţi. Dar zilele treceau şi barza se lăsa aşteptată. Timp de un an au încercat să conceapă un copil, însă văzând că-i fără succes au mers la medic. Încă un an au bătut pragurile cabinetelor medicale, făcând tratamente. La analizele finale li s-a spus că există o problemă la Ileana şi şanse de a deveni mamă nu sunt. S-au întristat amândoi. Iar Ileana era şi mai necăjită şi se întreba: „Oare de ce mi se întâmplă mie toate acestea?” Era greu de înţeles pentru ea care avea practic toate bunurile pământului la picioare, dar nu putea să aibă un copil. Plângea. Domnul doctor le-a propus să rezolve problema cu ajutorul unei mame surogat, sau să înfieze un copil. Dintr-un orgoliu nemăsurat Ileana nu a putut să accepte această variantă. Atât de mult visase să poarte nouă luni sarcină, să simtă şi ea cum se zbate acolo sub inimă firicelul de viaţă, încât nu se putea împăca cu o astfel de rezolvare a problemei. Din zi în zi tot mai tristă, femeia devenise de nerecunoscut. Oricât încerca Viorel s-o scoată din această stare nu-i reuşea. Prefera să stea singură, cât mai mult singură. Lacrimi şi tăcere, o tăcere care îl punea pe gânduri pe soţ. Îşi hrănea conştiinţa cu un singur gând: mai bine să se retragă decât să trăiască alături de bărbatul iubit cu sentimentul de vinovăţie că nu e în stare să aducă un copil pe lume. „Buba” i se trăgea de la avortul cu probleme pe care îl făcuse la 16 ani, când rămăsese gravidă de la profesorul său de fizică cu care se iubise în taină. Acum parcă înţelegea şi nu înţelegea de ce şi-a pus în gând să-l părăsească pe Viorel. Şi totuşi acesta era gândul care o chinuia, iar celelalte lucruri nu-i mai păreau atât de importante. Până la urmă au divorţat. I-a dorit din tot sufletul lui Viorel să poată iubi din nou, să întâlnească o femeie după inima lui, care să-i poată naşte copii. A plecat de la el iubindu-l, trăind deja iubirea ca pe o pacoste.
Dar Dumnezeu face minuni. După rugăciuni fierbinți, Vorel a reușit s-o întoarcă înapoi pe Ileana lângă el și, împreună au început să adreseze rugăciuni Sfinților: Stelian, Nectarie, Ecaterina, Efrem cel Nou. Nu știu care din acești sfinți i-au ajutat, dar ajutorul divin a venit foarte repede. Ileana a rămas însărcinată după câteva săptămâni de rugăciune. Astfel fericirea de a avea copii a intrat cu plinul și în casa lor. Li s-au născut unul după altul, cu diferență de doi ani între ei, trei copii – o fetiță și doi băieți. Sunt o familie fericită și nu uită să mulțumească în rugăciunile lor zilnice lui Dumnezeu, Maicii Domnului și Sfinților, care i-au ajutat să devină părinți.
Nina Neculce
