„La 70 de primăveri mă simt un om fericit și împlinit”
”CARTE DE VIZITĂ
Funcție: agronom, SRL ”Oclanda-agro”
Născut: 9 martie, 1952
Familia: soția, 2 feciori și 3 nepoți
Carieră: 47 ani de activitate în agricultură
Mâncarea preferată: zeama
Culoarea preferată: maro
— De unde începe firul vieții lui Timofei Alexei?
— M-am născut în satul Hristici, r-nul Soroca într-o familie de țărani. Familia noastră a fost numeroasă, am crescut 7 frați și 3 surori, eu fiind mezinul. În prezent doi frați nu mai sunt în viață, iar noi, cei care am rămas, toți suntem implicați în diverse activități. Pe tata l-am pierdut prea repede, în 1963. Mama tot timpul s-a străduit ca noi să fim ”școliți” adică să facem carte. Am trăit o perioadă când la școală învățam 7 frați și toți aveam ghiozdane și rechizite școlare.
— Fiind mezinul în casă, ați fost mai alintat cumva?
— Nu. Nu aveam timp pentru a ne alinta. Am avut o copilărie interesantă în câmp, școală și gospodărie.
— Ați fost un copil cuminte?
— Am avut o copilărie frumoasă. Eram liniștit de fire, în timp ce frații mai mari erau la muncă în câmp eu ajutam și chiar făceam mâncare. Creșteam animale, am ținut și două vaci, pentru a ne hrăni. Am fost educați prin muncă, am lucrat și la tutun și la strâns floarea soarelui, căci aveam norme cum era pe atunci.
— Cine era mai șotios dintre frați?
— Am fost toți buni la șotii, dar nu pot să spun că am făcut ceva exagerat. O întâmplare din câte îmi amintesc este că într-o zi auzind-o pe mama că merge după ceva în pod, am zbughit-o eu primul și m-am ascuns după ursoaică. Mama când s-a urcat, eu hop și am speriat-o. Au fost multe.
— Ați luat bătaie în copilărie?
— Nu. Eram cuminte de fire și conștient că nu trebuie să fac lucruri care ar supăra-o pe mama.
— Cum erau duminicile acasă?
— Obișnuite. Mama tare își dorea ca să facem carte de-aceia duminica aveam timp pentru carte.
— Ați fost un elev străduitor?
— La școală am fost un elev exemplar. Știam că trebuie să fac carte și învățam. În agendă aveam note de 4 și 5, cum era pe atunci, dar am avut și note de 2. Țin minte ca azi, nu m-am pregătit pentru geometrie, pentru că lucrasem la strânsul răsăritei. A doua zi profesorul, Guțu Vladimir Mihailovici mă întreabă, evident eu, nu am putut răspunde și am luat o notă de 1 chiar. A fost un moment foarte jenant pentru mine și de atunci m-am străduit să reușesc să o ajut și pe mama, dar și să învăț.
— Ce ați învățat de la mama?
— Am învățat să muncesc, să fiu un gospodar bun, să fiu disciplinat, să respect oamenii mai în vârstă.
— Anii de studenție se spune că sunt cei mai frumoși ani, ai dumneavoastră cum au fost?
— În anii 1970-1975 eram 3 frați din familie, care făceam studii superioare, susţinuţi financiar de fraţii Valentina, Veaceslav şi Mircea, care deja munceau. Eu am făcut facultatea de agronomie la Institutul Agricol din Chișinău. Am avut o studenție frumoasă. Am fost o grupă unită și dornici de a face carte, ținem și până astăzi legătura.
— Când și cum ați început o carieră de agricultor?
— După ce am absolvit cu succes Institutul, am fost angajat la Tătărăuca Veche. Din 1975 și până la privatizare, am activat în calitate de agronom principal și conducător de gospodărie. Din 2007 activez la „Oclanda-Agro” ca agronom și îmi place și iubesc ce fac.
— Care este anotimpul preferat?
— Primăvara. Deja mă bucur de a 70-a primăvară din viața mea. Ador primăvara devreme, când curg pâraiele după topirea zăpezilor, când în câmp ies aburi din pământ. Îmi place să vin primul în câmp, să văd grânele cum au iernat. Prefer să merg pe jos cu toate că am avut tot timpul mașină de serviciu, eu trebuie să văd tot câmpul, nu doar marginea. Este o pasiune a mea. Îmi plac semănăturile de grupa întâi, să le văd în faza de burduh, atunci când dau în bob. Dar cel mai plăcut totuși este faza de ceară, când mergând prin lan, te lovesc spicele de grâu sau de orz la genunchi. Atunci se simte roada, câmpul. Primesc o satisfacție sufletească de la toate aceste lucruri.
— 2021 a fost un an cu roade bogate ce se prevede pentru acest an?
— Umezeala de iarnă este foarte importantă deoarece ea dă viață plantelor. Iarna aceasta din păcate am avut puține ninsori, așa că pământul este uscat. E pericol de secetă. Dar nu ne pierdem speranța, Dumnezeu e mare și ne va da ploi.
— Vă mai amintiți de prima dragoste?
— Da, e actuala mea soție. La Tătărăuca Veche am trăit prima dragoste. Eu eram pe atunci agronom principal și am făcut cunoștință cu soția Eleonora. Ne-am căsătorit, am crescut 2 feciori, care merg pe urmele mele și sunt mândru de asta. Eu tot timpul le spun feciorilor, veniți acasă cât mai aveți la cine veni, veniți acasă, cât părinții mai sunt în viață.
— Ați jucat o nuntă mare?
— Nunta am jucat-o la Tătărăuca Veche, o nuntă mare cu multe rude, dar și colegi de la Institut. A fost o nuntă foarte frumoasă.
— Hobby?
— Lucru pe lângă casă. Am ținut tot timpul vacă, porci, păsări, îmi place să gospodăresc. Îmi place mult și la bucătărie să fac ceva gustos pentru familia mea, copturi, ceva din cărniță.
— Ce calități apreciați la oameni?
— Modestia, cumsecădenia, sinceritatea, onestitatea, să spună adevărul, disciplina. Din armată țin minte: „Acolo unde este disciplină și soldatul slujește mai ușor”.
— Ce credeți despre războiul din țara vecină, din Ucraina?
— Nu trebuia să se întâmple ce s-a întâmplat. Vorbeam și cu Pavel Ivanovici Cebotari că situația este foarte complicată. Trebuia mai mult dialog să nu se ajungă la război. Mulți moldoveni trăiesc și în Ucraina și în Rusia, ne leagă rude, frați, verișori, așa nu se poate, nu trebuia să se ajungă la asta.
— Banii aduc fericirea?
— Nu, dar și fără bani e greu. Ne mai vorbind să ajuți un copil, eu și soția suntem pensionari, am lucrat o viață ca acum să avem câte 2 mii de lei pensie. Trăim o perioadă grea. Dacă înainte eram toți totuna, acum oamenii fug după avuții. Îmi este dor de acele vremuri, când toți eram uniți. Acum mama cu copiii, fratele cu sora, nu se împacă.
— Cea mai fericită zi din viața dumneavoastră?
— Cea mai fericită zi este ziua când s-a născut feciorul Alexandru, iar feciorul mai mare Andrian s-a căsătorit. Acea zi, a fost cea mai fericită.
— Cel mai trist moment din viaţa dumneavoastră?
— Cel mai trist moment din viaţa mea şi a fraţilor mei, a fost când am pierdut-o pe mama – în 1974. Atunci am rămas orfani şi de mamă şi de tată.
— Timofei Alexei este un om fericit?
— Da. Am tot de ce are nevoie un om, sunt sănătos, mă ocup cu ce îmi place, am soția lângă mine, 2 copii și 3 nepoței.
— Un mesaj pentru urmăritorii, cititorii „ZN”.
— Sănătate, pace și o viață decentă.
