„Îngropată într-o relaţie care nu funcţionează, fără speranţa de a mai avea propria familie vreodată, Larisa s-a refugiat în nişte activităţi, care nu-i aduc mulţumire. Nu-i pasă de felul cum se îmbracă şi nici de propria casă lăsată în dezordine. Unica ei bucurie sunt două pisici pe care le îngrijeşte cu mare drag. Singurătatea şi tristeţea o macină ca un cancer. Dar ea nu se plânge” – sunt rânduri dintr-o scrisoare sosită la redacţie de la un grup de consăteni ai Larisei.
Era atrasă de ce e frumos şi curat
A crescut numai cu tată, mama i-a părăsit şi a plecat cu altul, când copila avea trei ani. Tata i-a oferit tot ce a putut, dar în primul rând libertatea de a citi literatură după plac. Atrasă de ceea ce e frumos şi curat, Larisa a crescut o fată inteligentă, cultivată. La 15 ani gândea ca o domnişoară în toată firea. Atunci, într-o frumoasă zi de Paşti, s-a îndrăgostit de Pavel, care era cu 13 ani mai mare decât dânsa. Nu ştia nimic despre el. A atras-o timiditatea lui, aspectul fizic. Şi bărbatul se îndrăgostise de ea. A fost primul bărbat, care s-a îndrăgostit de ea şi nu i-a trebuit mult timp ca să-i prindă încrederea. Era special, făcea orice ca să-i câştige inima. Îi oferea flori, îi vorbea frumos, venea sâmbăta şi duminica şi o ajuta în gospodărie. Larisa devenise universul lui. Aveau o comunicare extraordinară. Peste patru ani i-a cerut mâna. La nuntă Larisa avea să afle că Pavel fusese căsătorit. O mătuşă i-a spus pe şoptite: „Frumoasă mai era soţia lui dintâi, dacă şi tare geloasă! Din gelozie s-a spânzurat. Blonda a fost de vină! Ea s-a dus şi l-a invitat la dans, îi străluceau ochii ca la o mireasă în timp ce chipeşul Pavel o rotea în vals. Liuba, căci aşa o chema pe răposată, n-a mai aşteptat să se termine dansul, a fugit acasă şi şi-a pus ştreangul la gât. Bietul Pavel tare s-a „trevojit”! Nu l-au interesat femeile mulţi ani, până nu te-a întâlnit pe tine”. Vestea mătuşii nu i-a stricat dispoziţia. Larisa nici n-a vrut să ştie, şi nici să creadă, ea îl iubea pe Pavel pătimaş şi fierbinte şi se bucura că e mireasă.
Au decis să apeleze la o mamă surogat
La câteva luni după nuntă, tatăl Larisei a plecat la cele veşnice. Tânăra familie a trecut cu traiul la oraş. A tânjit mult femeia după pacea şi liniştea casei de la ţară. Nicidecum nu se putea deprinde cu viaţa la bloc, unde auzi pasul fiecărui vecin. Dar până la urmă nu mai conta, important era să fie alături de omul drag, căruia îi oferea fiecare bătaie a inimii şi îl preţuia ca pe un dar ceresc. La fel o preţuia şi el, repetându-i mereu: „Eşti muza care mă inspiri şi îmi dai puteri. Vom trăi aici şi dincolo de timp împreună, pentru totdeauna”. Aveau foarte multe trăsături comune. Iubeau aceeaşi carte pe care o citeau şi o reciteau împreună, aceleaşi spectacole la care mergeau, le plăceau ieşirile în sânul naturii, căutau pe cer lumina aceleiaşi stele. Larisa muncea la un centru de plasament pentru copii şi făcea facultatea prin corespondență. Pavel era angajat la o firmă de construcţii. Cât de frumoase erau toate în viaţa lor! Un lucru le lipsea pentru fericirea deplină – copiii. Trecuse 7 ani de căsnicie, dar barza, care era aşteptată cu emoţie şi încordare nu mai venea. Au făcut nenumărate tratamente, a rămas gravidă de câteva ori, dar n-a putut duce sarcina până la capăt. Dacă au văzut că nu-i şi nu-i, s-au gândit să apeleze la o mamă surogat. Şi acea mamă s-a oferit să fie chiar verişoara Larisei de 32 de ani, nemăritată. Şi cum în RM maternitatea surogat încă nu este legală, au convenit s-o facă simplu: Pavel să se culce cu verişoara până aceasta va rămâne însărcinată, iar după naştere ea să renunţe la copil.
Verişoara i-a furat bărbatul
Degeaba şi-a pus speranţe Larisa în verişoara sa. Degeaba a pregătit hăinuţe şi toate cele necesare pentru nou-născut! Nu s-a gândit la ce-o să iasă. După ce a purtat copilul nouă luni în burtă,verişoara nu a mai dorit să renunţe la el. Dar poate a avut nişte gânduri ascunse din start. Aşa ori altfel, adevărul e că din ziua naşterii micuţului, casa Larisei s-a întunecat, soarele şi-a pierdut strălucirea. Pavel n-o mai vedea pe ea, ci doar pe cealaltă cu pruncul în braţe de care se îndrăgostise din prima lor noapte de dragoste. Când s-a dus s-o ia de la maternitate, tânăra mamă i s-a cuibărit la pieptul lui puternic de bărbat şi i-a zis, gudurându-se ca o pisică: „Uite ce frumuseţe de fiu ţi-am adus pe lume! Cred că n-o să mă laşi să-l cresc singură”. Pavel atâta i-a spus: „ Sigur că n-o să te las. Chiar la botez o să îmbraci rochia de mireasă.” Şi aşa a şi fost. Într-o lună a desfăcut căsătoria cu Larisa, iar în ziua botezului, cuprinsă de nerăbdare, fără nicio remuşcare, verişoara a îmbrăcat rochia de mireasă.
Şi-a recăpătat echilibrul
În prima zi după pronunţarea divorţului, rămasă singură în apartamentul, care până nu demult vibra de fericire, Larisa simţi aşa, o oboseală şi o moleşeală grea că de-abia de putea să vorbească. Se simţea pierdută, îi fugea pământul de sub picioare. Pe la o bucată de noapte a apucat-o o fierbințeală aşa de mare că a trebuit să cheme ambulanţa. Se îmbolnăvise grav. Au urmat luni de tratament, după care, oftând din adânc, şi-a strâns lucrurile de primă necesitate şi a părăsit locuinţa de la oraş pentru totdeauna, cu toate că Pavel i-o lăsase ei.
Demoralizată s-a întors în sat. S-a angajat la lucru vânzătoare la bar.
Am căutat s-o întâlnesc, să stau de vorbă cu ea, să încerc s-o ajut să iasă din starea asta. I-am spus că viaţa merge înainte şi se cuvine să se gândească la bine ca să nu tragă răul după sine. „Dar de unde aţi luat-o că eu nu mă gândesc?”, mi-a replicat. I-am arătat scrisoarea. După ce a citit-o, mirată a exclamat: „Nu înţeleg de ce satul spune asemenea lucruri. Uitaţi-vă la mine, ce, nu sunt îmbrăcată frumos ca o femeie? Dar întrebaţi-i pe cei care v-au scris, cine din ei a venit să stea de vorbă cu mine? A fost cineva? Nimeni. Este adevărat, am trecut printr-o stare de depresie, dar demult mi-am recapăt echilibrul. Eu poate mai bine ca ei înţeleg adevăratul sens al cuvântului Dragoste. Dumnezeu mi-a arătat cel mai bine ce înseamnă să iubeşti, mi-a dat putere să trec peste suferinţă, m-a făcut mai curajoasă. Am ales să stau împreună cu acest fost coleg de şcoală pentru a-l ajuta să lase paharul şi nu mă simt deloc îngropată în această relaţie. Vreau să-i îndemn pe consătenii mei, să fie siguri de adevărul, că dragostea ajunge mereu la noi la timpul potrivit. Trebuie doar să ştii să iubeşti, să dăruieşti şi să doreşti să-l vezi fericit pe omul de lângă tine”.
Larisa este o femeie tonică de la care ai ce învăţa. Nu se simte amăgită de relaţia pe care a avut-o cu Pavel, pur şi simplu, a înţeles că nu a iubit-o cu adevărat. Cu sufletul, cu trupul, cu inimă crede că o să devină în curând şi ea mamă. E însărcinată.
P.S. Am scris această istorie în 2014. De atunci țin legătura cu Larisa și mă bucur de realizările ei. Stăruitoare pe Calea Binelui, l-a scos din patima alcoolului pe Igor, fostul ei coleg de școală, cu care s-a căsătorit. I-a adus pe lume doi feți-logofeți, l-a făcut fericit. Se consideră o femeie împlinită. Trăiește în dragoste și iubește sincer. Cu verișoara și fostul soț nu s-a văzut de la despărțire, dar nici nu dorește să-i vadă. I-a scos pentru totdeauna din inimă.
Nina Neculce
