În Hăsnășenii Mari, agricultura nu înseamnă doar hectare, recolte și utilaje. Înseamnă oameni, răbdare și o muncă începută înainte de răsăritul soarelui. Pentru Mihai Mazurchevici, agricultor cu aproape trei decenii de experiență, pământul a devenit mai mult decât o afacere, este o responsabilitate față de locul în care trăiește și față de oamenii care muncesc alături de el.
Aici, activitatea agricolă se întinde pe mai bine de 1.000 de hectare, gestionate de S.R.L. „Dimazcom-Nord”. De la culturile de câmp până la legumele care ajung pe mesele oamenilor, fiecare sezon vine cu provocările sale. Iar anul acesta, spune Mihai Mazurchevici, natura a fost ceva mai darnică, dar piața a pus agricultorii la grea încercare.
„Cultivăm grâu de toamnă, rapiță de toamnă, porumb, floarea-soarelui și sfeclă de zahăr. Este îmbucurător că anul acesta am avut cât de cât și precipitații. În plus, avem sisteme de irigare”, povestește agricultorul.
Rezultatele se văd în câmp. La sfecla de zahăr, de exemplu, roada biologică se apropie de 70 de tone la hectar, o performanță care ar trebui să fie o veste bună pentru orice fermier. Numai că, în agricultură, o recoltă bogată nu înseamnă neapărat și un an bun. Prețurile mici și cheltuielile tot mai mari amenință una dintre culturile tradiționale ale Republicii Moldova. Mihai Mazurchevici spune că suprafețele cultivate cu sfeclă de zahăr se reduc anual, iar tendința este îngrijorătoare.
„Eu o văd pe cale de dispariție. Deja anual se seamănă cu aproximativ cu o mie, două de hectare mai puțin”, afirmă agricultorul.
De aproape 27 de ani, el se ocupă și de legumicultură. Roșii, ardei, castraveți, ceapă, morcov, varză, culturi care cer nu doar investiții, ci și foarte multă muncă manuală. Tocmai aici se află una dintre marile probleme ale agriculturii moldovenești: produsul există, dar piața nu îl răsplătește întotdeauna pe măsura efortului.
„Anul acesta este un an foarte greu. Prețurile sunt foarte joase. Sunt cheltuieli enorme care nu se acoperă cu ceea ce am investit”, spune fermierul.
În câmpurile cu legume, munca oamenilor se vede la fiecare rând. Galina Fiodorov lucrează de 24 de ani în această gospodărie, alături de alte femei.
„Trebuie de muncit. Măcar că am 70 de ani, dar ni-i drag să lucrăm”, spune femeia.
„De dimineață prășim, când vine vremea și s-a luat roua, ne ducem la cules, la ardei, la roșii, la vânătă, la ce cultură trebuie”, povestește Eugenia Știrbu.
În spatele acestor cuvinte se află o realitate mai puțin vizibilă a agriculturii: fără oamenii care pun mâna pe sapă, prășesc, culeg și îngrijesc culturile, nici cele mai moderne tehnologii nu pot face totul.
O altă problemă este piața de desfacere. Agricultorul vorbește cu amărăciune despre situația în care se află producătorii autohtoni. Moldova poate produce legume, dar o parte dintre acestea rămân nevândute, în timp ce în magazine ajung produse importate.
„Noi avem destulă marfă a noastră. Noi ar trebui să mâncăm ceea ce avem noi, dar aducem surplus din alte țări”, spune Mihai Mazurchevici, referindu-se inclusiv la cartofi și morcovi importați din Polonia sau Ucraina.
Anul acesta, o parte dintre castraveți și roșii au ajuns chiar sub brazdă, pentru că producătorii nu au reușit să-și recupereze investițiile.
„Eu, dacă am 1.000 de hectare, pot să recuperez cu floarea-soarelui, cu rapița. Dar un tânăr care și-a pus apartamentul, casa în gaj, cum să achite la toamnă?”, se întreabă agricultorul.
În același timp, la Hăsnășenii Mari există și exemple care arată că agricultura poate găsi soluții. Pe un teren unde a fost recoltat grâul de toamnă, în urmă cu aproximativ o lună a fost plantată varză. Este o a doua cultură, tehnologie practicată deja al treilea an, iar agricultorul estimează o recoltă de 70–80 de tone la hectar.
„Se arată foarte frumos. Am dat îngrășăminte, tratamente, facem și fertilizări foliare. Prognozăm ca la începutul lunii octombrie să putem recolta”, explică Mihai Mazurchevici.
Ploaia poate salva o cultură, irigarea poate asigura recolta, iar tehnologia poate crește productivitatea. Dar rămâne întrebarea: ce facem pentru ca omul care produce hrana noastră să poată trăi din munca sa?
Pentru Mihai Mazurchevici, agricultura rămâne o muncă a răbdării și a speranței. La Hăsnășenii Mari, oamenii continuă să muncească, pentru că pământul înseamnă mai mult decât recoltă, este parte din viața satului. Iar dragostea pentru agricultură s-a transmis și celor doi fii, Dumitru și Marius, care îi urmează calea și duc mai departe grija pentru pământ.
P
