S-a nimerit să stăm de vorbă cu primarul comunei Nimereuca, Ion Tuchila, tocmai de Sfântul Ion. Cel de vară, că sunt mai mulți Sf. Ion. De fapt, e Nașterea Sfîntului Proroc Ioan Botezătorul, dacă sunteți pentru formalități formalizate. Ar fi ieșit frumos dacă scriam că am programat premeditat această discuție exact în această dată, da, pe naiba că nu e deloc așa. Mai mult, chiar am uitat să-l și felicităm, așa că beneficiem de această ocazie de a-i spune: „La mulți ani”! Mai bine mai târziu decât târziu…
O să dați des de jocuri de cuvinte legate de numele localității că, na – de asta am învățat, să scriem frumos și bine. Mai ales că ai despre ce și despre cine scrie – și despre sat(e), dar și despre primar, unul care face parte din generația tânără la 33 de ani neîmpliniți. Jocuri de cuvinte legate de numele satului, a comunei, dar și numele său, care, la înlocuirea literelor „uch” cu „equ”, ia o cu totul altă formă, conținut și întorsătură. Asta ca să nu îmbătrânim prea serioși…
Prezentarea de rigoare:
Ion Tuchila
Primarul c. Nimereuca, r-nul Soroca
S-a născut pe 28 decembrie, 1993, în satul Cerlina.
Studiază la Universitatea de Studii Economice și Politice Europene.
Este căsătorit, are doi copii.
- La început a fost?.. Cum era copilul Ion Tuchila și ce se visa atunci? S-au realizat visele?
- Cred că da. Pot spune că s-au realizat – am visat să am familie, să am casă, să fiu un exemplu pentru societate, părinții să fie demni de așa copii. Dacă sunt un om așezat, realizat, înseamnă că visele s-au realizat și ele.
- Interesantă abordare. Vă amintiți media cu care ați absolvit școala?
- Nu mai țin minte exact – aproape de nota 9, aproximativ așa.
- Sunteți mulțumit de ce a ieșit până acum? În viață, la muncă… Ați nimerit-o bine, în linii mari?
- Am nimerit-o foarte bine, sunt mulțumit de cele realizate. Sunt un om realizat, repet…
- Straniu să auzi aceste cuvinte de la un om care are, încă, o viață înainte…
- Așa este, adevărat, dar acelea vor fi alte realizări, vor face parte din alt capitol. Acum, vorbim de capitolul în care ne aflăm.
- Haideți să vorbim de capitolul despre cum ați devenit primar – din dorință sau din necesitate? Sau din alte circumstanțe?
- Activam în domeniul construcțiilor, nu mă gândeam la administrația publică. Doar că, a venit anul 2019 cu alegerile lui locale, atunci când, parcă, am simțit o chemare, un imbold care mă împingea spre depunerea candidaturii pentru fotoliul de primar. Doar că după prima simțire a venit a doua, care m-a întors din drum, așa că am renunțat să candidez. Probabil, și-a spus cuvântul vârsta prea mică la acel moment, neîncrederea în propriile forțe. Apoi, peste patru ani, atunci când m-am întors de la lucru din Uniunea Europeană, s-au adresat niște persoane care au venit cu susținerea lor și am fost mai ferm în intenții și acțiuni, de această dată. Zis și făcut, postul de primar al comunei Nimereuca – câștigat. Vârsta era tocmai bună, a venit și încrederea în sine.
- Dacă tot conduceți o comună, faceți un scurt istoric? De unde vine denumirea Nimereuca? Presupunem că unii se alintă, nu vor să intre pe Wikipedia și vor să audă asta de la primar…
- Legenda spune… Legendele, de fapt, că satul Cernica, care face parte din comună, are și el legenda sa. Pe rând – despre Nimereuca, numele se trage de la păstorit. De la ciobanii care plecau cu lunile, cu turme cu tot, de la un loc la altul, până când unul din ei, ajungând în locul unde se află acum satul, a zis că a nimerit locul, o platformă dreaptă, tocmai bună pentru păstorit. De aici și denumirea de Nimerica care a ajuns în Nimereuca. Asta legenda spune…
Despre Cernica, legenda presupune că pe aceste meleaguri, cândva, trăia un boier, cel care avea o fată pe numele Lina. Frumoasă, dezghețată…
- Cum și se cuvine unei fete de boier. Statutul o obliga…
- Da. Lina, fata pe care taică-su, boierul, o iubea tare. La un moment dat, a venit o vijelie și a luat-o…
- Sper că nu era Vali Vijelie…
- Nu. Atunci nu știau de manele, presupun. Revenim… Boierul, îndurerat, a căzut în genunchi și cu mâinile ridicate spre cer striga: Cer, Lina! Glasul boierului a fost auzit peste dealuri, peste văi, de către lucrătorii lui, care au dus vorba și așa a fost numit locul.
- Cunosc mai multe fete cu numele Lina – cred că formula de cerere se poate realiza în viață. Important e să îngenunchez cu mâinile spre cer. Așa înființăm și sate noi. Cerline noi…
- Asta legenda spune, nu știm exact dacă formula e lucrativă. Și boierul avea cererea adresată cerului, pe când…
- Ok, lăsăm baltă. Vreau să vă lăudați cu realizările din calitatea de primar de Nimereuca…
- Dacă le ziceți laude, haideți. Eu le zic doar realizări. Vorbim de aprovizionarea satului Nimereuca cu apă, iluminatul stradal – practic, ambele localități ale comunei, Nimereuca și Cerlina, sunt iluminate în proporție de 70 la sută. Sunt 140 de hectare împădurite, avem o porțiune de 1 kilometru și 450 de metri de drum local betonat și urmează altele. Avem o investiție de 12 milioane de lei, acordate de către Consiliul Raional pentru dezvoltarea infrastructurii rutiere. Dotarea instituțiilor publice cu mobilier și echipament nou. Ne ocupăm și de amenajarea teritoriului, parcurilor cu pomi decorativi, a cimitirelor, salubrizare etc… Sunt multe mărunțușuri, dar foarte importante pentru confortul localnicilor din ambele sate.
- Ce teme au rămas neterminate? Aveți vreu regret în acest sens?
- Drumurile locale care necesită reparate. Asta e cea mai mare durere. Nu că ar fi un regret – e un obiectiv pe viitor, de fapt.
– Aveți vreun regret, în general, în viață?
- Fără regrete. Nu regret nimic, nu privesc în spate cu asemenea sentimente. Doar înainte și doar încrezător. Localizăm problemele și le căutăm soluționarea. Deșteptarea, am plecat la muncă, am suflecat mânecile și la treabă. Nu ne sfiim de munci fizice, am crescut la țară, știm a mânui o sapă, un hârleț, o lopată, instrumente de zugrăvit – totul absolut, în caz de necesitate.
- Amalgamarea. A nimerit-o bine Nimereuca sau nu prea? Cu cine și în ce condiții vă nimeriți?
- În urma chestionării populației, majoritatea ei s-a exprimat contra procesului de amalgamare. Dacă eu sunt vocea comunei și reprezint interesul cetățeanului, îl fac public. Nici eu și nici consilierii locali nu vom merge împotriva voinței oamenilor. Procedurile au fost respectate, s-au dus tratative, s-au spus care sunt beneficiile, care sunt provocările – majoritatea a spus „nu”. Nu ne amalgamăm cu nimeni și rămânem singuri.
- Opa! Contra? Și ce faceți decă nu vreți voluntar? Normativ?
- Încă nu este o claritate legislativă referitor la amalgamarea normativă. Noi ne supunem legilor Republicii Moldova și nu cuvintelor spuse de anumite persoane.
- Aveți o poziție proprie legatâ de această reformă?
- Nu e atât de ușor să fi primar la mai multe localități. Probleme și provocări sunt în toată ziua, acum, când avem două sate în comună, dar când vor fi mai multe? E doar un aspect…
- Sunt mulți primari care spun că reforma e binevenită…
- Da, e binevenită, la o localitate cu o populație de până la 500 de locuitori – e clar. Dar la sate cu peste 2500 de locuitori…
- Asta conform datelor recensământului, care se iau în calcul. Mulți primari spun că au mult mai mulți oameni…
- Conform datelor de la ASP, noi suntem peste 3000. Revenim la atribuțiile primarului – dacă la 2500 de locuitori, dimineața, ai la primire 20 de cetățeni… Acum. Ce va fi atunci? Oamenii, majoritatea lor, nu sunt în stare să-și soluționeze singuri problemele, nu cunosc tehnologiile – îi lași pe online? Cel mai simplu pentru om e să vină la primar să-i rezolve problemele, mai ales că multe din acestea nu țin de documentație ci au caracter uzual, o necesitate. La urma urmei, omul nu are de foc, s-a certat cu vecinul sau femeia ia bătaie de la soț – în toată ziua pot apărea asemenea probleme.
- Бытовуха...
- E nevoie de o persoană care să intervină. Eu am mari îndoieli că asta se va întâmpla într-o unitate cu 5-6 sate, că va alerga primarul să le rezolve asemenea probleme. El, fizic, nu va fi în stare.
- Aveți un mandat de primar în „colecție”. Mai adăugați unul sau se schimbă regulile jocului și se schimbă și viața de primar? Căci se schimbă, ați zis numai ce…
- Iată la întrebarea asta încă nu am un răspuns. Încă nu m-am decis și nici nu m-am gândit serios la asta. Parcă, sunt predispus să mă retrag, să fac un pas în spate.
- Va fi mult de alergat…
- Nu e problema în alergat sau de responsabilitate – dacă fac un lucru, vreau să-l fac bine, ca vorbele să fie însoțite și de fapte. Să fie scopul stabilit și să se meargă pe realizarea lui. Când este o comunitate atât de mare, e nevoie să împarți efortul și atenția proporțional la toți. Nu poți realiza un obiectiv cu resurse puține, un obiectiv împărțit la 4-5 localități. Neavând resurse suficiente, începi realizarea într-o parte ca, ulterior, s-o faci în alt sector. Dar ulterior. Se va începe într-o localitate și alta își va aștepta rândul. Pentru că fiecare cetățean trage la localitatea lui, evident că se va găsi cineva care va zice că acolo ai făcut dar aici n-ai făcut… Și lucrurile astea te apasă…
- Și în orice poveste vor fi sate supărate care te vor lua în furci și topoare…
- Obligatoriu. Dacă acum luptăm pentru a asigura necesitățile oamenilor a două localități, atunci va trebui să luptăm pentru cinci sate.
- Care este modul dvs. de abordare? A vieții, a lucrurilor, a profesiei, a oamenilor? Zâmbind, încruntat, serios sau indiferent spre, pofighist?
- Seriozitate în toate, atașament față de problemele cetățenilor, responsabilitatea e pe primul loc. Cu pofighism în primărie nu ai ce căuta…
- Să mai zâmbim, spre final: v-a zis vreodată cineva Tequila? Schimbi câteva litere și obții cu totul altceva… Apropo, vă place? Din băuturi, care este preferata?
- Se mai întâmplă (zâmbește), dar e o glumă bine spusă și gustată, de fiecare dată. Dar nu des – gluma repetată își pierde gustul. Cât despre consum, prefer mai mult să colecționez sticle decât să le consum conținutul. Deși se mai întâmplă, na…
- Trăim în Moldova, Doamne iartă-mă…
- Exact. Totuși, ca și consum curent prefer apa. Tăria e pentru ocazii mai rare. Inclusiv, tequila.
Asistent de arhitect:
Marcel Toma
PUBLICITATE
