Arhitecții timpului: Silvia Leșan. Omul de printre oameni

Primarul din Schineni este o persoană văzută, cunoscută și știută. În raionul Soroca și nu doar. Nu este doar arhitectul timpului, ci și șeful de șantier, zidar, zugrav, faianțar și de ce meserii mai e nevoie pentru a-și planifica și construi timpul anume așa cum știe și cum crede.

• Ajutați-mă cu adresările… Primar, primară sau primăriță?

• Sincer, nu mă împiedic în denumiri. Oficial este „primar”, dar dacă e spus cu respect, pot fi și „primar”, și „primăriță”. Atitudinea și respectul se vede în fapte, nu în terminații.

•  Facultatea de Istorie a fost doar ca să bifați studii superioare sau chiar v-ați făcut planuri acolo? De ce nu ați continuat pe acest făgaș? Vă ajută cu ceva în activitatea de primar?

• A fost o alegere sinceră, nu doar o bifă. A fost o perioadă frumoasă, în care am învățat să înțeleg oamenii, trecutul și legăturile dintre ele. La un moment dat, viața m-a chemat în altă direcție. Am simțit că pot fi mai aproape de oameni, de familie, părinți, pot fi mai utilă pentru comunitate. Iar în activitatea de primar, istoria mă ajută să nu repet greșeli, să respect tradițiile locului și să înțeleg că fiecare decizie de azi devine istorie pentru comunitatea noastră.

• Doar măritișul este factorul care v-a făcut să vă întoarceți în sat după studii sau mai este ceva ce vă leagă de Schineni?

• Măritișul a fost, desigur, o parte din viața mea, dar nu a fost singurul motiv. Schineni nu e doar locul în care m-am întors, ci locul din care n-am plecat niciodată, cu adevărat. Aici sunt rădăcinile mele, oamenii care m-au format și sentimentul acela de „acasă” pe care nu ți-l dă niciun oraș mare. M-am întors pentru că am simțit că pot fi utilă aici, că pot contribui, că pot construi ceva pentru comunitatea care m-a crescut. Legătura mea cu satul e una profundă, de suflet, și nu ține de un singur eveniment din viață, ci de un atașament care nu s-a rupt niciodată.

• Momentul în care ați decis în viață că mergeți pe administrația publică. Ce sau cine v-a făcut să intrați în această albie?

• Nu a fost o decizie luată dintr-o ambiție mare sau dintr-un plan bine pus la punct. Din discuțiile cu oamenii, din frustrările lor, din neputința pe care o simți când vezi probleme vechi rămase nerezolvate. M-a durut, pur și simplu, să văd că lucrurile pot fi mai bune și totuși nu se mișcă. Oamenii au fost cei care m-au adus pe acest drum — prin încredere, prin încurajări, uneori, doar printr-o privire sau o vorbă spusă cu speranță. Așa am ales administrația publică: cu teamă, cu emoție, dar și cu o responsabilitate profundă față de comunitatea mea.

• Principii și valori, vorbim și de ele, cât de mult nu au fost banalizați acești termeni. Care vă sunt principiile și valorile și cum vă ajută în munca de primar?

• Pentru mine nu sunt cuvinte mari, ci repere simple după care încerc să trăiesc și să muncesc. Respectul față de oameni, onestitatea și responsabilitatea sunt la baza tuturor deciziilor mele. Încerc să ascult, să explic și să nu uit niciodată că fiecare hotărâre administrativă afectează viața reală a cuiva. Mai cred mult în muncă, în dialog și în faptul că lucrurile bune se construiesc împreună, pas cu pas.

• Care este relația cu sătenii, respectiv, alegătorii și cum o folosiți în lucru? Le sunteți boss, mamă, prietenă sau este un alt cuvânt care vă caracterizează legătura cu ei?

• Relația mea cu sătenii nu o văd în termeni de „boss” sau de autoritate rece. Nici mamă nu pot spune că sunt, pentru că fiecare om știe cel mai bine ce e important pentru el. Mă simt, mai degrabă,  un om printre oameni – un partener de dialog, cineva care ascultă, explică și caută soluții împreună cu ei. Această legătură mă ajută enorm în muncă, pentru că nu lucrez „după hârtii”, ci după nevoile reale ale comunității.

• Și în alte sate diaspora trimite bani acasă, doar că nu peste tot acești bani sunt folosiți  și în interesul comunității și nu doar a gospodăriei personale… Cum de vă reușește, la Schineni, să-i convingeți?

• Nu cred că e vorba despre „a convinge” pe cineva. Diaspora din Schineni este, înainte de toate, foarte legată sufletește de sat, oamenii pleacă, dar nu rup legătura cu locul de acasă. Rolul nostru a fost să construim încredere: să fim transparenți, să explicăm clar pentru ce sunt banii, ce impact au și ce se schimbă concret în comunitate. Aici, la Schineni, diaspora este privită ca partener, nu ca sponsor. Cred că această relație, bazată pe încredere și comunicare, este cheia, iar cele 2 mari proiecte implementate în comun, în cadrul programului guvernamental ,,DAR 1+3,, Diaspora Acasă Reușește ediția 2024 și ediția 2025, au demonstat că împreună suntem forța care mișcă lucrurile.

• Întâlnirile anuale cu alegătorii… De unde v-a venit această idee? Să-i adunați, să faceți darea de seamă și un „шестой вопрос”? Funcționează schema?

•  Ideea a venit dintr-o nevoie simplă: să vorbim deschis. Mi s-a părut firesc ca oamenii să știe ce s-a făcut, ce nu s-a reușit și de ce, cine ne sunt partenerii, nu doar prin rapoarte sau postări pe rețelele sociale, ci față în față, mai ales că anul 2025 a fost un an foarte bun pentru comunitatea noastră: din surse guvernamentale, externe,  contibuții, buget local s-au investit 38 mln. lei pentru dezvoltarea infrastructurii locale și cetățenii noștri au simțit acest lucru. Darea de seamă e despre onestitate, iar „шестой вопрос” e, de fapt, spațiul în care oamenii pot spune ce-i doare cu adevărat. Funcționează schiema, pentru că oamenii simt că sunt respectați și ascultați.

• Se vorbețe peste tot de reforma administrației publice locale… Dvs. cum o vedeți, dacă o vedeți? Ce ar trebui de reformat și în care direcție?

• Dacă vorbim de reformă teritorial-administrativă, ea nu poate fi făcută cu stiloul pe hartă.,trebuie să țină cont de specificul local, distanțe, infrastructură, identitate comunitară și de faptul că oamenii vor să aibă administrația aproape, nu la zeci de kilometri. Eu o văd nu ca pe o reformă „de birouri”, ci ca pe una care trebuie să ajungă în sat, pe stradă, în gospodăria omului.

Ce trebuie reformat, în primul rând, este sistemul, nu oamenii din teritoriu. Avem primării cu responsabilități tot mai mari, dar cu resurse financiare limitate – asta nu e autonomie locală reală. Reforma trebuie să însemne descentralizare financiară, mai puțină birocrație, funcționari bine pregătiți și decizii luate mai aproape de comunitate.

• Relația cu administrația publică centrală… Vă datorează ceva ca să activați decent? O autonomie fiscală sau, dimpotrivă o subvenționare mai generoasă?

• S-a schimbat vizibil. Astăzi nu mai vorbim doar despre promisiuni, ci despre programe guvernamentale clare, accesibile, orientate spre oameni, care nu sufocă APL-ul (administrația publică locală, ci o ajută să lucreze prin programele de finanțare care au dus multiple beneficii pentru oameni. Cu contribuție financiară minimă sau chiar fără contribuție din partea primăriilor.

Autonomia fiscală rămâne un obiectiv necesar, dar nu poate funcționa fără parteneriat și responsabilitate comună, important este că există dialog, ghidare și deschidere.

• Toată viața, practic, sunteți în administrația publică locală… Dacă nu ar fi acest domeniu, ce altceva ați fi putut face? În care domeniu ați fi ajuns la aceleași rezultate?

• Dacă nu aș fi fost aici, aș fi lucrat tot cu oamenii și pentru oameni. Probabil, aș fi ajuns în management comunitar, educational, dezvoltare locală sau antreprenoriat, acolo unde contează organizarea, responsabilitatea și rezultatul concret. Indiferent de domeniu, cred că aș fi obținut aceleași rezultate prin muncă, consecvență și respect față de oameni.

• Femeile în administrația publică… Este o modă, un trend sau o necesitate?

• Femeile în administrația publică nu sunt o modă și nici un trend -sunt o necesitate. Administrația are nevoie de competență, chilibru, empatie și capacitatea de a vedea impactul deciziilor asupra vieții de zi cu zi — iar femeile aduc aceste calități în mod natural, prin muncă și responsabilite. Acolo unde femeile sunt implicate în decizie, comunitățile funcționează mai bine și mai aproape de oameni.

• Cât de greu a fost unei femei tinere, la vreo patru ani după facultate, să treacă peste prejudecăți și să intre în cabinetul primarului? Ce fel de prejudecăți erau?

• Nu a fost ușor. La câțiva ani după facultate, să intri în cabinetul primarului ca femeie tânără însemna să porți din start o etichetă. Nu toți te vedeau ca profesionist, ci ca „prea tânără”, „fără experiență” sau „nepotrivită pentru decizie”, glumeau pe seama noastră ,,au intrat fustele la putere”… Am avut norocul că timp de patru ani am activat în funcția de secretar al consiliului local și m-am manifestat ca o persoană activă, care cunoștea nevoile consătenilor și se implica în soluționarea lor. Am trecut peste prejudecăți nu prin explicații, ci prin muncă, rezultate și consecvență.

• 2027 se arată de după deal. Respectiv, alegerile locale. Ce facem?

• 2027 se vede la orizont, dar pentru mine alegerile nu încep în anul electoral, ele se pregătesc zi de zi, prin muncă și rezultate. Continuăm ce am început: proiecte duse la capăt, probleme rezolvate, dialog constant cu oamenii nu promisiuni noi, ci lucruri făcute bine. Când va veni momentul, decizia nu va fi una de birou, ci una discutată cu comunitatea.

Asistent de arhitect, Marcel Toma