Pentru mine Cașunca este centrul lumii, oriunde nu aș pleca, aici mă întorc mereu
Activitatea: om de afaceri
Născut: 16 iunie, 1976
Locul de baștină: satul Cașunca, raionul Florești
Familia: soția, o fiică și doi feciori
Zodia: nu cred în zodii
Culoarea preferată: portocaliu
Calitate apreciată: punctualitatea
Mâncarea preferată: răcituri, borș scăzut
Cașunca, satul natal
M-am născut în satul Cașunca, raionul Florești. Pentru mine, satul Cașunca este “centrul lumii”, în două cuvinte. E satul în care, dacă ies din ogradă și pornesc pe jos, simt că merg acasă, oriunde m-aș duce. Mama mea a lucrat aproape toată viața la bibliotecă. Azi mama nu este în viață, dar am învățat de la ea dragostea pentru carte. Ea mereu insista ca eu să citesc, să fiu curios, să învăț mereu ceva nou. De aceea le recomand tuturor copiilor: dacă vreți să reușiți în viață, citiți! Tatăl meu a lucrat toată viața în colhoz, unde a deținut mai multe funcții de conducere. Acum este la pensie, a ales să rămână în satul natal și să se ocupe de agricultură. De la tăticu am moștenit spiritul organizatoric, dorința de a face ceva util pentru oameni și capacitatea de a sta de vorbă cu oricine.
Amintiri din copilărie
Am o soră, cu aproape zece ani mai mare decât mine. Astăzi ne întâlnim, stăm de vorbă și ne amintim de vremurile trecute, dar pentru mine adevărata copilărie înseamnă bunica mea. De fiecare dată când veneam de la școală, treceam mai întâi pe la ea, să mănânc ceva pregătit de bunica, apoi mergeam acasă. Acea perioadă a rămas una dintre cele mai dragi amintiri.
Profesorii și obiectele dragi
În școală am avut câteva obiecte preferate. Îmi plăcea foarte mult matematica, în special geometria. Poate că în viață nu mi-au trebuit toate acele ecuații și calcule, dar rămâne o materie care m-a format. Am îndrăgit și geografia, profesorul nostru, Dumnezeu să-l ierte, a știut cum să ne facă să iubim această disciplină. Un alt profesor care mi-a rămas în amintire este profesoara de limba rusă. Ne preda cu multă răbdare și pasiune, iar datorită ei am învățat bine limba rusă. După absolvirea școlii, am mers mai departe la studii. Am învățat la Chișinău, la Colegiul Industrial Pedagogic și de Ecologie. Ulterior, am plecat peste hotare. Era perioada în care toată lumea vorbea despre „zarabotcă”. De atunci, viața mea s-a desfășurat mai mult peste hotare.
De la o lopată, la o companie
În prezent activez în domeniul construcțiilor. Compania pe care o conduc a fost fondată împreună cu câțiva oameni apropiați, oameni de încredere, care mi-au fost alături încă de la început. Am pornit de jos, cu o simplă lopată, un șnur de o sută de metri și un camion ZIL 131, cumpărat din bănuții strânși cu greu. Astăzi compania noastră se ocupă de construcția rețelelor de apă caldă, canalizare și apă potabilă. Construim sisteme mari de alimentare cu apă, montăm rezervoare și asigurăm infrastructura necesară pentru localități întregi. Locuim cu familia în Rusia, regiunea Moscovei, unde trăim deja de aproape 24 de ani.
Cum mi-am întâlnit soția
Soția am întâlnit-o pe vremea când eram student la Chișinău. Prima dată am văzut-o la o stație de autobuz. Mai târziu, soarta a făcut să ne reîntâlnim în cămin. Atunci am prins curaj, am făcut un pas, apoi doi, apoi trei… și tot așa, până când, încet-încet, s-a legat ceva frumos. Din acea poveste de tinerețe s-a născut o căsnicie care durează de peste douăzeci de ani și avem trei copii minunați. Eu cred cu tărie că, în spatele fiecărui bărbat de succes, stă o femeie puternică. Așa am spus mereu și așa simt și astăzi. O soție înțeleaptă știe să fie sprijinul casei, stâlpul familiei, dar și liniștea din momentele grele.
Despre prietenie
Să fiu sincer, nu mai cred în prietenia adevărată. Nici nu folosesc des cuvântul „prieten”, pentru că în viață am avut momente în care am fost trădat de oameni în care aveam încredere deplină. Atunci am înțeles că, la greu, alături îți rămân doar familia și neamurile apropiate.
Plăcerea călătoriilor
Cine a spus că trebuie să călătorim cât mai mult prin lume a avut perfectă dreptate. Am avut ocazia să vizitez foarte multe țări, să cunosc culturi diferite, religii diferite, tradiții și obiceiuri diverse. Noi, mereu când aici e frig, în noiembrie sau decembrie, ne bucurăm să mergem în țările calde de la Ecuator. Le-am vizitat pe aproape toate: Thailanda, Sri Lanka, insula Phuket, Republica Dominicană, Cuba, insula Java și multe altele.
Despre bani
Nu poți spune că banii nu au valoare. Totuși, eu mă despart foarte ușor de bani. Îmi place să-i fac, m-am învățat să fac bani, dar îi și cheltuiesc cu ușurință. Am observat că atunci când faci un lucru bun, când ajuți pe cineva sau investești în ceva util, se întorc mai mulți.
Hobby-uri
Nu știu cât de importante sau neobișnuite sunt hobby-urile mele, dar pentru mine ele fac viața mai frumoasă. Îmi place foarte mult vânătoarea, mai ales cea profesională. De asemenea, îmi place să pescuiesc și să prind crabi mari, facem asta în Murmansk. Uneori închiriem o barcă mare și mergem pe mare.
Lucruri pentru suflet
Ceea ce am făcut eu pentru sat a fost întotdeauna pentru suflet, nu pentru bani. Cașunca este centrul lumii mele. Sunt creștin ortodox și totul a început încă pe vremea mamei mele, când am susținut-o într-un proiect de a ridica o răstignire frumoasă în sat. Acesta a fost primul proiect pe care l-am finanțat personal. Ulterior, am continuat cu proiecte mai mari la biserică: am renovat acoperișul, am construit o trapeză unde fiecare om poate lua masa în condiții decente, am amenajat casa parohială. De mai bine de 13-14 ani, compania mea finanțează încălzirea autonomă a bisericii, pentru ca toți cei care vin să găsească căldură și confort. Anul trecut am realizat un proiect ambițios: cele mai mari litere din piatră naturală, recunoscute de Guinness World Records, cu o inimă frumoasă- Iubesc Cașunca. Anul acesta am inaugurat bustul lui Mihai Eminescu. Ne dorim ca pe viitor să avem o alee a oamenilor de valoare. De asemenea, am deschis muzeul satului.
O zi fericită
Pentru mine, fericirea stă în lucrurile simple: armonia în familie și succesul liniștit la muncă. O zi fericită în familie începe cu mic dejunul pregătit de soție. Toți copiii stau la masă împreună cu noi și mama-soacră ne este alături. Putem sta la masă 2-3 ore doar vorbind și bucurându-ne. Iar dacă mai adăugăm și un pui de somn după prânz, ziua devine cu adevărat fericită. Uneori, mergem mai întâi la biserică. O zi fericită la lucru este atunci nici o mașină nu are probleme, nici o tehnică nu se strică, clienții sunt mulțumiți, colegii sunt responsabili și nu apare niciun incident neașteptat.
Cea mai tristă zi
Cea mai tristă zi din viața mea a fost când mama mea a plecat din viață. A fost cea mai grea pierdere pe care am trăit-o.
Mesaj pentru săteni
Vin cu un mesaj mai ales pentru toți cei care au plecat din satul nostru: să nu uitați de unde ați plecat și unde v-ați născut. Ar fi minunat ca fiecare dintre noi să pună câte o părticică de suflet, să contribuim cu ceva la binele satului natal. Astfel, atunci când revenim acasă, să ne putem mândri cu tot ce am făcut pentru Cașunca.
