Astăzi am aflat că: „Toamnă-i o veste hilară de moarte, iar plumbul din ea e-o vorbă din carte”; „…Oamenii sunt fântâni din care se bea apă fără cană”; „Există infernuri trăite care nu neapărat ne aduc inocență”…
Aceste cuvinte, ca și multe altele, de fapt, s-au așezat pe hârtie, purtând parfumul gândurilor Vioricăi Nagacevschi, femeia care, notar prin profesie și scriitoare prin inimă, îmbină rigoarea legii cu magia cuvintelor. Ori poate, notar în fiecare zi, scriitoare în fiecare clipă?
Tocmai pe ea a așteptat-o publicul din Soroca, cucerit de eleganța chipului și scânteierea ideilor ce-i dau sufletului glas.
… A povestit despre multe. Ce inseamnă o colindă și de unde vine ea? Ce e dragostea de mamă, dacă nu un infinit de tandrete într-o singură inimă? Cum era Vera Toma, profesoara-i de română care a știut să-i dăruiască nu doar cuvinte, ci și aripi…
Au venit să-i ofere alinare și bucurie Tamara Boboc-Coșciug cu fermecătoare romanțe, colega de clasă, Larisa Ceban, cu amintiri vii, elevul Daniel Cojocaru cu un poem plin de emoție…
- Toate colindele sunt colinde, daca se cântă, celelalte sunt orații… Le-am clasificat într-o anunita ordine, dupa tematică, vârstă… Am vrut sa las și un capitol de colinde din satul meu, acolo unde a activat corul „Madonici”. Am colectat colindele Anastasiei Briciuc pe care am prins-o in viață. Am adunat date despre folclorul din satul meu, căci am vrut să scriu ceea ce nu au scris alții… Am un vis – să adun oamenii satului să cânte tot ce știu ei despre ostași, flăcăi, fetele batrâne…, a povestit dumneaei.
Fiecare spectator a gustat cu sufletul câte o picătură de înțelepciune din vorbele ei. Fiecare a simțit în cuvintele ei o fărâmă din sine, regăsindu-se în POEZIE. M-am regăsit și eu, purtată de acea lumină.
Intâlnirea a avut loc în biblioteca „M. Sadoveanu”, Soroca, în cadrul proiectului cultural interactiv „Cartea care unește – punți culturale spre valori europene.
Elena Țârdea-Spinei
