Copilăria grea m-a motivat să devin cineva
Născută: 21 martie, anul 1993, Madagascar
Zodia: berbec
Calitate apreciată: deschiderea
Mâncarea preferată: zeama
Eu vin din Madagascar
Vin dintr-o familie mare cu șapte copii. Mama lucra ca doamnă de curățenie și de serviciu și tata lucra la benzinărie. Am avut o copilărie plină cu de toate. A fost o copilărie cu lipsuri, dar asta ne-a ajutat foarte mult să fim creativi. Noi nu aveam, ca astăzi, de exemplu, telefon sau jucării. Noi ne jucam, mereu cream ceva, luam pământ de la câmp de orez, creșteam niște frunze de salată, mazăre. Câteodată luam caseta și ștergeam ce era acolo și înregistram piese cu surorile mele. Am avut o copilărie grea, dar acum, ca adult, eu privesc în urmă un pic mai optimistă și cred că datorită acestui lucru sunt persoana care sunt astăzi.
A doua mamă pentru surori
Chiar dacă nu mai suntem aproape, eu mereu sunt legată sufletește de surorile mele. De exemplu, eu am început să creez foarte mult conținut, pur și simplu pentru ca surorile mele să vedă pe internet că totul e bine la mine, că nu mor de foame, că nu sufăr. Nu ne sunăm des, pentru că în Madagascar nu așa de ușor cu internetul. Eu pot să nu am nimic, de exemplu, dar dacă știu că surorile mele sunt sănătoase, asta deja mă bucură. Eu le-am crescut, eram o a doua mamă acasă și evident că surorile mele sunt totul pentru mine.
La școală, ca la pușcărie
Noi am avut noroc sau așa o binecuvântare, că mama a investit foarte mult în noi, a insistat să mergem la școală, să fim educați și azi noi toți suntem bine, lucrăm… Acolo situația e ca peste tot, depinde de cât de sârguincios vrei să fii în viață. Noi am fost crescuți greu și încercăm mereu să ne descurcăm singuri în viață.
Eu am fost la școala catolică, doar cu fete, până în clasa IX-a și a fost foarte ciudat să trec de la clasă doar cu fete la liceu public, unde e mai puțină disciplină. La noi era foarte disciplinat, ne duceam ca într-o pușcărie. La noi, de exemplu, nimeni nu se așează, dacă profesorul nu a venit, se cântă imnul național cu ridicare de drapel, coborâre de drapel, așa e acolo, se dezvoltă patriotismul.
Nu regret că am plecat
Nu am vrut să-mi părăsesc țara, mie îmi plăcea acolo, dar soarta m-a adus afară. Am călătorit mult, am fost un pic în Europa, am fost în Japonia, pentru a vedea lumea altfel, pentru că până la urmă călătoria este unicul lucru unde plătim și revenim mai bogați, cu experiență, cu impresii.
Acum, nu regret că sunt plecată, pentru că oricum sunt un fel de ambasador pentru țara mea, prin conținutul meu eu transmit foarte multe din valorile noastre.
În Moldova m-a adus viața personală și viața mea privată m-a făcut să rămân aici. Astăzi nu regret deloc, eu foarte puține regrete am în viață.
Cinci limbi vorbite
În Madagascar, limba noastră este limba malagasy, apoi a doua limbă este franceza, din cauza că noi am fost colonizați de francezi. Evident că a treia limba este engleză, pentru că, fiind o insulă, noi trebuie să avem cumva o deschidere către altă lume. Apoi am venit să trăiesc în Moldova și în trei luni am învățat limba română, iar după aceea am învățat și limba rusă, pentru că eram într-o căsnicie și soțul vorbea rusa.
Mă simt bine în Moldova
Ce îmi place în Moldova este starea mea. E ciudat să zic, dar mă simt bine aici în Moldova. Știți, când eram acasă, eu aveam această sarcină mentală că trebuie să mă gândesc la surori, la frați, la mâncare, la cazare, la chirie, după care eu mă gândeam la mine. Dar în Moldova, dat fiind faptul că eu sunt străină și sunt singură, mă gândesc în primul rând la mine. Asta îmi place în Moldova, capacitatea de a gândi despre mine.
Și în al doilea rând, eu iubesc oameni. Eu sunt iubitoare de oameni și îmi place deschiderea față de mine. Înainte de a veni în Moldova, lucram într-o companie internațională și toți colegii îmi ziceau: Te duci în Moldova, tu serios? Din tot ce poți alege, tu alegi Moldova, ești străină acolo, nici limba nu o știi! E important să fii un om bun și ești primit oriunde.
De la sarmale și mămăligă, la prășit
Offff, dacă eu sunt moldoveancă din Madagascar, știu să fac sarmale, știu să fac mămăligă, știu să fac pește cu mujdei, știu să fac zeamă, știu deja să fac aproape totul. Am fost la nunți, la cumătrii, botezuri, praznice, am fost la tot. Mă duc la țară, la prășit, îmi place să experimentez.
Activitate în comunicare și storytelling
La moment în Moldova eu prestez servicii în domeniul de comunicare și evident fac storytelling, mai reprezint câteva brand-uri și fac și conținut.
Muzica preferată
Mie îmi place muzica rock, pot să ascult și niște piese folclorice, ascult de toate, important pentru mine sunt cuvintele, mesajul transmis în cântec.
Pasiuni
Pasiunea mea, în primul rând, este de a scrie, eu scriu, și în al doilea rând de a cânta, iar în al treilea rând, îmi place să fiu storyteller.
Zile fericite
Foarte multe zile fericite îmi amintesc. Îmi plăcea când tatăl meu venea la școală, ne lua acasă și ne învertea în brațe pe drum, când mama se întoarcea acasă cu o bucată de tort de la lucru, asta tot era o zi fericită.
Zile triste
Când a decedat mama. Foarte trist, dar așa e viața.
Vise
Visul meu acum este să scriu o carte. Vreau să scriu o carte, să construiesc o casă a fericirii în Madagascar sau poate aici, să călătoresc. La asta visez acum…
