Doamna Polina Cucereavîi s-a născut pentru a fi medic. A venit pe lume la 27 mai, 1938, în satul Vasilcău, într-o familie numeroasă, fiind cea mai mică din cei 16 copii ai familiei. Dorința de a deveni medic vine încă din copilărie, din primii ani cînd a început a înțelege că mama era foarte bolnavă: “În toată seara chemam felcerul din sat și noi stăteam cu toții în jurul ei și ne uitam prin ce chinuri trecea. Atunci am decis că trebuie să fiu medic pentru a o ajuta pe mama ”, își amintește doamna Polina. A absolvit Școala de Medicină din Soroca, după care a făcut studiile la Institutul de Medicină, unde într-o zi, la una din lecții profesorul a început a vorbi despre boala mamei: “Așteptam cu sufletul la gură să ne spună cu ce se tratează această boală și la un moment dat ne numește preparatul. Am căutat medicamentul i l-am dus mamei și după o lună de zile mama nu a mai știut de boală. Acest lucru atât de tare m-a încurajat să știu medicina de la zero, încât fiecare lecție era pentru mine o nouă descoperire”.
După absolvire, împreună cu soțul, medicul terapeut, Alexandru Cucereavîi, au activat timp de șase ani la spitalul din Bădiceni. Doamna Polina activa ca medic ginecolog și pediatru, iar soțul a fost numit șef de spital. Atunci timp de doi ani în sat a fost construit spitalul cu 50 de paturi: “În timpul construcției spitalului ne-a vizitat Nicolae Testemițanu, ministru al Sănătății al RSSM. Ne-a găsit până la genunchi în lut, puneam podul la spital. Când a văzut în ce condiții modeste trăiam în sat, ne-au ajutat să cumpărăm fără rând un frigider, plită de gaz, am făcut perfecționări, iar în 1966 am fost transferați la Soroca, unde activez până acum.”
Medicina în familia doamnei Polina nu a fost o profesie, a fost însăși viața, nu în zădar, împreună cu soțul au transmis dragostea de medicină și fiicelor Svetlana și Angela, care la rândul lor au transmis-o copiilor.
Pe parcursul celor peste 60 de ani de activitate, doamna medic spune că nu a avut nici o zi în care să nu fi mers cu plăcere la muncă: “Să lucrezi în medicină nu e atât de ușor, pentru că medicul suferă alături de bolnav, dar nu obosește niciodată pentru că știe că face bine pacientului, acest lucru te mobilizează, te întărește, te însănătoșește.”
După o activitate vastă în domeniu, doamna Polina este sigură, nu fiecare om poate fi medic. Doctor trebuie să fie cel ce iubește oamenii, cel ce iubește să ajute, să aline suferințe.
“Desigur medicul nu poate lua boala cu mâna, sunt boli când se zice că nici Cel de Sus nu poate să ajute, dar totuși străduința și cuvântul doctorului uneori și în ultimele clipe au foarte multă însemnătate.”
