Ce minuntă a fost valea satului în zi de duminică
Mergeam duminică dimineața spre satul Popeștii de Jos, Drochia și în minte ba îmi răsuna cântecul „În sătucul de pe vale mi-am lăsat sora mai mare”, ba răscoleam amintiri legate de copilărie când mă lua mama de mânuță și mă purta pe la neamuri. Da, în Popeștii de Jos, pe vale, locuiește sora mea mai mare Dosâica Nenescu, în Popeștii de Jos s-a născut mama mea, Parascovia Grosu, Dumnezeu s-o ierte! Și așa tot depănând în gând , dar și în voce amintiri, nici n-am prins de veste când am ajuns pe valea râușorului Căinari, lângă pod. Am rămas o clipă locului. Nu-mi venea să cred ochilor că tot ce vedeam e realitate. Podul îl țineam minte. Pe aici treceam cu mama atunci când mergeam la nășica Frăsina, sora ei, care locuia un pic mai la deal. Dar valea n-o mai recunoșteam. Călcam pe iarba fragedă și încercam să cuprind cu privirea întregul peisaj. La mărgioară, lângă râu, o stână improvizată în care se adăposteau câteva oi cu tot cu mei. Era lucrarea familiei de ciobeni Gavril și Zina Coțofană alături de care se deprind cu oieritul nepoții lor Mihail și Gavriil. În fața mea se deschidea ca o floare o scenă mare, împodobită cu cele mai frumoase covoare țesute de gospodinele satului. De jur împrejur instituțiile din sat, meșterii populari, colectivele artistice își etalau articolele, bucatele tradiționale și bineînțeles produsele lactate provenite de la oi și capre: brânză , urdă, caș dulce. În loc de scaune –baloturi de paie, așternute cu țolișoare țesute în stative. Aici urma să înceapă din clipă în clipă prima ediție a Festivalului folcloric republican cu tematică păstorească „Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai”. Eveniment orgnizat de Primăria Popeștii de Jos, susținută de Consiliul Raional Drochia și Direcția Cultură.
Preludiu la programul propriu zis
Printre copacii înfloriți, printre florile din grădini, printre sălciile bătrâne de pe malul și mai bătrânului râușor Căinari, primăvara își acorda viorile și cânta. Apa râușorului clipocea pe sub sălcii, strălucind la soare. Oamenii care se adunu la sărbătoare îmi vorbeau frumos, rudele și cunoștințele întâlnite îmi surâdeau și mă îmbrățișau cu bunătate. Era un preludiu la programul propriu zis, care a început în sunetul muzicii de fanfară cu o paradă a colectivelor participante, 15 la număr: „Busuioc moldovenesc”, satul Ialpugeni, Cimișlia; „Țărăncuța”, satul Borosenii Noi, Râșcani, „Învârtita Dorului” satul Fundurii Vechi, Glodeni; „Țărăncuța”, satul Vădeni, Soroca; „Stejărelul”, satul Dubna, Soroca; „Țărăncuța”, Cotiujenii Mari, Florești; „Balada”,satul Pelenia, Drochia; „Băcițele”, satul Ochiul Alb, Drochia; „Mărgăritarele”, satul Hăsnășenii Mari, Drochia; „Sofienii”, satul Sofia, Drochia; „Firicel de busuioc”, Popeștii de Jos; „Buciumul”, Centrul Cultral Drochia; „Altița”, Centrul Cultural Drochia; „Busuioc”, Centrul Cultural Drochia; „Floreșteanca”, Florești.
Aflată pe post de moderatoare, Cristina Țurcanu a invitat în scenă pe primarul localității, Vitalie Gusacinschi, cel mai tânăr primar din raion. Dumnealui a venit cu un mesaj de salut, în care și-a exprimat bucuria de a fi gazda acestui festival, căruia i-a dorit viață lungă. Mesaje de felicitare au adresat organizatorilor și publicului spectator Președintele raionului, Vasile Cemortan și vicepreședinții Tatiana Botnar și Igor Jidraș. Apoi au fost invitați în scenă ciobanii. Nu credeam și nu știam că în Popeștii de Jos sunt atâțea oameni care și-au făcut din creșterea oilor o mică afacere. Toți au fost apreciați cu Diplome, Trofeul Festivalului și premii bănești.
Bucurie, Admirație, Încântare
Au dat start programului artistic membrii colectivului folcloric gazdă „Firicel de busuioc” în frunte cu Angela Macuh și Silvia Berladean. Și de astă dată s-au lipit de sufletele spectatorilor vocile deosebite ale Iuvelinei Coadă și Liviu Spatari. De menționat că fiecare colectiv artistic a adus în scenă pe lângă cântecele populare, obiceiuri și ritualuri ce țin de păstorit, cum ar fi înțărcatul mieilor, măsurarea laptelui și altele. S-au amintit mai multe legende populare. După credința populară se spune că Sfântul Gheorghe închide ușa iernii și are menirea de a înverzi întreaga natură. De la Sfântul Gheorghe se scot vitele la pășunat. Iar Sfântul Dumitru închide vara și deschide iarna, când vitele sunt aduse la iernat.
Toate colectivele artistice au bucurat spectatorii cu micile lor spectacole și s-au învrednicit de Diplome, trofeul Festivalului și premii bănești. Dar cele mai multe aplauze, o sinceră admirație și încântare au stârnit artiștii din Cimișlia. Ei au venit cu frumoase cântece despre viața de cioban, dar și cu mai multe obiceiuri și ritualuri legate de păstorit, pintre ele fiind și măsuratul laptelui.
Păstrători peste timp a datinilor si traditiilor stravechi, ciobanii au inspirit ansamblurile folclorice, care au dăruit publicului spectator clipe de adevărată revelație. A fost o duminică frumoasă, plină de lumină și căldură. Oamenii au ieșit la iarbă verde și au avut prilejul să-și găsească hodină pe acele scaune lungi improvizate, urmărind cu plăcere programul sărbătorii. Mi-am găsit și eu loc de hodină mai întâi lângă verișoara mea Elena Neculce, acum Corcimari, care își exprima satifacția și bucuria de a fi prezentă la eveniment. Apoi lângă fosta vecină din copilărie Elena Mardari, acum Lazarencu, pe care îmi place s-o ascult cum vorbește și care deasemenea și-a exprimat încântarea și admirația de tot ce vedea. M-am mai amestecat și cu alți popeșteni, care se tot grăbeau să-și exprime bucuria și mulțumirea pentru o asemenea sărbătoare cum n-a mai văzut satul, dar și această vale, care pe vremuri aduna lumea de Paști și de Hram la Joc, la Hora satului. Ca un vântuleț de primăvară au fost întâlnirile cu oamenii dragi din Popeștii de Sus și Popeștii de Jos, care și de astă dată m-au învăluit cu aceeași căldură sufletească. Să fiți sănătoși oameni frumoși și să mai organizați asemenea evenimente, care vin parcă ca o chemare la fapte bune, la înmulțirea lucrurilor frumoase! Numai Pace și Sănătate să ne dea Dumnezeu!
Text: Nina Neculce






















Foto: Nina Neculce, Marius Iulian Vrancean