Copilă fiind auzisem la o șezătoare despre „iarba fiarelor”, o plantă în jurul căreia s-au țesut o mulțime de legende.Țin minte cu câtă însuflețure se vorbea atunci că este o plantă rară cu floricele albe, o iarbă vrăjită, ce are puteri magice. Ceea ce am reținut din cele povestite cu peste șase decenii în urmă este că dacă ai norocul să găsești această iarbă, capeți puteri miraculoase. Poți deschide cu firul ei zăvoare, cătușe, tot felul de lăcăți ca să pătrunzi acolo unde sunt ascunse comori și minuni acoperite de taină.
Mi-am amintit de puterile miraculoase ale „ierbii” joia trecută fiind prezentă la Muzeul de Istorie și Etnografie „Nicolae Bulat” din Soroca. Mă atingeam de adevărate minuni ale spiritului uman la vernisarea unei superbe expoziții botezată sugestiv „Femeia – sufletul meșteșugului: Omagiu mâinilor care mențin tradiția”. Cincisprezece meșterițe, ghidate de Svetlana Șapovalov, fostă directoare a Muzeului, și-au etalat lucrările frumos, elegant, cu rafinament. „Doamne, câtă frumusețe! Nu am mai văzut așa ceva la Soroca!”, îmi șoptea încântată Veronica Chițan. Eu privind și admirând m-am gândit în acele clipe că meșterițele noastre au găsit acel fir vrăjit de iarbă cu care au reușit să pătrundă în tainele adevăratei arte. Pentru că ceea ce fac ele este adevărată artă. Artă plină de energie, de prospețime, care chiamă la bine și frumos. Toate meșterițele prezente și-au croit un drum bine definit spre inimile privitorilor.
Evenimentul în sine a fost unul de zile mari cu spectatori și oaspeți pe măsură. O adevărată sărbătoare a meșteșugurilor populare. Elena Țârdea-Spinei și Dumitru Ungureanu, angajați ai instituției, și-au asumat rolul de prezentatori. Cu vorbe alese despre fiecare meșteșuig, ei au legat un dialog cu cei prezenți. Mai întâi au oferit microfonul pentru mesaje de salut directorului Muzeului, Victor Botnaru, președintelui raionului, Veaceslav Rusnac, vicepreședintelui raionului, Iurie Tănase. A urmat apoi o călătorie prin lumea plină de miracole a meșteșugurilor populare.
Călătoria a început de la Covorul Moldovenesc cu meșterița Nina Manea din Căinarii Vechi, care și-a găsit refugiul în arta țesutului covoarelor și care a deprins meșteșugul de la bunica sa încă din fragedă pruncie. Doamna Nina a povestit despre istoria de veacuri a țesutului artistic, cum se țeseau covoarele în satul ei, Căinarii-Vechi pe vremea când era copilă, apoi adolescentă și cum a revenit la acest meșteșug datorită nepoților, care nu știau ce sunt ghemele cu ață rămase prin lăzile străbunicilor. Adresându-se tinerilor, Nina Manea a accentuat: „ Este un meșteșug nu chiar atât de ușor. La început totul pare greu, dar cu multă muncă și tragere de inimă, când ai prins firul lucrului, pare ușor.” Iată de ce meșterița îi învață pe copii, dar și pe tineri să țese covoare și covorașe, așternuturi, trăistuțe. Una din învățăcele este Angela Scutari, care nu numai că a deprins arta țesutului covorului, dar și arta croșetatului. Angela a fost prezentă la eveniment și cu o expoziție de jucării, bibelouri și hăinuțe croșetate.
În lumea faimosului prosop moldovenesc ne-a purtat meșterița Veronica Damaschin din satul Rublenița. Ea a mărturisit că soțul a fost cel care a îndemnat-o să se apuce de acest meșteșug și tot el a nvățat-o să mânuiască suveica. „Mă bucur că avem tineri care se interesează de țesutul prosoapelor. Vin acasă la mine, vor să vadă cum arată stativele, cum se țese. Și mă bucur că Domnul mi-a dat o nepoțică care merge pe urmele mele.”-a declarat doamna Veronica.
Călătoria prin lumea meșteșugurilor populare a oferit un respiro lângă expoziția talentatei împletitoare din fibre de răchită, Lidia Manea de la Rublenița. După un lăudațio rostit cu căldură de prezentatori, doamna Lidia care practică acest meșteșug mai bine de jumătate de secol, a demonstrat cum se pregătesc nuielușele de răchită, care sunt reperele din activitatea Centrului „Sălcioara”, cum învață de la ea arta împletitului elevii și urmașii familiei dumneaei.
„Fiecare meșteșug este frumos în felul său. Eu am îndrăgit croșetatul din copilărie, de la mama”,- și-a început povestea meșterița Ludmila Prepeliță de la Vasilcău. Dânsa și-a exprimat satisfacția că are cui transmite secretele croșetatului. Are elevi foarte buni în cadrul Studioului „Croșeta fermecată”. Printre ei sunt și nepoatele Evelina și Gabriela Prepeliță, care erau de față și croșetau cu multă pricepere. A deprins secretele croșetei de la doamna Prepeliță și Ecaterina Ispir din Trifăuți, prezentă cu propria expoziție la eveniment. Croșeta s-a lipit și de sufletul altor două meșterițe – Angela Scutari și Feodora Revenco. Ele au povestit la rândul lor de ce le place acest meșteșug popular atât de benefic pentru cei care îl practică. Este meditativ și funcțional.
Două meșterițe talentate, Svetlana Șapovalov și Galina Burduja practică mai multe genuri de artă meșteșugărească.
Svetlana Șapovalov: „De mai mulți ani practic peste 5 genuri de artă meșteșugărească contemporană. Nu fac parte din breasla meșterilor populari. Însă tradițiile frumoase ale artei noastre populare mi-au oferit întotdeauna acea sursă autentică, inepuizabilă de inspirație în tot ce fac și creez. Spre exemplu, ornamentele noastre populare care se întâlnesc pe țesături, pe covoare, dăltuite în piatră sau în lemn, m-au fascinat mereu prin frumusețea și originalitatea lor. Astfel, cuprinsă de această tainică magie a ornamentului popular, am încercat să le transpun în arta picturii pe ceramică sau sticlă. Astăzi am adus în fața dumneavoastră doar acele farfurii decorative care conțin ornamente populare srăvechi, găsite pe covoarele și scoarțele basarabene: Pomul Vieții, Rombul, Coarnele Berbecului, Mâini în șolduri…” Doamna Svetlana a adus în expoziție și câteva mileuri, împletite misterios în diferite forme și aspecte. Sunt niște mileuri vechi găsite în lada de zestre a bunicii. Adunând mai multe mileuri vechi a încercat să le dea o nouă viață, revenind la o veche tehnică-tehnica nodurilor, numită macrame, pe care a însușit-o în sălile Muzeului cu mai bine de 35 de ani în urmă pe când îndeplinea funcția de directoare.
Galina Burduja: „Tot ce-i frumos și bun, și scump vine de la părinți. Părinții sunt ca un safeu fermecat în care se păstrează pentru copilul drag și bunătatea, și frumosul, și creativitatea. Începând din clasa I-a am început s-o ajut pe mama la alesul covoarelor, cum se spune la noi. Eu sunt horodișteancă de la baștina lui Ion Druță. ( La Horodiște nu se spune țesutul covorului, dar alesul războiului. Pentru că se dă pe rost și se alege cu mâna, nu cu suveica, precum la păretare sau prosoape.) Alegeam cu lampa gaz, nu era încă becul electric. De la covoare, ajutată de mama am trecut la brodat…” Doamna Galina a povestit cum în clasa a IV-a și-a brodat singură o ie. Apoi, de-a lungul anilor, a brodat în cruciuliță, goblen, biser o mulțime de lucrări. Din plăcere și cu plăcere a trecut la aplicația decorativă în paie, la carving. Practicând mai multe feluri de meșteșuguri a ajuns la concluzia că și țesutul, și broderia, și carvingul sunt o adevărată terapie. Arta picturii cu acul sau cuțitul pentru carving îi face viața mai frumoasă și mai plină de sens.
În cuprinsul evenimentului și-au găsit loc și costumele populare lucrate manual de către Serafima și Simion Lungu de la Vădeni, și strălucetele lucrări ale Valentinei Boțoroga, Elenei și Tatianei Culibaba din Soroca.
„Purtăm ie cu mândrie”- aveau să spună Tamara Boboc Coșciug și colegele ei de la bibliotecă. Tamara coase ii de mai bine de trei decenii. Cu patru ani în urmă la Biblioteca „Basarabia” și-a început activitatea un serviciu care se numește «Șezătoare la „Basarabia”». Sub îndrumarea doamnei Tamara de două ori pe lună doritoarele de a-și broda cămașă cu altiță sau ie, se adună ca să dea viață acestei podoabe de identitate culturală și națională. Și au reușit. Unele au brodat deja câte două și mai multe cămăși. La eveniment ne-au oferit o demonstrație a ielor confecționate de mâinile lor. Foarte frumos s-a înscris momentul în program, precum și cântecele intrepretate de ansamblul folcloric „Colinda”. Frumos s-a înscris și lansarea celor două cărți: „Muzeul și meșterii populari” în care au intrat și trei meșteri popular de la Soroca și „Calendarul Tradițiilor Populare pentru copii”. Au venit să le prezinte invitații de onoare Petru Vicol, directorul Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală, Andrei Prohin, secretar științific al Muzeului și Eduard Potîngă, directorul Editurii Lexio-Prim.
Cu mesaje pline de conținut au conturat programul Grigore Bucătaru, șeful Secției Cultură Soroca și Diana Dicusară, directoarea Centrului Național de Cultură Tradițională.
A fost un eveniment frumos și adevărat. Căci frumosul cuprinde în sine adevărul. Iar vocile pline de viață ale meștrițelor prezente în expoziție au scos în evidență un dor, ce le urmărește mereu, amplificându-le frumusețea spiritului, virtuțile sufletești.
Expoziția este amenajată în Galeria Multifuncțională a Muzeului și mai poate fi vizitată în aceste zile.
Text și foto Nina Neculce
