Funcție: Conferențiar universitar, Doctor în științe ale educației, Președinta Asociației Generale a învățătorilor(AGIRoMd)
Născută: 1 august 1976, Chișinău
Carieră: 30 de ani de activitate în domeniul pedagogiei
Zodia: leu
Calitate apreciată: bunătatea
Culoarea preferată: în funcție de stare, la moment verde
Mâncarea preferată: tocăniță din vânătă
Familia
Sunt originară din Chișinău, am trăit toată viața la etaj, așa cum îmi place să spun. Sunt copil fără țară, în sensul că nu am avut bunici la țară unde să copilăresc, părinţii mamei au decedat devreme. Vin dintr-o familie de slujbași, cu ambii părinți ingineri, am un frate care la fel este inginer. Cred că așa s-a întâmplat, că în familia mea majoritatea sunt ingineri, iar eu continui tradiția pedagogiei din familia mamei, în care bunica a fost învățătoare și bunelul profesor de matematică.
Învățăminte luate de la părinți
În primul și în primul rând responsabilitatea este calitatea preluată de la părinți. Oriunde și oricând, părinții mei îmi spun, fii atentă, îți urăm succese. Prin acest mesaj, mă orientează la ceea că trebuie să trăim cele mai înalte valori umane.
Acum îmi dau seama că părinții mei sunt atât de cuminți, mă așteaptă, mă ascultă și totodată foarte mult mă susțin. Și bunătatea asta ei o răspândesc și în jurul lor, ajută oamenii, asta am văzut mereu în familia noastră, să fii săritor la nevoie, să fii un prieten foarte bun, să primești onorabil oaspeții. Părinții mei au muncit și mai muncesc foarte mult.
Copilăria, visul de a deveni profesoară
Copilăria mea, cred că este așa cum este a multor învățătoare sau profesoare care și-au dorit să devină pedagogi, făceau școli acasă, școli de vară, exact așa a fost și la mine.
Eu trăind la etajul 5, acolo era școala mea, veneau vecinii din casele de alături, din blocurile de alături și eu le făceam mape cu agendă, cu caiete, cu cărți, deci cam așa s-a întâmplat.
Cea mai năstrușnică amintire nu este a mea, ci a părinților mei. Ei întotdeauna mi-au povestit că de mică, chiar din primii ani de viață, eu stăteam cu cărțile în mână. Tata era jucător de șah, îi plăcea foarte mult să joace șah, m-a învățat devreme să joc în acest joc intelectual și toate piesele de șah aveau nume, numele copiilor din grupa mea de la grădiniță.
Iar eu stăteam cu Albinuța, vestita cartea a lui Grigore Vieru și Lică Sainciuc și educam piesele de șah. Eu le puneam nume și le citeam din Albinuță, le recitam poezii, iar la un moment dat, la cinci ani, părinții au înțeles că eu nu doar reproduc din memorie, dar chiar începusem să citesc datorită Albinuței. Deci, cred că această amintire cumva se leagă foarte bine cu traiectoria profesională pe care am urmat-o, fără ca să mă întreb vreodată ce aș vrea să devin.
Studii
Am învățat la Colegiu Pedagogic “Alexei Mateevici” din Chișinău, cinci ani, atunci așa se învăța. Am absolvit cu o diplomă pe care scria studii superioare de scurtă durată, după care am mers acolo unde simțeam că voiam să fac cel mai mult limba și literatură română și am absolvit Facultatea de litere la “Universitatea de Stat” din Moldova, fiind licențiată în limba și literatură română, dar specializare pe literatura română. Apoi am urmat un doctorat din 2002 până în 2006, am susținut teza de doctorat primele etape în 2008 și, definitiv, ultima susținere în 2009 și sunt doctor în științele educației, iar după aceasta m-a interesat și un master pe management educațional, de aceea în 2018 am făcut și un masterat în management educațional și astăzi activez la „Universitatea de Stat” și Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” și împart această dublă specialitate. La USM fac mai mult management strategic, țin cursurile la programul de master, iar la „Ion Creangă” mai mult didactica limbii și literaturii române.
Pasiuni pentru lectură și călătorii
Iubesc să călătoresc, îmi place foarte mult să descopăr, să vin de acolo de unde merg cu ceva nou pe domeniu pedagogic, dar și pe cel gastronomic. Deci neapărat vin cu o rețetă nouă și o experimentez. În adolescență, în prima tinerețe, îmi plăcea foarte mult să brodez. Știu să brodez cruciuliță și bătut și asta am deprins de la sora mamei, iar sora mamei a deprins de la mama ei, de la bunica mea și dincolo de aceasta îmi place foarte mult să citesc, dar și să scriu. Cât citesc, atâta scriu. Și azi am citit puțin din Mircea Eliade, este scriitorul meu preferat și știți, abia aștept să mă așez să scriu, pentru că orice lectură pe mine mă provoacă să scriu ceva, nu știu, probabil că e o stare, e o contemplare, e un fel de a fi, de mică mi-a plăcut să scriu.
Muzica preferată
Îmi place foarte mult muzica clasică, foarte mult. Și e important atunci când lucrez să fie o muzică instrumentală. Pentru mine contează enorm lucrul ăsta. Dacă nu este instrumentală, atunci să fie în limba franceză. Am avut o perioadă când căutam șlagărele franceze și le ascultam mereu. Acum vreo doi ani, în mâna mea a ajuns un CD de Eugen Doga și la drum, atunci când nu este radio, ascult Doga mult, mult și-mi place, mă regăsesc, mai ales în piesele care sunt puse și pe versuri “Păstrați iubirea”, “Gingașa și tandra mea fiară”, “Codrii mei”, “Orașul meu” și așa mai departe. Dar am ascultat o perioadă și Dida Drăgan și intram în această stare a ei și voiam să o cunosc și mai mult. Ducu Bertzi, la fel foarte mult timp am ascultat, l-am descoperit pe Ioan Popa, un interpret, un mare artist cu o voce vibrantă și o muzică care se asociază cu felul meu de-a fi.
Prietenia
Prietenia înseamnă să dai foarte mult și să nu ceri nimic. Eu nu întotdeauna știu să pot să fiu prietenă, dar îmi doresc mereu să fiu și muncesc asupra acestei calități.
Vreau să vă zic că am doi băieți și ambilor li s-a spus la școală că sunt cei mai buni prieteni.
Și eu undeva mă gândesc ce am încolțit eu în copiii mei? Am încolțit poate o valoare la care eu încă muncesc, dar ei asta pot. Și cu asta chiar mă mândresc, chiar dacă e păcat să te mândrești.
Cea mai fericită zi
Cea mai fericită zi a fost, bineînțeles, cea în care am devenit mamă prima oară și a doua oară. Țin minte exact, starea și emoția. Dar am avut și o zi fericită atunci când am mers prima oară la practică pedagogică, atât de tare îmi doream să fiu cu adevărat învățătoare, să mă lase să stau eu cu clasa. Iată, cred acestea sunt trei momente. Poate cândva aș fi răspuns că ziua în care am fost mireasă. Azi spun că nu este asta cel mai important.
Cea mai tristă zi
Cea mai tristă zi, cred că este atunci când pierzi un om drag. Ele au fost mai multe. Anul acesta am avut o zi de aceasta, a fost un război pentru mine. E foarte greu să treci prin așa momente, dar trebuie să învățăm să ieșim din această stare ca pasărea Phoenix, să renaștem din proprie cenușă.
Mesaj pentru cititori
Le urez oamenilor să citească, să citească mult. Și dacă vor citi, inclusiv ziarul, inclusiv presa de calitate, cărți bune, cu siguranță că vom avea și o societate sănătoasă, cu adevărate valori.
