Fiecare trebuie să înțeleagă că noi suntem cei care putem face schimbarea!
Funcție: Fondatoare Asociația de caritate MAD-AID și Complexul “Phoenix”
Născută: 21 octombrie, 1982
Zodia: balanță
Calitate apreciată: sinceritatea
Culoarea preferată: albastră, în toate nuanțele
Mâncarea preferată: cartofi prăjiți
Mihăileni, locul de baștină
Am pornit din satul Mihăileni, raionul Rîșcani, dintr-o familie modestă, dar foarte unită. Tăticul meu, din păcate, a decedat când mămica era însărcinată cu mine în a doua lună, deci nu am avut onoarea să-l cunosc, deși m-am născut copia lui. El a reușit să îmi pună numele Victoria, pentru care îi sunt foarte recunoscătoare, pentru că drumurile m-au dus în lumea mare și am un nume internațional care cumva mă ajută. Am un frate mai mare cu 6 ani, care mi-a fost și-mi este și până în ziua de azi, și prieten și frate și de multe ori a jucat și rolul de tată, el este și mâna mea dreaptă la complexul “Phoenix”.
Copilărie
Am avut o copilărie și o tinerețe foarte frumoasă, deși pe atunci toți am simțit neajunsurile. Dar eu cred că noi, cei care ne-am dat cu sania și când intrai în casă pantalonii stăteau în picioare, suntem norocoși. Deși învățam la felinar când se stângea lumina seara, aveam și timpul să glumim, să ne jucăm. O șotie pe care mi-o amintesc că am făcut-o, cu care am pus-o pe mămica și fratele meu în stres și în nervi foarte mari, este atunci când am plecat de la grădiniță la o prietenă înainte de a veni fratele să mă ia și ne-am jucat în zăpadă până la 8-9 seara. Era deja întuneric și ei nu mă găseau. Mai țin minte că mămica a lucrat soră medicală și la noi în casă erau foarte multe medicamente și într-o zi am luat tot sertarul de medicamente și cu toți copiii din mahala am făcut farmacia noastră, spitalul nostrum și am irosit toate medicamentele.
Prima zi de muncă
Eu am lucrat din copilărie. Deci am început cu călătoriile în România, cum mergeau toți, cumpăram legume, fructe și mergeam în România și făceam bani. Țin minte când prima dată când am mers fără mămica, eu singură am făcut 20 de dolari și îmi părea cel mai mare profit și venit pe pământ.
Familia, susținere reciprocă
Deși, soțului meu, John îi place să stea în umbră, el este pilonul de bază la toate proiectele, pentru că este imposibil să faci ceva dacă nu ai susținere. Eu cred că indiferent de domeniu, studii, muncă, familie, dacă nu există susținere e imposibil să se ajungă undeva.
Centrul Phoenix, un vis materializat
A fost un vis și a fost un vis destul de utopic pe atunci. De ce vroiam centrul? Pentru că am văzut foarte mulți copii deștepți care pur și simplu stau izolați în casă, fără educație, fără incluziune, fără să știe că mai este unul ca el. Și aici Primăria a venit în întâmpinare, ne-a dat această clădire și uite, de la un vis utopic scris pe hârtie a devenit realitate și în 2025 avem 10 ani de activitate.
Investiții de peste 10 milioane de euro aduse în țară
Sunt peste 10 milioane de euro aduși în Moldova. Dacă terminăm proiectele de renovare și dotare a secțiilor de la Institutul Mamei și Copilului, probabil că o să fie peste 12 milioane. Doar în 2022 am avut 36 de camioane cu donații, dacă puneam un euro pe fiecare obiect adus, deși erau scaune, paturi de spital, se primise vreo 3 milioane de euro, deci, plus banii pe care i-am adus în finanțe, nu doar în bunuri.
Medalie de la Regina Elisabeta
Această medalie este o enigmă pentru mine. Probabil că am autosesizat cât de importantă este această medalie după ce a decedat regina. Atunci, la moment, era o perioadă complicată la Phoenix și nu am reușit să savurez din importanța medaliei. Foarte mult aș vrea ca să fiu ținută minte pentru schimbarea care am făcut-o în Moldova, nu pentru medalia de la regină.
În Moldova am primit Meritul Civic de la președintele Timofti și Premiul Național de la Guvernul Filip.
Prieteni adevărați
Cei mai buni prieteni ai mei sunt fratele și soțul. Probabil că sunt o norocoasă că am câțiva prieteni, foarte puțini, dar am câțiva prieteni din copilărie, chiar din băncile școlii, a grădiniței, pe care pot să mă bazez în orice moment. Sunt mândră că am prieteni încă din Mihăileni și suntem prieteni și azi. Prietenia pentru mine înseamnă ceva care poate să dureze ani de zile, dar să o iei de acolo de unde ai lăsat-o.
Muzica preferată
Îmi place muzica în care cântecele au cuvinte cu sens. Deci îmi place să ascult cântecul, nu doar muzica. În copilărie îmi plăcea foarte mult chanson, ascult uneori și acum. Îmi place foarte mult să-l ascult pe Ion Rață. Datorită lui Gabriel Nebunu îmi place foarte mult muzica populară. Îmi plac cântecele cu sens precum Beatles.
Pasiune pentru lectură și călătorii
Mi-a plăcut din copilărie să citesc și îmi place și astăzi. Cititul pentru mine este cea mai mare relaxare și cel mai bun remediu. Deci orice oră pe care o am pentru citit este un lux. Îmi place să mai călătoresc, visam cândva să am să am un job cu călătorii. Acum nu-i chiar așa de plăcut, pentru că nu este un lux cum îl vezi într-o parte când te scoli la ora 4.00 și zbori dintr-un avion în altul și te trezești în alt pat dimineața și toată ziua este în muncă. Dar îmi place să călătoresc, să descopăr tradiții noi. Și îmi place să fiu de ajutor.
Victoria Dunford în familie
Îmi place mult să gătesc, îmi place foarte mult să am oaspeți acasă. Și mulți, mulți din donatorii pe care-i avem astăzi, mai întâi i-am chemat ca oaspeți și pe urmă, cumva, le-am sugerat să ne vină alături și ca parteneri, și ca donatori. Îmi place să fiu gospodină, dar nu prea am timp în ultimul timp să gătesc, dar am norocul că soțul meu nu-mi cere mâncare caldă de trei ori pe zi. Și la noi în familie face mâncarea cel care ajunge primul acasă.
Mesaj pentru cititorii Ziarului Nostru
Fiecare din noi trebuie să înțelegem că noi suntem cei care putem face schimbarea. Indiferent dacă alegi să donezi pentru cineva care face schimbarea în sănătate sau alegi să faci tu o activitate sau pentru o activitate socială, fiecare inițiativă este foarte importantă. Orice țară dezvoltată, nu au dezvoltat-o guvernele. Guvernele au creat pârghiile și au creat cumva drumul, dar au dezvoltat-o oamenii și o dezvoltă până în ziua de azi.
