Omul în viață dacă a pierdut bani, nu a pierdut nimic, dacă a pierdut timp deja a pierdut mult, iar dacă a pierdut sănătate, a pierdut totul
Gabriel Nebunu, Interpret de muzică populară
Născut: 20 aprilie, 2000
Locul de baștină: Cahul
Zodia: Berbec
Culoarea preferată: cafeniu și albastru
Calitate apreciată: empatia
Mâncarea preferată: pelmeni
Nu am nici o cravată
Sincer să fiu, nu am purtat niciodată cravată. Chiar dacă am avut ocazii în care dress code-ul impunea ca bărbații să poarte cravată, din cauză că nu aveam niciuna, nu mergeam la acele evenimente. Acum îmi dau seama că nu am nicio cravată acasă.
Revin mai rar acasă, la Cahul
M-am născut în cel mai pitoresc loc din Republica Moldova, acolo unde horele și cântul fac să tremure pământul, unde de la cel mic până la cel cărunt joacă hora ca la sud. Eu m-am născut într-o zonă foarte favorabilă ce ține de tradiții, de dans popular, de portul popular.
Cahul este orașul unde mă întorc întotdeauna cu mare drag și dor, deoarece părinții mei sunt acolo. Mama a lucrat timp de 20 de ani la spital, iar tatăl meu este un bun gospodar. Fratele meu, care este mai mare cu șase ani, de asemenea, locuiește în Cahul. Eu am plecat de acolo acum aproape 10 ani.
Revin rar, mi s-a întâmplat mai des să călătoresc în Franța, Spania, Italia sau America decât la Cahul. Chiar dacă se află doar la 170 de kilometri distanță de Chișinău, din păcate, ajung acasă mai rar, pentru că nu îmi permite programul. Și mai rar cânt acolo, nu știu de ce. Poate deja atunci când mă cheamă oamenii sunt ocupat în altă parte. Dar mereu mă întorc acasă cu plăcere. Atâta timp cât părinții sunt și are cine să-mi deschidă poarta.
Studii
Am absolvit Liceul Teoretic “Ioan Vodă” din Cahul, după care am mers la Colegiul de Muzică “Ștefan Neaga” din Chișinău. Am absolvit cu diploma de artist-vocalist, iar apoi am învățat la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, la Culturologie și Management Artistic. Nu am studiat canto, pentru că am vrut să învăț și altceva pe lângă muzică, astfel încât să pot susține un interviu și să știu despre ce vorbesc.
Am studiat și dreptul la Facultatea de Studii Europene, ceea ce m-a ajutat foarte mult, mai ales în contextul actual, unde birocrația ne dă bătăi de cap. Trebuie să fii foarte bine informat în privința legii. Acum sunt la Masterat la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice.
Bobocii, amintiri din copilărie
Mama tot timpul vara creștea boboci, ca să facă borcane cu carne pentru iarnă, să aibă ce pune pe masă. Și ea tot timpul mă lăsa la amiază vara să am grijă de ei, dar mie nu-mi plăcea asta niciodată, de aceea când ea era la lucru, eu mă duceam și mă jucam cu copiii pe afară și tot timpul bobocii intrau în găleata cu apă și se înecau. Și mămica degeaba îi cumpăra, îmi spunea că la iarnă o să mănânc penele de pe boboc. Eu și acum când văd boboci am o ciudă, nu pot să-mi explic, pur și simplu.
Ginecolog sau prezentator de știri
De mic copil am vrut să fiu doctor, ginecolog sau prezentator de știri. Niciodată nu am simțit că vreau să cânt sau să fiu în fața oamenilor. Mă visam doar ca prezentator de știri sau doctor. Dar căile sunt necunoscute, iar eu îmi dau seama că nu e cum vrea omul, ci cum vrea Dumnul. Am o meserie pe care o iubesc foarte mult. Evident, am sacrificat multe lucruri pentru această meserie, în primul rând viața personală. Nu poți avea o viață complet liberă și deschisă dacă ești o persoană publică. Trebuie să fii foarte atent din toate punctele de vedere, și cred că acesta este un mare dezavantaj pentru cei care sunt în atenția publicului.
Oamenii care apar frecvent la televizor sau sunt activi pe rețelele sociale trebuie să fie foarte calculați în tot ceea ce fac. Chiar și dimineața, când merg să fac cumpărături sau să achit facturile, trebuie să fiu atent la felul în care mă îmbrac și la comportamentul meu, deoarece oamenii observă totul.
Dacă merg cocoșat, sunt întrebat dacă mă simt bine. Dacă sunt îngândurat, oamenii își fac griji, deși eu nu sunt supărat, mă gândesc la texte sau la ce trebuie să fac în seara respectivă. Trebuie să fii mereu în formă, 24 de ore din 24.
Credința în Dumnezeu
În primul rând, pe lângă talentul pe care ți-l oferă Dumnezeu, trebuie să fii om. Aceasta este esența. Fie că ești agricultor, manager, profesor, medic, cântăreț, actor sau pictor, trebuie să ții cont de valori umane precum empatia, susținerea și bunătatea. Trebuie să fii săritor la nevoie și să fii empatic, să te pui în pielea celorlalți și, desigur, să ai credință.
Pentru mine, secretul succesului este credința. Cred foarte mult în Dumnezeu și nu spun asta ca o laudă, ci ca un adevăr profund. Vreau ca tinerii să creadă în Dumnezeu, atunci când crezi cu adevărat, ai succes, deoarece Dumnezeu este în sufletul nostru. Trebuie să crezi și să te lași în voia Lui.
Muzica preferată
Ascult operă, Celine Dion, Lara Fabian, Adele, Whitney Houston. Ascult artiști internaționali, iar muzica lor mă calmează și mă ajută să scriu melodii și versuri pe care apoi să le cânt.
Prietenia
Nu cred că există prieteni adevărați. La 24 de ani, nu pot spune că am prieteni, ci doar cunoștințe. Dacă îți pui speranța într-o persoană și te dezamăgește, suferi foarte mult. Fiind o persoană sensibilă, încerc să nu mă atașez prea mult de oameni, pentru a evita suferința.
Călătorii în India, Canada și toată Europa
Nu-mi place să merg la mare sau la munte. Nu înțeleg cum alții pot sta o săptămână pe plajă. Călătoriile pentru mine sunt legate de cântat. Am avut ocazia să vizitez India, Canada și toată Europa datorită concertelor. Acestea sunt bucuriile mele.
Recent, m-am întors de la Paris. Am plecat dimineața și m-am întors seara. Nu am avut timp să văd turnul Eiffel, dar a fost o escapadă plăcută, chiar și în 24 de ore.
Cel mai mare vis
Mi-aș dori ca părinții mei să fie veșnici. Știu că nu este posibil, dar este un vis.
Cea mai fericită zi din viață
A fost ziua în care m-am născut, care coincide cu ziua de naștere a mamei mele. De fiecare dată, această zi mă face fericit și mă inspiră.
Cea mai tristă zi
Nu am zile triste. Mă strădui să nu primesc supărări în viața mea. Nu deschid ușor ușa tristeții și mă străduiesc să nu fiu trist. Mă întristează plecarea oamenilor dragi, dar știu că face parte din viață și trebuie să acceptăm acest lucru.
Un mesaj pentru cititorii ziarului
Vă doresc să fiți sănătoși și să-i mulțumiți lui Dumnezeu pentru ceea ce suntem astăzi, aici și acum. Să profităm la maxim de lumina și căldura celor dragi și să fim recunoscători. Odată cu mulțumirea, vine și bucuria.
