În viață trebuie să mergem pe un drum corect și să ne relizăm toate scopurile
Funcție: primar, primăria Băhrinești, r.Florești
Născut: 1 aprilie 1976
Locul de baștină: satul Cubolta, r.Sîngerei
Zodia: Berbec
Familie: soția, 3 copii, doi băieți și o fată
Calitate apreciată: sinceritatea
Culoarea preferată: albastră
Mâncarea preferată: bucatele din cartofi
Familie veselă și unită de muncitori
M-am născut și am crescut într-o familie foarte veselă, foarte unită. Suntem trei copii. Părinții noștri sunt din familie de muncitori și eu sunt din familie de muncitori. Părinții au muncit în colhoz în timpurile sovietice și într-adevăr ne-au educat să fim aceiași oameni care suntem astăzi eu, fratele și sora, suntem toți uniți și ne apreciem, ne mândrim că suntem toți trei educați de părinții noștri, Ecaterina și Gheorghe.
Copilăria cu copiii din mahala
Copilăria a fost una cu amintiri foarte frumoase, cu amintiri altoite prin educație, care au fost oferite de părinți, adică de a iubi oamenii și munca. Am văzut cum munceau părinții și am luat acest lucru drept un exemplu și până acum facem același lucru, adică prin muncă totuși omul este slăvit. În mahalaua în care am trăit, în fiecare gospodărie erau trei, doi, patru copii care împreună ieșeam la o minge de aruncat chiar peste niște sârme de telefoane. Am avut o copilărie trăită împreună cu peste 30 copii din mahalaua noastră, cu care am avut diferite distracții. Și nunți făcute între copii, se alegeau miri, mirese și ne jucam ziua întreagă. Un alt joc a fost țurca, ne jucam mai mult noi, băieții, adică de mici copii aveam distrații și un deosebit interes pentru sport.
Nu regret că nu am devenit medic
Studiile le-am început la școala din localitatea Băhrinești. Ulterior mi-am dorit să urmez profesia de medic. Am depus actele la Colegiul de medicină din Bălți. Așa a fost să fie că la ora 8.00 dimineață trebuia să ajung la examen, dar am făcut o încurcătură, nu știu de ce, nu m-am urcat în troleibuzul numărul 2, dar în autobuzul numărul 2, care pe timpul cela ducea la Pârlița, și așa n-am mai ajuns la examen. Acum, din practica de viață, nu regret că am mers pe o altă cale. Astfel, am mers pe scara vieții treaptă cu treaptă din jos în sus. Primul trimestru în clasa a X-a am continuat studiile la școala din localitate, iar în a doua jumătate a anului 1991, am studiat la Școala profesională din Mărcurești, unde am căpătat profesiile de mecanizator, combiner și lăcătuș. Aici, am obținut studii, cunoștințe, abilități de viață care trebuie să le știe fiecare om. După ce am finisat Școala din Mărcurești, în 1994, am continuat studiile ca inginer la Colegiul Tehnic Agricol din Soroca. Aici am și creat prietenii, de circa 30 de ani suntem prieteni buni cu domnul director, Constantin Nesterenco, prieteni adevărați, care mereu avem ce discuta. Anume profesia pe care am ales-o de inginer mecanic, m-a marcat în viață, deoarece un inginer poate să înceapă un lucru și din start să îl vadă cum arată în final, iar asta mă caracterizează.
Sportul, pasiune din copilărie până astăzi
Pasiunea mea de mic copil și până acum a fost și a rămas sportul, lucru care mi la educat tata. Tot timpul m-am regăsit în grupele de sport în instituțiile în care am învățat de la cele școlare până la cele universitare și chiar și în armată.
Ideea de a deveni primar
Prietenii mi-au spus de mai multe ori că am calitățile unui primar, deoarece tot ce îmi propun realizez. Astfel, datorită susținerii sătenilor care mi-au dat un imbold ca să îmi înaintez candidatura, am încercat. Prima dată am candidat la vârsta de 31 de ani, în 2007, și cu susținerea sătenilor am reușit să fiu consilier, mai mult nici nu mi-am dorit atunci. În acea perioadă am învățat în ce constă lucru și activitatea în administrația publică locală. Important e că noi locuim într-un sătuc și fiind în funcția de consilier, primar, trebuie să înțelegem că noi trebuie nu numai să luăm, dar să dăm ceva pentru localitatea în care trăim.
Menirea noastră e să creăm condiții cetățenilor
Mulțumesc sătenilor că au avut încrederea și m-au reales în funcție de primar. Noi ca primari ne dorim mult să creăm condiții cetățenilor, să fie mai ușor de trăit în sate, dorim să realizăm asemenea lucruri care să fie vizibile nu doar astăzi, dar și mâine, și peste un an, și să rămână în istorie. Pentru mine contează mult ca oamenii să înțeleagă intențiile și sinceritatea mea și ar fi bine ca fiecare să depună efort la schimbarea localității în care trăim.
Este important să privim mai larg, să nu conteze pentru fiecare doar ce e sub poarta lui, dar în întreaga societate, deoarece noi trăim într-o comună, o comună care este a noastră și noi trebuie să o iubim pentru că este satul nostru.
Prietenia, legătură pe viață
Prietenia în primul rând înseamnă omenie, o legătură strânsă pe viață. Și sunt bucuros că am prieteni. Aceia sunt prieteni adevărați care la orice necaz, orice bucurie sau tristețe, sunt alături și mereu te vor susține cu un cuvânt sau cu alte lucruri dacă este necesar la moment.
O familie liniștită, înseamnă o familie trainică
Ca și capul familiei tot timpul se spune că trebuie să avem severitate în noi ca să putem educa și transmite copiilor anumite calități, dar totuși în multe cazuri eu cedez și mai bine tac și îmi caut de treabă. Sunt un om mai liniștit de firea mea și nu consider că prin severitate sau disciplină de fier se face educația. Cu cât familia este mai liniștită, cu atât este mai trainică.
Călătoriile cu plimbări pe jos
Pentru mine sunt frumoase acele călătorii, unde am posibilitatea să merg pe jos, mai ales că și acesta este un sport. Iubesc să merg pe jos ca să reușesc să admir acele râuri, lacuri, locuri pitorești. Ceea ce este frumos nu trebuie să fie trecut repede cu vederea, ele trebuie admirate și ținute minte.
Cea mai tristă zi
Zilele triste sunt atunci când avem evenimentele tragice în familie. O astfel de zi pentru mine este ziua de 31 decembrie, ziua când a decedat tata. De fiecare dată când petreci un an și întâlnești altul, eu am acest gând, aștepți un an mai bun, mai reușit și parcă ar trebui să te bucuri, dar fiind cu gândul la tata sunt mereu cu o tristețe în suflet și așa cred că o să rămână până la finele vieții mele.
Lecții de viață pentru copii
Întotdeauna am încercat să insuflu copiilor corectitudinea, să nu susțină falsurile sau minciuna. Sunt bucuros că deja văd rezultatele educației în familie, mă mândresc cu copiii noștri. Mereu i-am învățat să fie în primul rând oameni, să obțină totul prin muncă și străduință, să-i respecte pe cei din jurul lor, și astfel, vor fi respectați și ei.
