În capul mesei stă sinceritatea și omenia
Funcție: primar, comuna Stoicani
Născută: 7 mai 1974
Locul de baștină: satul Parcani, r. Șoldănești
Zodia: Taur
Familie: soțul, 3 copii: doi băieți și o fată
Calitate apreciată: sinceritatea și onestitatea
Culoarea preferată: albastră
Mâncarea preferată: mâncarea tradițională
Născută într-o familie de țărani
M-am născut în satul Parcani, raionul Șoldănești, într-o familie de țărani, pe timpul în care se mai spunea colhoznici. Mama era angajată în acel colhoz din localitate, în brigada de femei de tutunari. Tata era electrician în colhoz.
M-am născut la data de 7 mai 1974, anul acesta am făcut un frumos jubileu de 50 de ani. Sunt căsătorită, am trei copii, doi băieți și o fată, un copil minor, doi sunt căsătoriți. Mă bucur de două nepoțele.
Copilărie fericită
Am avut o copilărie foarte fericită, comparativ cu copilăria zilelor de astăzi. Astăzi copiii parcă au de toate, ceea ce nu am avut noi, dar le lipsește copilăria. Mi-aduc aminte că eram o gloată de copii din mahala, care seara, cu greu părinții ne adunau la culcare. Am avut în copilărie parte de ambii părinți, ceea ce este îmbucurător și îi mulțumesc Domnului. Am avut grijă părintească, am fost întotdeauna susținută de mama și încurajată. Cu toate capacitățile, abilitățile și cunoștințele, cu verificarea sistematică a temelor de acasă, am ajuns ceea ce sunt.
Întruna am împărțit chiar și o bomboană în trei părți egale, ceea ce facem și astăzi. Frăția, mama ne-a cultivat-o, anume dragostea aceasta și sentimentul unul față de altul ca să fie nemărginit între frați. Am avut parte doar de bunică, deoarece pe bunic nu-l cunosc. Bunica a trăit în gospodăria ei, dar oricum eram în aceeași localitate și îmi plăcea cel mai mult la sărbătorile de iarnă, sărbătorile de Paști și sărbătoarea hramului satului, când mama făcea copturi și mi le punea într-un coșuleț micuț, dar încăpător și mergeam la bunica, îi duceam din copturi. Așa mi-a fost copilăria, frumoasă și interesantă.
Dragostea de carte altoită de profesori
Am avut parte de o școală cu profesori, cu dascăli, care ne-au cultivat dragostea de carte, dragostea de frumos. Am făcut acei opt ani de școală, pentru că pe timpuri la noi în sat era școala de opt ani, după care am urmat Universitatea Alecu Russo din Bălți, specialitatea învățătoare la clasele primare și preșcolare, după care m-am căsătorit, apoi am făcut și masteratul la Academia de Administrare Publică, de pe lângă președintele Republicii Moldova.
Susținerea și dragostea soțului
Mă mândresc cu familia care o am, o familie frumoasă ce se datorează soțului, pentru că a fost prima dragoste, la prima vedere. Trei ani ne-am întâlnit, ne-am cunoscut mai bine, după care ne-am căsătorit. Ne-am întâlnit la Școala profesională tehnică din Târgul Vertujeni, pentru că după școala de opt ani din Parcani, am depus documentele mai întâi la Colegiul pedagogic din Orhei și nu am reușit. Cu toate că eram cu note de 5, cum era sistemul de notare, nu am reușit, eram 14 pe un loc. Și iată, acolo am făcut cunoștință cu soțul actual. Am am fost cerută în căsătorie, am acceptat și la moment avem 33 de ani împreună trăiți în dragoste, în armonie, în bună înțelegere și sunt susținută în toate, și în treburile casnice, și în serviciu, și în familie, adică în toate absolut.
Fiecare vorbă, fiecare acțiune care o facem, la noi în capul mesei stă comunicarea. Noi întotdeauna comunicăm și analizăm și la urmă luăm o decizie comună. Și cum am spus, tot ceea ce am dobândit până la moment în viață se datorează căsniciei fericite și durabile.
Timpul cu familia
Timpul liber cel mai mult îmi place să-l petrec în familie, dar din păcate mai puțin îl am venind în funcția de primar. Acesta este parcă un minus al funcției. Îmi place, este interesant, pentru că în toată ziua ești în interacțiune cu oamenii, cu acțiunile, realizezi ceva, ai o satisfacție din succesele pe care le realizezi, dar minusul este că mai puțin te afli în familie. Dar oricum, timpul puțin care îl găsesc, mă strădui să mă aflu acasă, anume cu nepoțelele. Mi se încarcă bateriile și am noi forțe fiind alături de nepoțele.
Dragostea buneilor pentru nepoțele
Evident că dragostea pentru nepoți este diferită, nici nu se compară. Întotdeauna îmi pun întrebarea aceasta, de ce? Parcă sunt copiii tăi, numai puțin i-ai iubit, numai puțin m-am dedicat timpului lor, în creștere, în educare, dar totuși nepoțelele sunt ceva mai deosebit. E o dragoste, care nu se descrie, nu poți să o redai în cuvinte. Se vede că în acei ani ai tinereții, când apar copiii în familie, sunt alte probleme, de a te construi, de a pregăti partea materială, adică de a te forma ca familie, de a te forma tu ca personalitate în viață, ca un bun profesionist într-un serviciu.
Când înaintezi puțin în vârstă, deja dragostea pentru nepoți nu se compară cu nimic.
Calități de primar
În primul rând un primar trebuie să fie onest, transparent, deschis, responsabil, nici nu se discută. Venind în funcție responsabilitatea trebuie deodată să o pui în capul mesei trebuie să fii la nivelul oamenilor, să fii deschis, să-i accepţi pe toți așa cum sunt.
Oamenii sunt toți diferiți, cu calități diferite, nivelul de trai diferit, dar trebuie să-i accepți pe toți așa cum sunt și să le dai ascultare. Uneori nu este pe atât de mare problema omului, dar odată ce a intrat în birou sau chiar pe drum m-a oprit ca să mă întrebe ceva, trebuie să îți faci timp să-l asculți. Și totodată să-i dai răspunsul ca să fie satisfăcut.
Ce apreciați la oameni?
Sinceritatea. Colegii și oamenii cu care interacționez mă cunosc foarte bine că la prima discuție cu omul, eu deodată identific ce fel de om este, are careva interese sau este sincer.
Și pentru mine, deodată descopăr în om sinceritatea. Dacă am văzut că este sincer, atunci eu sunt gata pentru acel om să fac orice, indiferent de problema pe care o are, poate nu este de competența mea, dar încerc să-l ajut, dar dacă are intenții nu tocmai bune, am tras linie și până acolo a fost.
Plăcerea de a călători
În familie ne-a fost transmisă o eștafetă de la părinții socri, Dumnezeu să-i odihnească, că sunt la ceruri, ei au transmis soțului darul acesta de a călători, pentru că atunci când călătorești primești o satisfacție, primești o relaxare, vezi frumosul lumii și de aceea noi periodic călătorim. Fie în țară, fie peste hotare, în locuri frumoase. Chiar recent am fost pe câteva zile în România. Asta am încercat să transmitem și copiilor. Nu ne gândim mult, ne uităm unul la altul și ne spunem, mergem? Astăzi? Astăzi mergem. Până în seară bagajele sunt pregătite și am pornit la drum.
Mesaj pentru cititorii Ziarului Nostru
Doresc cititorilor în primul rând să fie abonați ai ziarului, să cunoască tot ce se petrece în raion și în afara raionului, despre activitățile tuturor, indiferent din ce domeniu. Este un ziar binevenit în fiecare familie. Pentru că omul când este informat, el cunoaște realitatea, cunoaște ce se petrece în jurul nostru.
