Numele meu este Caliopia Galben și o să vă istorisesc despre o altfel de vacanță de vară într-un sanctuar înconjurat de frumusețe naturală și spiritualitate autentică, Mănăstirea Japca. Acest lăcaș de rugăciune este îmbrățișat de natură, iar grădina sa îngrijită cu sfințenie, reprezintă o adevărată bijuterie vegetală. Drumul șerpuit cotește forțat pe malul Nistrului, în care își scaldă pletele salciile tinere, de un verde crud profund, sfios deranjate de praful de pe drum, ne întâmpină și ne petrece în aceiași măsură, cu aceiași notă de tristețe la fiecare vizită la mănăstire.
Pentru al doilea an am mers la inițiativa doamnei Liudmila Samarin, dirijoarea corului Belcanto din cadrul Școlii de Arte din municipiul Soroca, din care fac parte și care ne ajută să găsim adevărul despre așezământul monahal și viața dedicată lui Dumnezeu. Am avut o ședere frumoasă în care am cunoscut dragostea măicuțelor care sunt semănători de lumină, suflete blânde, cu ochi plini de înțelepciune, grija lor neobosită pentru vietățile mănăstirii, am păscut animalele, am lucrat cu albinele, am preparat bucate, am purtat discuții lungi cu părintele, am cântat la lumina lunii, am compus poezii și am spus rugăciuni pentru sănătatea familiilor noastre și pacea lumii. Un prilej important de sporire a bucuriei duhovnicești pentru mine a fost prin firul emoțional și sonoritatea cântărilor a corului mănăstirii în care și am reînnoit frumusețea vieții prin sfânta împărtășanie.
Vatra de istorie și spiritualitate Mănăstirea Înălțarea Domnului Japca este un loc de popas valoros pentru Corul academic de copii Belcanto, de fiecare dată.
Pe această cale vreau să transmit mari mulțumiri obștei monahale și bunei noastre dirijoare doamna Samarin Liudmila.
Creație proprie- La mănăstirea Japca
Autor: Caliopia Galben
Acolo, în tăcere, se roagă măicile,
În fața icoanelor vechi și a răsăritului,
În timp ce natura își face simțită prezența,
Cu păduri de brad și izvoare cristaline în jurul lor.
Cei care ajung acolo, își găsesc liniștea,
Și simt că sunt într-un loc binecuvântat,
Pentru că mănăstirea Japca este un loc sacru,
Un loc în care sufletul se poate odihni și înalta.
În curtea mănăstirii, se găsesc flori și ierburi,
Păstrate cu grijă de maicile ce le îngrijesc,
Acestea sunt folosite pentru vindecare și alinare,
Într-un mod care amintește de vremurile străvechi.
În interiorul mănăstirii, se găsesc icoane,
Care povestesc istoria creștinismului în zonă,
Iar liniștea și pacea care domnesc în jur,
Te fac să te simți aproape de Dumnezeu și de oameni.
În timpul sărbătorilor, mănăstirea este plină de viață,
Când oamenii vin să se roage și să se bucure împreună,
Pentru că mănăstirea Japca este un loc al comunității,
Un loc în care oamenii se simt parte dintr-un întreg.
În zilele senine, priveliștea este de vis,
Cu dealuri în depărtare și pădurile de brad,
Iar noaptea, cerul este plin de stele,
O priveliște care te face să te simți binecuvântat.
