Tot ce am învățat mai bun de la părinți, transmitem copiilor…
Născut: 15 ianuarie, 1966, în satul Chetrosu, raionul Drochia
Activitate: 36 ani
Familie: Soția Aliona, fiicele Irina și Ruxanda
Zodia: Capricorn
Calitate apreciată: omenia și cumsecădenia
Culoare preferată: albă
Fără cravată mă simt mai comod
La moment, nu chiar des port cravată, dar anterior, la serviciul unde am activat, la forma care o purtam era obligatorie cravata și o purtam practic în fiecare zi. Acum, așa, când este o vizită de protocol. Mă simt mai relaxat fără cravată. Îmi place să o port, dar mă simt mai comod fără ea.
Copilărie interesantă cu muncă și joacă
M-am născut într-o familie de țărani, cum era înainte, o familie care lucra în colhoz. Am o soră și un frate. Copilăria a decurs interesant, am avut diferite peripeții. Am făcut sport, am păscut vaca, am mers la scăldat, am muncit pe câmp împreună cu sora, cu fratele mai mare și cu părinții. Am avut o copilărie așa cum o aveau majoritatea copiilor în anii Uniunii Sovietice, prin toate astea am trecut și eu. Părinții mereu s-au străduit să ne învețe ce este omenia, cumsecădenia, stima unul față de altul, dragostea de țară, de neam.
Șotie care nu se uită
Locuiam în satul Chetrosu, aproape de râul Cubolta și de multe ori primăvara, acum nu e gheață, dar înainte erau ierni și când se topeau ghețarii, mergeam pe gheață, pe râu. Și mai cădeam în apă, ne udam de tot. Când veneam acasă, e clar, ca să nu i-au bătaie de la părinți, îmi găseam de lucru ceva prin jurul casei, ca să arăt că toată ziua am fost acasă.
Drumul învățăturii
Am făcut opt clase în sat. După ce am terminat opt clase, am plecat la studii în Chișinău, la Tehnicum de cultură fizică și sport. Am învățat la specialitatea-profesor de educație fizică, așa era atunci, asta până a pleca în rândurile armate. După aceea, în 1984 am plecat în armată, iar în 1986 m-am întors din armată și am absolvit Institutul Pedagogic Ion Creangă, Facultatea de istorie.
Învățător, viceprimar și șef al Biroului vamal
Activitatea mi-am început-o ca educator la Școala profesională tehnică din Zgurința. Educator în cămin, la moment când am venit să mă angajez, nu era altă funcție de profesor. Am început ca educator, pe urmă, am activat și ca învățător de educație fizică și antrenor. Mai târziu s-a eliberat o unitate ca învățător de istorie și 4 ani de zile, am activat la Școala profesională ca profesor de istorie. După ce am activat la Școala profesională, am fost ales în funcție de viceprimar în satul Chetrosu, unde am activat 4 ani. După care doi ani am activat ca învățător de istorie în școala de 8 ani, Nr.3. din satul Chetrosu. În anul 1997 am început activitatea la Serviciul Vamal și practic până nu de mult am activat. Am început activitatea ca inspector simplu, mi s-a conferit gradul de locotenent atunci și în perioada activități am crescut în grad până la colonel și am fost șef al Biroului vamal Briceni. În ultimul timp am fost șef al Terminalului din Bălți, șef Post Vamal Intern, pînă a fi ales în funcția de președinte al raionului Drochia.
Trei mandate de consilier
Momentul când m-am decis să fac politică a fost în anul 1991, când am fost ales în funcție de viceprimar, am înțeles că știu specificul administrării publice locale, cunosc legislația și e normal că activitatea prespune și implicarea în diferite proiecte, diferite situații. M-am implicat, pe lângă faptul că am fost viceprimar în sat, mai târziu am fost trei mandate și consilier local în satul Chetrosu.
Soția era în clasa IX-a când am cunoscut-o
Soția la fel este din satul Chetrosu. Eu lucram la Școala profesională și făceam deplasări în sat pentru a discuta cu elevii ca să-i convingem să vină să învețe la Școala profesională. Prima dată, am văzut-o în școala medie, era clasa a noua, atunci am cunoscut-o și pe urmă deja au decurs evenimentele cum au decurs, iar în anul 1992, pe 23 februarie, am jucat și o nuntă frumoasă, o nuntă în cort ca la moldoveni.
Altoim copiilor tot ce avem mai bun
Cel mai bine cei de acasă ar putea să spună cum sunt eu în familie, dar… bine, dacă avem atâția ani împreună și educăm copii și avem și un nepoțel, eu cred că e bine. Sunt pozitiv și în familie. Am încercat să transmit și să educ fetelor mele aceleași calități care le-am învățat și eu de la părinți, de la socrii mei, la fel niște oameni foarte cumscade, care au dat o educație bună copiilor, inclusiv și soției, și noi tot ce am avut mai bun am transmis și fetelor noastre.
Pasiuni
Îmi place muzica, îmi place și folclorul, îmi place și sportul. Nu iubesc vănătoarea, am încercat cu mulți ani în urmă de vreo două ori să merg, dar nu mi-a plăcut și la vănătoare nu merg. Mai repede poate undeva cu prieteni în pădure, la aer curat, la un frigărui, asta e mai bine decât să mă duc la vănătoare sau la pescuit. Mai mult iubesc peștele prins în tigaie.
O duminică perfectă
O duminică perfectă este cu mulți oaspeți, cam așa tot timpul a fost în familia noatră, adică avem permanent oaspeți, avem cinci fini, avem cumătri, avem prieteni, duminica la noi e productivă.
Iubesc muzica populară
Eu pe timpuri nu atrăgeam atenție la muzica populară, dar acum se vede că e altă vârstă. Acum, muzica populară îmi pare mai de suflet. Toate genurile de muzică sunt plăcute, mergem și la concerte, avem prieteni interpreți precum Valentin Uzun, dar la moment muzica populară îmi este mai aproape.
Cea mai fericită zi
Eu permanent am avut etape, doream să îndeplinesc ceva și nu știam dacă se va realiza și când se îndeplinea era cea mai fericită zi, inclusiv și când prima dată m-am dus la studii și am dat examenul, mi-a părut că e cea mai fericită zi că am intrat în instituție de învățământ sau când m-au luat în serviciu militar și doream să fiu într-un serviciu care îmi plăcea și când am nimerit acolo, mi-a părut că e cea mai bună zi. Multe momente de felul acesta. Când am fost ales în funcție de viceprimar în satul Chetrosu, tot mi-a părut că e cea mai importantă zi, pe urmă am înțeles câtă muncă trebuie să pun în spate. Am vrut să mă angajez în serviciu vamal și nu știam cum o să decurgă, am dat documentele și când a venit rezultatul la fel mi-a părut că e cea mai fericită zi. Dar, în ultima perioadă cea mai fericită zi a fost când s-a născut nepotul.
Cea mai tristă zi
Ca și în fiecare familie, sunt și zile de bucurie și zile de tristețe, da, am avut și cazuri când cei apropiați au decedat și sunt niște zile care nu se uită, lasă cumva un gol, dar, asta e viața și trebuie să trecem peste…
Mesaj pentru cititori ZN
Sunt bucuros că, Ziarul Nostru activează nu numai în orașul Soroca, dar și în raionul Drochia și faceți reportaje interesante pentru toți cetățenii din regiunea de nord. Eu v-aș dori, în continuare, succes și să avem o conlucrare productivă, ca să, bun, cointeresăm oamenii să urmărească evenimentele care se petrec în raion și în partea de nord a țării.
