De Ziua Independenței, în ajun de Marele Praznic Creștin – ADORMIREA MAICII DOMNULUI și în preajma sărbătorilor „Limba Noastră”și Ziua Cunoștințelor, locuitorii satului Dondușeni, raionul Dondușeni s-au bucurat de frumusețea clipei. Au marcat într-un cadru festiv 250 de ani de la prima atestare documentară a localității.
Mergeam spre acest sat frumos pentru întâia oară. Microbuzul de pe ruta Chișinău- Soroca –Dondușeni, de cum cotește de la Șolcani spre Otaci, o ia apoi spre Bădiceni și te duce pe un traseu mai mult cu drum de țară, care trece prin satele noastre pomenite în opera genialului Ion Druță. Lume urcă, lume coboară. Treceam din sat în sat și dpănam amintiri legate de o deplasare de neuitat la Horodiște – acasă la Ionică al lui badea Pintilie. Ca un refren mi se învârtea în gând cântecul Ilenei Sărăroiu „Satule, vatră frumoasă”. Îmi plac foarte mult versurile simple din acest cântec, un cântec ca în viață: „… satule, parinte drag/si-oi veni la tine-n prag/sa-ti sarut cărările/gradina cu florile/sa mă simt ca altădat/cand eram copilă-n sat.”
De vorbă cu oamenii adunați la sărbătoare
Aveam să văd la Dondușeni copii și copile de altădată, reveniți la baștină și adunați grămăjoară la Casa de Cultură, unde s-a desfășurat programul sărbătorii „SATULE, VATRĂ FRUMOASĂ”. O Casă de Cultură proaspătă și curată atât în exterior, cât și în interior. Și pentru că ajunsesem cu ceva timp înainte de începerea programului, am reușit să admir expozițiile din hol, să stau de vorbă cu meșterii populari, cu oamenii satului, care unul câte unul se adunau la sărbătoare.
A fost o surpriză plăcută s-o reîntâlnesc pe meșterița populară, pasionată de jucăriile croșetate, Larisa Popovici de la Centrul de Creație a Copiilor Dondușeni, pe care o cunoscusem anul trecut la Festivalul „Gustul Nordului” de la Țaul. De anul trecut colecția meșteriței s-a îmbogățit cu păpuși noi. Printre ele „Fetița care citește”, „Mire și Mireasă”, „Domnițe” și „Domnișoare”. Iar meșterul popular Alexandru Tabarcea a venit cu căciuli și blănuri tocmai de la Bilicenii Vechi, raionul Sângerei. E crescător de animale. Materia primă pentru articolele confecționate e din propria gospodărie. Îi place meșteșugul pe care îl practică de 25 de ani și care a devenit o îndeletnicire frumoasă pentru întreaga familie.
Pictorița- profesoară la Școala de Artă „Mihai Bătrânu” din orașul Dondușeni, Tatiana Lucovețchi, Cetățean de Onoare al satului stătea alături de prima ei învățătoare, Maria Bradu, care în aprilie curent a împlinit 82 de ani și care a educat multe generații de copii ai satului. Doamna pictoriță mi-a mărturusit: „Am venit la sărbătoare cu această expoziție de icoane. Am vrut ca lucrările discipolilor mei să dea mai multă lumină și culoare minunatului eveniment, nemaipomenit de frumos de care ne bucurăm toți consătenii împreună. La baza acestei sărbători stă un suflet deosebit, ce are un nume –Renata Lungu, directoarea Casei de Cultură, care sprijinită de domnul primar, foarte mult s-a implicat la editarea monografiei „Drum spre rădăcini”, ce va fi lansată astăzi”
Cu drag despre sat și cu emoții până la lacrimi și-a rostit gândurile doamna învățătoare Maria Bradu: „Aici m-am născut, aici am crescut, aici am muncit o viață învățătoare la clasele primare. Și muzica am predat 25 de ani. Muzicanții aceștea toți au treecut prin instruirea și sufletul meu. Fiecare al treilea om din sat e învățat de mine. Satul pentru mine e tare scump. Îi consider pe toți oamenii din sat neamurile mele.”
Nu știam că femeia ce-mi venea în întâmpinare e chiar mama doamnei, Renata Lungu. Mi s-a prezentat Lucia Gordaș, 70 de ani. Vorbele calde despre sat au început să curgă șuvoi: „Sunt născută în satul Plopi. Aici m-am măritat. Din tinerețea mea frumoasă și până acum satul s-a schimbat mult, o schimbare de la cer până la pământ. Casă de Cultură nu era, era un club ca vai de el. Școala aceasta pe care ați văzut-o tot nu era. Sediul primăriei tot e nou. Punctul medical, deasemenea. Grădinița era. Eu am lucrat la grădiniță 26 de ani. Vreau să vă spun că tot centrul satului a fost renovat, inclusiv și grădinița. Avem un primar tânăr, care este la primul mandat și e foarte bravo.” Despre sat mi-a vorbit cu drag o altă femeie, Lidia Găină de 78 de ani, care convețuiește împreună cu soțul 61 de ani în acest sat: „Satul nostru e un sat nu bogat, dar un sat curat, cinstit, nu s-au făcut rele în sat. E tare bine și frumos în sat la noi.”
Program festiv care a durat 5 ore
Și așa de la o vorbă la alta, timpul s-a scurs și pogramul sărbătorii a început. Prezentatorii, Șeful Secției Cultură Dondușeni, Ion Țurcanu și gazda evenimentulu, Renata Lungu ne-au purtat prin istoria nu chiar atât de îndepărtată a satului. Diferite surse vin cu diferiți ani despre prima atestare documentară a localității: 1450, 1734, 1772- 1773. Organizatorii au ales să dea crezare documentelor de arhivă, care susțin că satul a fost atestat documentar pentru prima oară în anii 1772-1773. Numele, spune legenda, ar proveni de la o mândră fată, Duduia, a boierului Sturza, care avea moșie pe aceste locuri. Oamenii din jurul curții boierești erau numiți duduieni, dudușeni. De aici a provenit denumirea Dondușeni, preluată apoi de orășelul din preajmă.
Programul s-a derulat într-o împletire frumoasă de mesaje intercalate cu numere artistice. Reperul principal a fost lansarea monografiei „Drum spre rădăcini” semnată de grupul de autori Petre Popa, Renata Lungu, Vladislav Zloi. (Cartea cu un conținut bine structurat este un vis împlinit al Renatei Lungu, care s-a copt timp de 4 ani.) În fața publicului spectator au rostit mesaje de felicitare președintele raionului Valentin Cebotari, primarul satului Vladislav Zloi, directorul Teatrului „Veniamin Apostol” din Soroca, poetul Petre Popa, profesorul de istorie Eugen Bârliba. A venit de la Chișinău cu gânduri bune să sărute vatra și al ei nume, doctorul habilitat în științe fizico-matematice, Dumitru Botnaru, care a vorbit foarte frumos despre înaintași, evocându-l pe Simeon Galițchi, membru al „Sfatului Țării”, semnatarul Declaraţiei de Unire a Basarabiei cu România. Cu drag de sat și de rădăcini a venit din capitală și Tatiana Panteleimonov, fiica fostului director al sovhozului „Dondușeni” Nicolae Panteleimonov. Legată cu toate fibrele inimii de acest sat a declarat: „Aici este înmormântat bunelul, care a înălțat biserica, aici sunt înmormântați părinții, care și-au trăit viața cu dăruire pentru sat, aici am mers eu la școala primară, unde mi-a fost profesoară doamna Raisa Botnaru… Doresc ca satul Dondușeni să-și continuie frumos istoria sa.”
Iar istoria zilei de 27 august, 2023 au scris-o îngrijit toți cei care i-au conferit sărbătorii conținut și culoare. Tot respectul și admirația pentru organizatorii principali, Primăria și Casa de Cultră din localitate. Bravo și recunoștință colectivelor artistice de la Casa de Cultură, micuților dansatori de la grădinița „Andrieș”, ansamblului de dansatori „Mărunțica” din Chetrosu, Drochia, faimosului colectiv folcloric „Semănătorii” de la Casa Raională de Cultură Dondușeni. Mulțumiri pentru melodiile, cântate cu suflet și din suflet de Ion Țurcanu, de invitații de onoare: interpreta de muzică populară Larisa Ungureanu, duetul Tatiana și Anatol Rudei de la Soroca, interpretul Igor Ianachi. Respect pentru trucurile de magie ale iluzionistului Mihai Zagaevschi de la Teatrul „Veniamin Apostol” din Soroca, care au fascinat publicul.
De notat că în cadrul sărbătorii a răsunat în premieră imnul satului în interpetarea lui Anatol Rudei pe versuri de Petre Popa, muzică și aranjament Anatol Rudei. Iar stema satului a fost realizată de artistul plastic Igor Svernei, băștinaș al acestei localități. Programul s-a încheiat cu nemuritorul cântec, imnul Renașterii Naționale „Cât trăim pe-acest pământ”, versuri Nicolae Dabija, muzică Iurie Sadovnic. Iar seara locuitorii satului au încununat sărbătoarea cu tradiționala Horă a Satului.
Nina Neculce
