Abibliofobia, veșnicia și limba franceză

0
209

Teodora Tartus este elevă in clasa a noua „A”, gimnaziul „Dumitru Matcovschi” din orașul Soroca. Este membra Consiliul Elevilor din gimnaziu. Discutasem cu ea în incinta bibliotecii gimnaziului, căci acolo am și făcut cunoștință. Am aflat multe lucruri curioase, pe care le redau în dialogul de mai jos.

  • Sunt sigură că îți place să citești și adori cărțile. Tocmai din această cauză am decis să te întreb de ce îți place să lecturezi?
  • Știți, nu sufăr de abibliofobie, adică de teama de a rămâne fără cărți sau material pentru lectură. Dar recunosc, nu știu ce aș face dacă nu aș avea posibilitate să lecturez… Îmi plac cărțile necondiționat…
  • Mă îndoiesc că așa zisa abibliofobie mai e posibilă în ziua de azi, când atât de multe cărți sunt disponibile la numai un click distanță.
    Teodora, cum crezi, cartea ar putea fi veșnică pe Pământ?
  • Toți cunosc postulatul: „Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le strică…”. Totuși cartea este veșnică pe pământ. O zic cu toată certitudinea. Nimic nu va putea să înlocuiască cartea!
  • Tu ce preferi să citești?
  • Depinde de tipul cărților. Prefer și dramele, și aventurile, și melodramele… Adică literatura străină. Ador operele scriitorilor francezi.
  • Când ai început a citi în serios, înghițind cărțile?
  • Din clasa a cincea. Atunci am căpătat boala cititului și nu regret. Erau perioade când citeam totul delaolaltă.
  • Ai pomenit despre scriitorii francezi… De ce?
  • Tata a plecat a plecat peste hotare în mai multe țări, dar mai tare i-a plăcut în Franța. Eu la fel ador Franța, anume de la taică-meu! Am fost în Paris, Versali. Ador limba franceză. Este una dintre cele mai melodioase de pe pământ!
  • Ești consilieră?
  • Da. Sunt membru al Consiliului Elevilor din gimnaziu. Îmi fac conștiincios datoria și nu obosesc să fac fapte bune. Astfel noi ne facem datoria ca cetățeni ai Patriei, copii, elevi. Asta e munca noastră – să învățăm bine și să facem lucruri bune!
  • Bravo! Frumos zis! Fiind consilier, ce lucruri bune ne poți enumăra?
  • Am adunat, cu toată școala, bani pentru elevii din familiile defavorizate. Îmi ajut colegii care au nevoie de susținere la învățătură. Ajut bătrânii solitari din mahalaua mea. Îmi iubesc orașul și aș vrea ca toți locatarii să se ajute unii pe alții. Știți câți soroceni necesită ajutor? Foarte-foarte mulți!
    Fiecare om are nevoie, într-un fel sau altul, de susținere, fie în plan moral, fie în plan fizic.
  • Ce trăsătură de caracter prețuiești în oameni?
  • Modestia. Hărnicia. Simplitatea.
  • Studiile le vei face aici, în Moldova?
  • Am mai multe gânduri de a face vreo facultate ori aici, ori în România. Ideea de a fi traducator persistă de mică, dar aș dori să fiu și profesoară, și stuardesă, profesie care are nevoia de a cunoaște mai multe limbi.
  • Ce vis ai?
  • Să citesc o carte în franceză.
  • Ai frați, surori?
  • Am un frate mai mic care învață în clasa a doua. Se numește Arsenie. E pasionat de desen, sport. Am ajutat-o pe mama să îl creștem. Chiar și pe veri i-am ajutat să crească. Si din partea tatălui, și din partea mamei.
  • Și bunicii?
  • Bunici am două – una peste drum de noi, adică locuiește în Planul Nou, a doua bunică – în Trifăuți, raionul Soroca.
    Știți, bunica din partea mamei e mai blândă, e mai în vârstă, la pensie, căci a lucrat toată viața ei ca educatoare la grădiniță.
    Bunica de mai aproape, vrea să facă om din mine. Nu întotdeauna e severă. Ea zice că un copil se educă așa: într-o mână cu bomboana, într-o mână cu cureaua.
  • Oare? Dar cum rămâne cu prietenele tale?
  • Am prietene, fetele din mahala. Am amice și în clasă.
  • Mă bucur! Teodora, îți doresc succese în toate!
  • Și eu vă doresc Dumneavoastră succese!
  • Mulțumesc!
    Elena Țîrdea-Spinei
PUBLICITATE