“Vârsta preșcolară a fost si va rămâne pentru copii, temelia educativă a întregii viețiʺ.
Pornind de la această premisă, putem susține faptul că la o evoluție pozitivă a copilului, unul dintre cei mai importanți factori este grădinița. Fiind prima verigă a sistemului de învățământ, ea reprezintă un element crucial în procesul, dar și în dezvoltarea fizică, psihică și emoțională a copilului.
Aici, educatorul trebuie să se transforme într-un model pentru cei pe care-i îndrumă, creionând profilul unei persoane calde şi sensibile, susține cu certitudine doamna Valentina Grebănos, directoarea Instituției de Educație Timpurie din satul Șolcani, „Romanița”. Pe parcursul activității de 37 de ani, dintre care 22 în funcție de manager a instituției, doamna Valentina întotdeauna a văzut în copii un refugiu și o sursă de energie, motivație și putere.
Pasiunea vine din copilărie
M-am născut în satul Vădeni. Am avut o copilărie foarte frumoasă, crescând într-o familie numeroasă, eu eram cea mai mare și eram ca un educator pentru toți, de aici și dorința de a merge pe această cale. Am făcut studiile la Școala Pedagogică “Boris Glavan” din orașul Soroca. În anul 1985 am absolvit și am început să activez în calitate de educator în grădinița “Romanița” din satul Șolcani. Reeșind din cerințele în învățământ am urmat studiile la Universitatea de Stat “Alecu Russo” din Bălți, iar din anul 2000 sunt manager al acestei instituții.
Condiții pentru copii
Când am venit în grădiniță am găsit o instituție spațioasă cu un colectiv primitor. Prin anii 90 lucrurile s-au schimbat, activam fără lumină, iar copiii uneori veneau și cu mâncarea de acasă, așa erau timpurile. Treptat lucrurile s-au schimbat, avem o colaborare bună cu administrația publică locală, de câte ori apelăm la primărie ușile ni se deschid. În ultimii ani am câștigat trei proiecte. Prin cadrul unui proiect cu PNUD am montat centrala termică, așa am scăpat de sobe și am căpătat căldură în toată instituția. Un alt proiect a fost cel cu ajutorul FISM-ului, prin intermediul căruia am făcut reparație în interiorul instituției, începând cu tavanul și finisând cu podeaua s-a schimbat absolut tot, uși, ferestre, grupurile sanitare. Cel de-al treilea proiect a fost instalarea a două baterii solare cu ajutorul cărora încălzeam apa la robinete, acum din cauza unei defecțiuni nu funcționează. Toate eforturile noastre sunt orientate pentru a crea condiții copiilor și angajaților, ca micuții să se simtă bine, să aibă parte de o educație calitativă, ne străduim pentru copiii, pentru viitorul nostru.
Educatorul pune temelia
Schimbări la nivel instructiv-educativ sunt foarte multe în învățământ. A fost o perioadă mai grea atunci când s-a schimbat curricula, deoarece era ceva nou, acum, însă, aplicăm destul de bine aceste metode. Și copiilor le-a fost mai greu, dar la ei se formează deprinderi pentru a putea face față exigențelor. În grupa pregătitoare copiii citesc, scriu, chiar dacă programa nu cere, chiar încearcă să formeze propoziții. Copiii sunt foarte buni și asimilează foarte repede, se lucrează mult și cu părinții în ce privește lucrul instructiv-educativ. Educatorul este cel care pune temelia copilului, iar dacă temelia este bună, copilul are numai de câștigat. Toți angajații sunt cu studii în domeniu și cu grade didactice, ne struduim să ținem pasul, cadrele didactice sunt mereu la cursuri de perfecționare.
Formarea deprinderilor
Grădinița pentru mine este a doua casă, deoarece în fiecare zi sunt aici, între copii, unde mă simt foarte bine. Copiii îmi dau putere și un stimul pentru întreaga zi. Fiind atâția ani în grădiniță simți suflul fiecărui copil. Venind de acasă, din brațele mamei, el dorește să găsească aici o altă mamă. Educatorul trebuie să fie și pedagog și a doua mamă. Copilul este rupt din brațele mamei de acasă și primul lucru care îl așteaptă la grădiniță este mângâierea și atenția. Punem un accent foarte mare anume pe formarea deprinderilor și adaptarea la grădiniță. Acest lucru este valabil pentru toți copiii, dar mai cu seamă în grupele mici, grupele de creșă. Permanent informăm părinții despre cum se adptează copiii, le permitem să vină să stea chiar după ușă, am avut cazuri când copilul venea fără deprineri de a mânca, fiind obișnuit mama să-l hrănească. În unele cazuri părinții au venit chiar două săptămâni fiind alături de copil pentru ai da să mănânce s-au să-l adoarmă. Încercăm să colaborăm cu părinții cât de bine putem, pentru că ei lasă în grija noastră tot ce au mai bun și mai scump.
Parteneriat cu părinții
În grădiniță este nevoie de un parteneriat cu părinții. Aici părintele primește acele consultații de la cadrele didactice de care are nevoie, cum să întervină în diferite situații, cum să educe, și aceste sfaturi îi ajută foarte mult. Părinții primesc însărcinări de a confecționa împreună cu copilul o anumită lucrare comună, pe care trebuie să o prezinte și este implicare. Ne bucurăm de un parteneriat sănătos.
Copiii, refugiu și sursă de energie
Copiii sunt sursa mea de energie și de căldură. Sunt cazuri când vii la grădiniță și nu prea ești bine dispus, atunci știu că trebuie să mă refugiez într-o grupă, îi iubesc nespus pe toți, dar cei mai aproape sunt copiii cei mici. Ori de câte ori intru într-o grupă ei aleargă și mă cuprind, primesc atâta energie pozitivă că-mi ajunge pentru întreaga zi. Deși sunt mici, vin și cu vorbe frumoase “doamna Valentina arătați atât de bine, astăzi sunteți mai frumoasă”, asta e cea mai mare plăcere. Seara merg acasă și glăsucioarele lor îmi răsună încă mult timp în minte.
Ceilalți copii erau mai importanți
Am două fete, au trecut și ele prin această grădiniță. Atunci însă, nu realizam atâtea câte înțeleg acum. Mereu îmi ziceam: “Cu ele voi sta mai mult acasă, iar la grădiniță ceilalți copii sunt mai importanți”. Acum cred că aș fi altfel, le-aș acorda mai multă atenție, le-aș ține mai aproape de mine. Am unele regrete la acest capitol. Dar, așa era timpurile atunci, eram mai tânără și nu realizam totul ca acum.
Colectiv prietenos
Atunci când ești în fruntea unui colectiv, trebuie să fii un exemplu. În colectivul nostru întotdeauna am văzut în cineva o soră, în cineva o mamă, sau o fiică. Nu sunt omul care bate cu pumnul în masă, avem o relație frumoasă și ne înțelegem din câteva cuvinte. Scopul meu este ca să le creez tuturor condiții bune de lucru, încerc să fiu deschisă și prietenoasă și asta dă rezultate, colegii sunt mai deschiși spre conlucrare, mai binedispuși și mai dornici de a face față obligațiilor pe care le au.
Oboseala, o stare de moment
Sunt cazuri când mă simt obosită și am așa o dorință de a lăsa mâinile în jos, dar este o stare de moment. În aceste cazuri mai trag aer în piept și merg înainte, deoarece îmi place ceea ce fac, îmi plac copiii și aici este locul unde mă simpt în apele mele. Venind la grădiniță, dacă mai avem unele griji sau problem, acestea trebuie lăsate undeva acolo, după poartă și pășind pragul instituției să începem o zi nouă, o zi frumoasă, alături de copii.
Un “mulțumesc”
Este o bucurie enormă pentru un educator să vadă realizați copiii care au trecut prin mâinile lor. Avem și pedagogi, medici, antreprenori, contabili economiști, oameni realizați în diferite domenii și nu este o recompensă mai mare decât atunci când auzi un “mulțumesc”. Avem și copii care fiind deja mari ne spun și acum mama, ne întâlnim pe stradă și mă numește “mama Valea”. Asta este tot, noi de altceva nu avem nevoie, iar menirea noastră este să ne dăruim întru totul copiilor, acestor ființe mici și gingașe pe care părinții ni le încredințează.
Cristina Topală
,,Odiseea pedagogică” este proiectul inițiat de Direcția Învățământ Soroca, realizat în colaborare cu Ziarul Nostru, prin intermediul căruia profesorii povestesc cum s-a schimbat de-a lungul timpului sistemul de învățământ și cum au făcut față tuturor provocărilor. Cum au influențat reformele aplicate procesul de învățământ, urmărind ca tot ce-a fost bun să aibă continuitate.
