„Viața este un complex de lecții din care învăț și acum… îmi place mult să învăț”
CARTE DE VIZITĂ
Funcție: primarul satului Rediul Mare, raionul Dondușeni
Născută: 23 mai 1971, în satul Scăieni, raionul Dondușeni
Carieră: 28 ani de activitate
Familie: soțul Vladislav, feciorul Călin, nepoțelul Vladislav
Zodie: Gemeni
Culoarea preferată: verde
Mâncarea preferată: peștele
— De unde începe izvorul vieții?
— M-am născut în satul Scăieni, raionul Dondușeni, în familia Mariei și a lui Ștefan Rotaru, oameni simpli și muncitori. Tata a lucrat în colhoz, tractorist, iar mama la câmp. Am crescut trei copii în casă, am doi frați, eu fiind mezina. În casa noastră se citea mult, mamei tare i-a plăcut cartea și toată viața ei, a citit. La noi în casă toți citeau, asta era ocupația noastră preferată, mai ales în zilele de duminică.
— Cine vă citea povestea de seară?
— Fiecare își citea povestea lui. Totuși poveștile tatei, erau cele mai captivante, ele ne lăsau cu gurile căscate, până noaptea târziu.
— Faptul că ați fost mezina în familie, ați fost cumva mai alintată?
— Da, sigur, am fost alintată, eram unica fată și cea mai mică. Așa a fost până când am mai crescut și până a plecat fratele mai mare la studii. Iată de atunci deja lucrul din gospodărie se împărțea la doi, între mine și fratele mijlociu. Am fost educați prin muncă și făceam ce era în măsura puterilor noastre. Eu mă ocupam mai mult de hrănitul puilor, mâncare și de curățenie.
— Cum vă amintiți copilăria?
— Am avut o copilărie extraordinar de frumoasă. Deși eram fată, fiind crescută între frați, am fost mai băiețoasă. Mă duceam cu frații mei la iaz, la cireși, eram pe toate dealurile. Jucam și eu alături de ei, fotbal. Am fost un copil energic.
— O șotie pe care nu o veți uita niciodată?
— Au fost mai multe, dar țin minte cum prima dată am făcut mâncare. S-a întâmplat pe când învățam în clasa a IV, iar vecina mea, Angela, era în clasa II. Ne-am apucat noi să facem colțunași. Dacă cu cartofii fierți și brânza cu ou, ne-am lămurit, atunci când am dat la luat, a fost mai interesant. Țin minte cum aduceam făină din sac, până la masă, lăsând o urmă frumușică de făină. Într-un final am reușit și am făcut colțunașii. Când a venit mama de la lucru, eu o servesc cu colțunași. Era tare mândră de mine, chiar a lăcrimat. A luat o farfurie și a dus-o și vecinei, tanti Anica, dumnezeu s-o odihnească. Atunci ele au înțeles că deja au fete mari acasă.
— Ați fost o elevă exemplară?
— Mi-a plăcut la școală, nu am fost o elevă de nota ”5”, cum era pe atunci, am avut obiecte preferate și mai puțin preferate. Țin minte activitățile culturale din școală, îmi plăcea să mă implic. Am avut cei mai buni profesori, care pe lângă carte, ne-au mai învățat și viață.
— Obiectele preferate din școală?
— Obiectele umaniste, limba româna, istoria, literatura română. Matematica, fizica le învățam că trebuia să le învăț. Era o rușine să te ridice profesorul în picioare și tu să nu știi tema.
— După absolvirea școlii din sat, pentru care specialitate ați optat?
—După absolvirea școlii din sat, îmi doream, să merg la Institutul de Arte. Nu știi de ce credeam eu, că aș reuși să devin o actriță bună. Însă după mai multe discuții cu mama, am mers și am depus actele la Universitatea de Stat, la facultatea de litere. Am finisat universitatea cu succes însă n-a fost să fie, ca să devii profesoară. N-am lucrat în școală, de cât atunci când am făcut practica cu elevii. Nu știu de ce, dar sinceră să fiu, mi-a plăcut să lucrez cu elevii și acum mă gândesc că aș fi putut fi un profesor bun.
— Ce amintiri vă leagă despre anii de studenție?
— Au fost ani frumoși, interesanți. Fiind studentă în 1988-1989, am trăit Marea Adunare Națională. Am fost printre primii studenți care am ieșit în Piață, am fost primii care au început a scrie în grafia latină. Atunci am început să-l citim pe Bacovia, Stănescu, Kogălniceanu. Iată spiritul și ideea aceasta națională, ne-au unit ca și colegi, păstrăm și astăzi legătura. Ne simțeam puternici, ne simțeam că putem schimba istoria țării și… am schimbat-o. Am fost studentă în perioada care a marcat istoria țării noastre și pe noi cu siguranță.
— Prima zi de muncă?
— Prima zi la muncă a fost la Primăria orașului Drochia, în calitate de dactilograf. Se trecuse la grafia latină și era o problemă de a găsi specialiști care să posede scrisul și exprimarea corectă. Ambițioasă. Viața este un complex de lecții din care învăț și acum… îmi place mult să învăț.
— Prima dragoste?
— Prima și adevărata mea dragoste este soțul meu. Ne-am cunoscut în căminul studențesc al fratelui meu. Este din satul Rădiul Mare.
— Cum a fost nunta?
— Am jucat două nunți, așa era pe atunci. Având rude multe, prima nuntă am jucat-o la părinții mei, la Scăieni, pe 3 octombrie. Am jucat-o în cort, care era împodobit frumos cu flori. Iar pe 16 noiembrie, am jucat-o la Rădiul Mare, la club, cum era pe atunci. A fost o nuntă mare, frumoasă, veselă, cu mulți studenți.
— Cum arată o duminică perfectă în familia dumneavoastră?
— Duminica este perfectă atunci când vin copii acasă. Atunci când pregătesc ceva gustos, apoi stăm cu toții la masă și discutăm. E atât de frumos când suntem toți împreună, sănătoși… atunci e soare în casă și e o mare fericire.
— Ce semnifică Rediul Mare pentru dumneavoastră?
—Rediul Mare este satul meu, în care trăiesc mai bine de 30 de ani. Este satul pus la sufletul meu, este casa mea, locul de sub soare unde mă simt cel mai bine.
— Hobby?
— Îmi place liniștea, singurătatea. Dacă aș avea timp liber, m-aș ascunde într-un colț cu o carte în mână, să citesc ceva, să mă relaxez și să meditez.
— Scopul vieții?
— Îmi place și tind să ajut oamenii. Sunt împlinită atunci când văd un om mulțumit, aici nu vorbesc neapărat de valorile materiale, ci spirituale. Majoritatea oamenilor în ziua de astăzi, au nevoie de o vorbă bună.
— Sunteți o femeie fericită?
— Da, sunt o femeie fericită. Am o casă, o familie frumoasă, îmi place ceea ce fac…cât îi trebuie la un om? Da, sunt împlinită și fericită.
