„Susținerea și încrederea sorocenilor, mi-au îndeplinit visul!”
CARTE DE VIZITĂ
Funcție: Directoarea Agenției de Turism ”Valentina-Tur” din Soroca.
Născută: 15 februarie 1984 în satul Șeptelici, raionul Soroca.
Carieră: 13 ani de activitate.
Familia: Soțul Alexadru și fiica Alexandra.
Zodie: Vărsător.
Culoarea preferată: Roz, Bej.
Mâncarea preferată: Pastele cu brânză.
— De unde începe firul vieții?
— Virul vieții mele începe din satul Șeptelici din raionul Soroca, un sat frumos cu oameni buni. M-am născut într-o iarnă geroasă, acasă. Ambulanța n-a izbutit să intre în sat din cauza nămeților de zăpadă mari, de-aceia moașa a fost mătușa mea Margareta. Peste 20 de ani, tot ea, să mă ducă și la Universitate. Mai am o soră mai mică cu trei ani, Tatiana și sunt foarte mândră de ea. Părinții mei sunt oameni simpli, muncitori, care au lucrat în colhoz.
— Cum a fost copilăria de la Șeptelici?
— Copilăria de la Șeptelici a fost interesantă, până târziu eram pe toloacă cu toată mahalaua de copii. Îmi amintesc cu nostalgie de acele timpuri frumoase. Veneam seara, murdare, obosite, mama ne mai certa, mai și vorbeam prin somn, de obosite ce eram.
— Ce jocuri preferate aâi avut în copilărie?
— Jocurile le petreceam pe terenul Școlii Sportive, până ne alunga paznicul acasă. Ne jucam „de-a v-ați ascunselea”, „de-a țurca”, „De la 5 la 10”.
— Cum este să fii sora mai mare?
— Faptul că eram sora mai mare nu mă încărca, deoarece tot lucru era împărțit la două, lucram mereu în echipă. Fiindcă sora mea iubea mult animalele, eu o mai șantajam, îi ziceam că în caz că nu face asta -sau asta, alung motanii de la casă. Acest lucru funcționa de fiecare dată.
— Ați fost un copil șotios?
— Am două șotii de care îmi amintesc permanent. Una când am frezat-o pe sora mea. M-am pornit de la lungime a părului și am ajuns cu alta. Iar a doua șotie e de pe timpul când eram adolescente, cu sora mea. Venisem la Soroca , de unde mi-am cumpărat o pereche de pantaloni, îmi plăceau mult, doar că îmi erau mici. Venind acasă, mama m-a întrebat de ce i-am luat dacă îmi sunt mici? Ca să nu mă certe, i-am zis că i-am luat pentru Tanea. Într-o sâmbătă, Tanea a spălat pantalonii și i-a pus la uscat, pentru a merge în ei la discoteca din sat. Ei și fiindcă adormise, eu m-am îmbrăcat în pantaloni și am mers la discotecă, am dansat, până Tanea s-a trezit. A trimis pe cineva să mă cheme acasă. Am găsit-o tare supărată, mi-a luat pantalonii cu care s-a dus deja ea la discotecă. Așa pantalonii au mers la discotecă de două ori, iar noi doar o dată.
— Ați luat bătaie în copilărie?
— Primeam bătaie în cazul când ne băteam cu sora. Mama ca să facă parte dreaptă, ne ciufulea pe amândouă…noi ne împăcam repede.
— Ce ați deprins de la părinți?
— De la părinți am deprins să fiu empatică, să fiu de ajutor, cu toate că acest lucru, câteodată nu-i prea bun, ajută atunci când ți se cere.
— Cine vă citea povestea de seară?
— Povestea de seară mi-o citea tata și mătușa care ne spunea povestea cu turma de oi, care ajungeau la puntea îngustă.
— Ce amintiri vă leagă de școala din sat?
— Nu pot spune că am învățat pe excelent, dar am fost o elevă exemplară. Peste drum locuia diriginta mea și profesorul de istorie, pentru care aveam un respect. Nu puteam să-mi permit să merg la ore nepregătită.
— Obiectele preferate?
— Obiectele preferate erau limba franceză, istoria, arta plastică, mai puțin matematica.
— Cum v-ați ales profesia vieții?
— După finisarea a XI clase în sat, am mers și am depus actele la Universitatea de Stat din Bălți, unde nu am trecut concursul și respectiv am rămas acasă. Peste un an, îndemnată de nana mea, am mers la Chișinău, la facultatea de litere, la buget. Prin anul cinci, mi-am dat seama că eu profesoară nu am să fiu. Întotdeauna spun, nu știi a face un lucru calitativ, mai bine nu-l fă.
— Prima zi de muncă?
— Prima zi de muncă, a fost la prășit, cu ziua, cum era pe atunci, pentru care am primit 20 de lei. S-a întâmplat cât eram în clasa a XI, părinții nu lucrau și țin minte cum mergeam toți patru cu ziua la prășit. Dar de angajată oficial, prima zi de muncă a fost la „Valentina Tur”. A fost o zi plină de entuziasm, dar în același timp și o zi, cu stres. Lumea intra, întreba, dar se rețineau din a cumpăra, din cauza faptului că eram prea tânără și la început de cale. Mi-am dat seama foarte repede și am schimbat lucrurile.
— Cum a apărut ideia de a deschide o agenție de turism?
— Ideia de a deschide o agenție de turism la Soroca, mi-a venit în urma unei călătorii la Brașov. Eu am rămas impresionată de faptul că poți să călătorești și în mintea mea, mi-am făcut un plan de afacere, că poți face și bani din asta. La Soroca nu era pe piața o asemenea agenție, am deschis-o eu. Inițial a fost greu, dar sunt bucuroasă că datorită turiștilor noștri, noi activăm al 13-lea an.
— Se fac bani în turism?
— Se fac, ca în orice tip de business.
— Banii aduc fericirea?
— Banii nu aduc fericirea, dar consider că o mențin.
— Prima dragoste?
— Dragostea mea adevărată, este soțul meu cu care ne-am cunoscut acum 13 ani. Avem o casă și o afacere împreună. După șapte ani de stat împreună, am decis să ne oficializăm căsătoria. Imboldul au fost niște prieteni de ai soțului. Mergând la ei în vizită, am găsit o familie frumoasă, cu copii, lucru ce mi-a plăcut mult. Într-o seară de aprilie, îi zic soțului:” hai să ne căsătorim”. Prietenii soțului, ne-au devenit nănași, pentru care avem un respect aparte. Sunt foarte bucuroasă că am cea mai înțeleaptă nănașă.
— Unde ați jucat nunta?
— Nunta am jucat-o aici la Soroca, într-un cerc restrâns cu nănașii, rudele cele mai apropiate și desigur cu echipa de la ”Valentina-Tur”. A fost o nuntă mică, modernă și foarte veselă.
— Cum arată o duminică perfectă în familia dumneavoastră?
— O duminică perfectă este atunci când soțul gătește ceva gustos, iar eu cu fetița ne așezăm la masă și îl lăudăm. În ultima perioadă nu prea avem duminici perfecte, deoarece weekendul îl petrec aici, la Soroca, noi fiind stabiliți cu traiul deja de patru ani, la Chișinău.
— Ce semnifică Soroca pentru dumneavoastră?
— Soroca este orașul de unde am pornit, orașul unde m-am realizat și sunt recunoscătoare oamenilor de aici, pentru încrederea oferită. Cu susținerea și încrederea lor, mi-am îndeplinit un vis. Chiar dacă sunt stabilită cu traiul la Chișinău, orcum revin cu mare drag de fiecare dată, la Soroca.
— Prima țară vizitată?
— Prima țară vizitată a fost Bulgaria, a urmat Turcia, Grecia și deja toate pe rând.
— Țara care v-a impresionat cel mai mult?
— M-a impresionat Muntenegru, prin natură, cultură, oamenii calmi și care nu se grăbesc. Toată lumea liniștită își bea cafeaua la 10.00 dimineața.
— Țara la care visați să ajungeți?
— Maldive, Thailanda, dar cea mai mare dorință a mea este să fie pace în lume, să trăim fără ster și așa vom reuși să călătorim peste tot.
— Ce sfat aveți pentru cei care iubesc să călătorească, dar nu au bani?
— Nu este ne-apărat să călătorești undeva în afară… și acasă, în Moldova călătoriile sunt foarte frumoase. Avem multe locuri pitorești în țară care au un farmec aparte și care la sigur de pot încărca cu energie și idei mărețe.
— De ce trebuie să țină cont un turist?
— În primul rând să țină cont de cultura țării în care urmează să o viziteze, să facă o asigurare medicală și să asculte sfaturile agentului turistic. Astea fiind respectate, va avea o vacanță reușită.
— Valentina Cazac-soție?
— Sunt o soție bună. Nu știu să gătesc, dar fac curat și mă ocup de educația fetiței. Soțul nu-mi cere să gătesc, aici cred că sunt o fericită și o norocoasă.
— Valentina Cazac – mamă?
— Tind să fiu o mamă bună. Pentru mine acest rol e ca o profesie nouă, învăț în fiecare zi. Datorită fetiței mele, eu văd viața altfel, am început să mă uit mai des în oglindă.
— Valentina Cazac – lider?
— Sunt înțelegătoare, empatică. Timp de 13 ani de activitate, la noi în colectiv fluxul a fost mic, asta dă dovadă că sunt un manager bun.
— Ce calități apreciați la oameni?
— Îmi plac oamenii sinceri și loiali.
— Credeți în prieteniile adevărate?
— Cred și am prieteni adevărați. Sunt bucuroasă că sunt în viața mea.
— Cea mai fericită zi din viață?
— Cea mai fericită zi din viața mea a fost pe 15 noiembrie 2019, atunci când am adus-o pe lume pe fetița mea, Alexandra. Un eveniment mult așteptat, de vreo opt ani.
— Cel mai trist moment?
— Cel mai trist moment din viață a fost atunci când l-am pierdut pe tata, acum 13 ani. A decedat în urma unei boli incurabile.
— Ce vă liniștește?
— Mă liniștește o discuție cu soțul, în două minute gata, sunt calmă.
— Hobby?
— Sunt pasionată de numerologie și de călătoriile cu familia mea.
— Scopul vieții?
— Nu am scopuri mărețe, unica dorință este să fie pace în lume și în țară, să fim cu toții sănătoși și să-mi văd fetița mare.
— Valentina Cazac este o femeie fericită?
— Da, sunt fericită! Am o familie frumoasă, am rudele alături, trăiesc în orașul care-mi place și mă ocup cu ceea ce-mi place.
