Intrare în poveste
Cântecele lor străpungeau împrejurările satului. Melodii mai vechi și mai noi trezeau în sufletele spectatorilor prezenți la eveniment o înfiorare minunată. Mare sărbătoare era în sat. Se derula programul artistic din cadrul proiectului „Nici un sat fără concert”. Satul nu văzuse demult atâta lume și nu auzise atâtea cântece frumoase, interpretate de ansamblurile folclorice „Baștina” și „Răzeșeii”. Așa aveam să fac și eu cunoștință cu artiștii satului Popeștii de Sus, care ascund în vocile lor perle din misterul anilor trecuți, cântece pe care le interpretau și părinții, și unchii mei, dar și cântece mai noi.
Apoi i-am văzut la sărbătoarea satului Popeștii de Jos, la o frumoasă șezătoare dedicată sărbătorilor de iarnă, la Târgul Colindelor de la Chișinău, la Festivalul Cântecului Pascal de la Drochia, la întâlnirile-omagiu dedicate regretatului Ioan Mânăscurtă, la Biblioteca ce-ipoartă numeledin Popeștii de Sus și la Biblioteca „Basarabia” din Soroca .
M-am gândit că ar fi frumos să afle povestea colectivului și cititorii noștri.
„Vrem ca și satul nostru să fie în rând cu satele care promovează cultura”
Nina Neculce: Dragă Ludmila Chiriac, sunteți struna principală a acestor colective folclorice. Povestiți-ne cum au luat naștere.
Ludmila Chiriac: În 2020 am venit la lucru la Casa de Cultură în calitate de director interimar. Multe participante au frecventat cândva un fost ansamblu. Dar nu avea nume, așa câteva persoane îndrăgostite de cântec, veneau și cântau. La sfârșitul lunii ianuarie, 2021 am mai luat legătura cu câteva femei din sat și am început să pregătim un repertoriu, Așa am înființat ansamblul, dar tot atunci venise și COVID-ul peste noi.
N.N.: Care au fost primele cântece incluse în repertoriu?
L.C.: „ La fântâna cea din jos”, „Cântecul mamei”, „Smărăndița”, „Mamă, inima mă doare”. Pe urmă am trecut la lucrările interpreților autohtoni. După aceasta iarăși ne-am întors la folclorul nostru din localitate.
N.N.:De la cine ați cules folclor din localitate?
L.C.:Cântecele sunt aduse în repertoriu de colegele din ansamblu. Cele mai multe ni le-a adus doamna Larisa Vicol (Scoferță) și doamna Anastasia Munteanu (Spoială). Multe și frumoase cântece aceste doamne le știu de la părinții lor.
N.N.: De ce ați botezat ansamblul cu numele „Baștina”?
L.C. : A venit cu propunerea consăteanul nostru, Victor Celan de la Centrul Național de Conservare şi Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial. Toate colegele au fost de acord. Astfel pe 17 iulie, 2021 am fost botezați „Baștina”.
N.N.: Prima ieșire în fața unui public numeros când a fost?
L.C.: Marea noastră ieșire în fața publicului a fost în vara lui 2021 la sărbătoarea „Ultimul snop”. În anul următor am participat la Festivalul „Trăim bucuria Învierii”, iar cel mai grandios spectacol a fost în cadrul programului „Nici un sat fără concert”din vara anului 2022. Tot anul trecut am promovat portul, obiceiurile, cântecele nealterate ale satului în cadrul unei frumoase Sezători despre tradiții și obiceiuri de iarnă. După aceasta a urmat neuitata participare la Târgul de Colinde de la Chișinău. Am ieșit în scenă cu două colinde de la noi din sat „Sus în deal la Ierusalim” și „Veniți toți ai lui Adam”, cu „Malanca” noastră din Popești și cu dansul „Șaerul” din bătrâni lăsat. Programe frumoase pentru săteni am pregătit și de Ziua Internațională a Femeii, și de Paști. Am participat și în acest an la Festivalul Cântecului Pascal de la Drochia. Tot în Săptămâna Luminată am întregit programul de oamagiere al parohului Bisericii din localitate, preotul Grigore Lăcustă, program prilejuit de împlinirea a 40 de ani de preoție.
Cu cântece care îi plăceau regretatului Ioan Mânăscurtă am participat și la Întâlnirea de suflet „Veșnic e doar cuvântul”, organizată de Biblioteca din sat, ce-i poartă numele și la Biblioteca „Basarabia” din Soroca . Nu pot să vă descriu starea sufletească pe care am încercat-o la aceste evenimente, cântând cu gândul la mândria satului nostru – Ioan Mânăscurtă.
N.N.: Și câteva cuvinte, vă rog, despre colectivul de copii „Răzeșeii”.
L.C.:Ansamblul „Răzeșeii” tot în 2021 a luat naștere . Copiii au început mai întâi cu un ansamblu de dans, pe urmă am trecut la învățarea cântecelor folclorice și mergem în paralel cu ansamblul „Baștina”. Ne întâlnim de două ori pe săptămână și cu ansamblul „Baștina” și cu „Răzeșeii”.
N.N.: Să stăm de vorbă și cu câteva din membrele ansamblului. De ce ați ales să cântați în ansamblul „Baștina”?
Raisa Maxim: Eu lucrez profesoară și nu prea dispun de timp, dar vin aici din plăcere. Vin cu drag pentru că avem un colectiv foarte-foarte bun, vesel, toate femeile sunt simple, ce au de spus, spun. Dacă trebuie de glumit, glumim. Dacă e cazul să compătimească pe cineva, pot să o facă. Adică sunt niște femei cu suflet mare care știu să se bucure împreună cu cel care are o bucurie, să-l deplângă pe cel care are un necaz. Iar cântecul ne ajută să ne facem viața mai frumoasă. Învățăm cântecele ușor. M-a invitat în colectiv doamna Ludmila Chiriac, dar m-a motivat buna mea prietenă și fosta mea profesoară de română, doamna Elena Guțu.
Elena Guțu: De când eram elevă mi-a plăcut foarte mult creația populară orală, fiindcă aceasta este un izvor viu, apa căruia o savurăm și nu ne mai săturăm. Profesorii mei de română și de la Institut, și de la școală au fost adevărați promotori ai culturii. Nu pot să-i uit pe Antonina Leontevna Borodatâi, Victor Efimovici Arvinte, care foarte mult au contribuit la înțelegerea și apropierea mea de creația populară orală. Aveau o dicție frumoasă, țineau foarte mult la corectitudine, la cum rostim cuvântul, cum recităm, cum ne exprimăm. La Institutul „Alecu Russo” din Bălți am avut-o pe distinsa profesoară Elena Pânzari cu care comunic și până în prezent și care îmi servește ca o ICOANĂ, fiindcă are cunoștințe profunde și promovează identitatea neamului nostru. Îmi place cântecul popular, cântecul folcloric, fiindcă este zestrea neamului nostru. Țin foarte mult la satul meu, la promotorii folclorului și-i pomenesc de multe ori pe Moș Nicolae Marcoci, pe nenea Costache Neculce, pe nenea Costinca Donici, care cântau foarte-foarte frumos, melodios. Colindele lor, cântate pe două voci, era o plăcere să le asculți. Vin în acest ansamblu, fiindcă îmi place foarte mult să cânt, să fiu în rând cu lumea și vreau ca și satul nostru să fie în rând cu satele care promovează cultura.
Golban Natalia, 30 de ani: Sunt cea mai tânără din colectiv. Vin de la bun început la repetiții. Stăteam acasă cu copiii și am fost motivată de doamna Nadejda, apoi de doamna Ludmila, care mi-a spus: „ De ce să nu vii în colectiv, dacă îți place cântecul? Haideți să ne unim, să facem un colectiv frumos, să avem ce arăta satului.” Îmi place muzica. Frații mei tot activează în domeniul culturii.
Zina Cernei ( Găvoază): Cânt cu drag în acest colectiv. Pentru că cântecul este viață. Cântecul ne oferă prilejul să ne bucurăm de viață, iar ansamblul ne oferă posibilitatea să nu uităm cântecele din bogatul nostru folclor, să-l promovăm.
P.S. Ansamblurile folclorice „Baștina” și „Răzeșeii” de la Casa de Cultură din Popeștii de Sus, Drochia (conduse și acompaniate de Ludmila Chiriac /acordeon/ și interpretul Alexei Scoferță /tobă/) pășesesc sigur pe drumul folclorului, cântecului popular. Cu drag și responsabilitate contribuie la promovarea imaginii culturii satului. Să le dorim ani mulți cu spor și inspirație în tot ce fac pentru binele semenilor și pentru promovarea culturii în general!
