„Omul potrivit… la locul potrivit”
CARTE DE VIZITĂ
Funcție: Șeful Direcției Agricultură și Alimentație a raionului Florești
Carieră: 35 ani de activitate
Familie: doi feciori, o fiică și 2 nepoțele
Zodia: Leu
Mâncarea preferată: zeama de casă
Culoarea preferată: mov
Anotimpul preferat: primăvara
— Cât de des purtați cravata?
— Îmi place stilul „la patru ace”, de aceea cravata este un accesoriu care nu lipsește din garderoba mea și care trebuie să fie asortată cu cămașa.
— Fără cravată cine este Veaceslav Tocan?
— Cu sau fără cravată Veaceslav Tocan este același om. Sunt o persoană responsabilă, care se ține de cuvânt și dacă spun-fac. Îmi plac oamenii, comunicarea și socializarea.
— De unde începe firul vieții?
— M-am născut într-o familie de țărani, tata mecanizator, mama a muncit în câmp, la îngrijirea plantelor. Amintirile de casa părintească sunt legate de râul Răut de la Țîra, de copilăria zglobie, de jocul „de-a urda”. În familie am crescut doi copii, eu și sora mea mai mică, care locuiește acum în casa părintească.
— Cum a fost copilăria la Țîra?
— Am avut o copilărie foarte frumoasă, îmi doresc să revin în anii copilăriei, dar acest lucru este imposibil. Copilăria este acea etapă a vieții, în care ești lipsit de griji. Mahalaua era plină de copii, toți vecinii erau tineri, în familii creșteau câte trei – patru copii. Însăși amplasarea satului Țîra, este deosebită, prin sat curge la vale Răutul, în apele căruia nu ne săturam să ne bălăcim. În copilărie am avut și responsabilități, adică am fost crescuți și educați prin muncă. Trebuia să hrănim animalele, păsările și să facem curățenie la ele.
— Care este șotia făcută în copilăria, pe care nu o veți uita niciodată?
— În satul Țîra, porcii nu sunt ţinuţi închişi. Aceştia cresc în libertate, fiind lăsaţi să pască iarbă. Într-o bună zi, scroafa cu purceii revenind acasă, a intrat în ogradă căutând de mâncare…așa a dat peste oalele tocmai spălate de mama și puse la uscat, le-a făcut țănduri. Am primit-o atunci de la mama, cu o scândurică de la lădița de mere.
— Ați mai luat bătaie în copilărie?
— Nu, atunci a fost prima și ultima dată. Am înțeles că sarcinile puse de părinți trebuie executate și respectate.
— Cum credeți este o diferență între copilăria de atunci și cea de astăzi?
— Este…atunci nu era internet, telefoane, rar care aveau televizoare pe atunci. Chiar dacă astăzi s-ar părea că trăim vremuri în care tehnologiile sunt mereu în dezvoltare, totuși copii de azi… sunt mai izolați, mai închiși în sine și asta nu e bine.
— Anii de școală, cum vi-i amintiți?
— Clasele I-IV, le-am frecventat în școala din sat, care astăzi nu a mai rămas nimic din ea. Anii de școală au trecut foarte repede. Obiectele preferate au fost biologia și chimia. Îmi amintesc cu drag de Dubina Margareta Stepanovna – profesoara care mi-a cultivat dragostea față de obiectele de biologie și chimie. La chimie am obținut și multe rezultate, care m-au motivat să urmez și o facultate în direcția respectivă.
— Unde v-ați urmat studiile și cum ați ales facultatea?
— Fiind de mic luat cu tata la anumite lucrări în câmp, am învățat multe lucruri din agricultură cum ar fi, creșterea plantelor și prelucrarea solului. Tata mi-a spus să-mi urmez calea în direcția care îmi este aproape de suflet. Așa am ales să fac facultatea de agronomie de la Universitatea Agrară din Chișinău.
— Se spune că anii de studenție sunt cei mai frumoși ani din viața, ai dumneavoastră cum au fost?
— Au fost niște ani extrem de valoroși. Am devenit student după ce am făcut armata sovietică, în Germania. În 1987 am absolvit universitatea cu „diplomă roșie”.
— Prima zi de muncă?
— A fost la o întreprindere de producere a cărnii de bovine și a fost foarte interesant. Am venit la întreprindere doi candidați cu același nume, adică Tocan Veaceslav și din aceiași localitate. A fost cu noroc, deoarece ambii am fost angajați în calitate de brigadieri, colegul la brigada complexelor pentru legume, iar eu agronom pe semiologie. De aici a început totul. Am trăit o experiență frumoasă, aici am început a lucra cu oamenii și pentru oameni.
— Agricultor, primar – fiindcă ați activat și în această postură sau funcționar public?
— Toate experiențele trăite sunt interesante și au specificul lor. Ca și agricultor, am crescut și treptat am ajuns la agronom șef, după care am fost ales în calitate de primar. Aici a început o filă a vieții total diferită. În acel moment, făceam studii și activam într-un domeniu nou pentru mine. În funcția pe care o dețin astăzi mă simt foarte liber, deoarece având experiența din spate cunosc foarte bine toate aspectele … consider că sunt omul potrivit la locul potrivit.
— Ce ați deprins de la părinți?
— Dragostea de om, de muncă și respectul – dacă vrei să fii stimat, trebuie să stimezi.
— Cea mai fericită zi din viață?
— Cea mai fericită zi din viață? îmi vine foarte greu să vă răspund, multe zile fericite am avut…una din aceste zile a fost atunci când s-a născut fata.
— Ce contează cel mai mult în viață?
— Cuvântul dat…dacă ai spus trebuie să faci.
— Veaceslav Tocan este un om fericit?
— Da. Sunt un om împlinit, am familie, copii, nepoțele dulci, gingașe și foarte active. Copii sunt aranjați cu serviciu bun, băieții sunt căsătoriți, iar fata urmează. Mă consider un om fericit și împlinit!
