După un an de la declanșarea războiului în Ucraina, oamenii care au fugit din calea războiului, trăiesc fiecare zi cu speranța că în curând se vor întoarce acasă.
Ana Climova, împreună cu trei fiice și opt nepoți, au plecat din orașul Nicolaev la începutul lunii aprilie, o perioadă au trăit în Ghindești, iar ulterior au găsit refugiu în Centrul pentru refugiați din satul Ștefănești, Florești. Deși a trecut un an, femeia își amintește cu lux de amănunte dimineața în care a început războiul.
Mama fiind ucraineancă, iar tatăl rus, având mai multe rude care trăiesc în Rusia, femeia nu s-a gândit vreodată că între aceste două țări s-ar putea isca un război.
Femeia are 10 fete, și-ar fi dorit ca toate să fie alături de ea, cât mai departe de urgia războiului, dar acestea nu doresc să plece de lângă soți, care luptă pentru țara lor. Războiul a lăsat o amprentă neagră în această familie, una din fete a rămas văduvă, la doar jumătate de an după nuntă.
Ana Climova s-a născut în Ghindești, după care a plecat împreună cu părinții în Ucraina, revenită peste ani buni aici, nu s-a gândit că oameii străini își vor deschide inimile și ușile pentru a ajuta întratît refugiații.
În centru, femeia împarte aceeași odaie cu fiica și nepotul ei Egor, care este în clasa a V-a. Fiica Elena a decis să plece din Ucraina pentru fiul ei, și pentru siguranța lui.
În centrul din satul Ștefănești sunt 23 de persoane, dintre acestea 11 sunt copii. Deși sunt veniți din diferite regiuni Nicolaev, Odesa și Haricov, pe toți îi unește aceeași durere. Dorința de a fi pace și de a reveni acasă este primul gînd dimineața și ultimul gînd seara a acestor oameni, care deși au fost nevoiți să plece departe de casă, sufletul le este mereu acolo, alături de familie și prieteni.
