„Sărbătorile de iarnă au o magie mai specială, de când a apărut Ancuța, în viața noastră!”
CARTE DE VIZITĂ
Funcție: Administrator ”JOHN PIX”.
Născut: 23 februarie 1983, în satul Rublenița, raionul Soroca.
Familie: Soția Cristina, fiica Ana.
Zodie: Pești.
Culoarea preferată: Bej, maro.
Mâncarea preferată: Bucatele tradiționale
— Cât de des porți cravata?
— Cravată o port doar la evenimente speciale și de obicei doar la deschiderea acestora. Îmi place mai mult stilul casual, mă simt mai comod.
— Fără cravată cine este Sergiu Ursachi?
— Sergiu Ursachi este o persoană care s-a născut în satul Rublenița, raionul Soroca. Sunt o persoană care a început totul de la zero. Sunt sincer, uneori poate prea sincer, lucru poate care astăzi, nu prea este apreciat, primit de mulți. Îmi plac oamenii, să ies cu prietenii, cu toate că nu prea dispun de timp, îmi place natura și odihna activă.
— De unde începe firul vieții?
— M-am născut într-o familie de țărani, care munceau pe dealurile Rubleniței. Practic și eu am crescut la deal, la sapă și coasă. Sunt al șase-lea copil în familie, mezinul și nu știu dacă cel mai alintat. Am o familie numeroasă, bogată și frumoasă, lucru cel mai important, consider eu.
— Cum a fost copilăria pe ulițele Rubleniței?
— Am avut o copilărie activă, cu fotbal în drum, cu mingi date în geamuri și ghidușii nerăutăcioase. A fost o copilărie în care cutreieram pădurea întreagă, se întâmpla și noaptea, când părea mai interesant. A fost o copilărie de care îmi amintesc cu drag și de care astăzi copiii, din păcate, nu prea au parte.
— O șotie?
— De obicei, îmi plăcea să-l zădăr pe fratele mai mare, după care fugeam la câine, pentru că el se temea de câine și de acolo de lângă cușcă, îi spuneam multe și mărunte. Ca într-o bună zi, să-mi dau seama că câinele era dezlegat și că nu mai este în cușcă. Lucru care mi-a pus o pauză pe glumele făcute.
— Ai luat bătaie în copilărie?
— Nu. Mama m-a bătut doar o singură dată, cu un hlujan, doar m-a atins și a plâns două zile. Acel hlujan, m-a făcut să mă simt atât de umilit și rușinos, încât am încercat de atunci, să nu mai fac șotii și să nu o mai supăr pe mama.
— Ce amintiri te leagă, de școală?
— Școala, acest capitol frumos al vieții, a trecut foarte repede. Din obiectele preferate, a fost educația fizică, unde am înregistrat ceva performanțe, mai mult în atletica ușoară, îmi plăcea și matematica, fizica.
— Fiindcă suntem în perioada sărbătorilor de iarnă, ce zici, Moș Crăciun, există?
— Da, Moș Crăciun există! Împreună cu familia, am făcut și o listă a cadourilor, pe care dorim să le primim, nu știu cât de cuminți am fost, dar sperăm să le primim.
— În copilărie, i-ai scris scrisori Moșului?
— Nu am scris scrisori Moșului, acesta și așa știa de ce am nevoie și venea de fiecare dată.
— Cum erau sărbătorile de iarnă acasă, la mama?
— Sărbătorile de iarnă le petreceam acasă cu părinții, la gura sobei, după care, mergeam cu uratul, colindatul. Spre seară ne întâlneam toți colegii de clasă și cutreieram tot satul, uram de bine profesorii și toată lumea bună.
— Astăzi, cum arată sărbătorile de iarnă în tânăra familie, Ursachi?
— Recunosc, nu sunt atât de zbuciumate ca înainte. Acum sărbătorile, le petrecem în sânul familiei, cu fiica și soția și au o magie aparte, de când a apărut Ancuța în viața noastră.
— Prima zi de muncă?
— Prima zi de muncă a fost la un „Internet Club”, în satul natal, o zi cu mari emoții. A fost experiență frumoasă de la care au pornit mai multe idei în viață. A urmat și o experiență în calitate de DJ la discoteca din sat, iar după absolvirea Colegiului, m-am angajat la postul de televiziune locală ”Sor TV”, o filă a vieții, care m-a marcat mult. Experiența de aici, mi-a pus baza profesională, aici mi-am întâlnit dragostea, care este acum lângă mine, aici mi-am făcut prieteni, cumetri, am avut o familie, în adevăratul sens al cuvântului. A urmat o altă experiență într-un studioul foto-video, iar în prezent gestionez o agenție de publicitate și o afacere de construcții metalice și de construcție și montare a terenurilor de joacă cu profil sportiv, dar și pentru copii cu întârziere în dezvoltarea mintală.
— Jurnalist sau antreprenor?
— Sunt două lucruri care merg cot la cot, antreprenorul care sunt, se datorează drumului meu parcurs prin jurnalism.
— Cum le reușești pe toate? Care este secretul succesului?
— Sinceritatea. Am avut ispite de a fi mai puțin sincer și de a avea mai mult, dar întotdeauna am fost sincer cu mine și cu cei din jur, față de colegi și cel mai important, de client.
— Cum arată o duminică perfectă în familia Ursachi?
— Duminica perfectă este alături de fiica mea, Ana. O duminică care ne jucăm toată ziua, ne punem scopuri, le realizăm și inventăm jocuri noi. O duminică perfectă, este în sânul familiei.
— Ești un tată sever?
— Nu…știu… încerc să fiu un tată corect, dacă aici apare un pic de severitate, este doar din dragostea pentru fiică.
— Sergiu Ursachi- soț?
— Ca soț… e greu să-mi dau apreciere… în suflet sunt un soț ideal, dar acasă nu știu dacă sunt un soț ideal, cel puțin depun maxime eforturi pentru asta.
— Sergiu Ursachi-conducător?
— Ca și conducător nu sunt sever, doar că cer calitate și realizare în timpul stabilit.
— Cum a fost 2022 și ce așteptări ai de la 2023?
— 2022 – a fost un an cu multe evenimente care m-au marcat, atât plăcute cât și mai puțin plăcute. Sunt sigur că viața mea, s-a schimbat, iar din a doua parte a anului, sunt un alt Sergiu Ursachi. Pentru 2023 avem scopuri, care sper că alături de echipa mea, care mă susține în toate, vor fi atinse, important totuși rămâne, să îmi fie familia sănătoasă.
— Banii aduc fericirea?
— Nu…întotdeauna. Nu iubesc banii, iubesc lucrurile și scopurile realizate.
— Cea mai fericită zi din viață?
— Cea mai fericită zi din viață, a fost atunci când s-a născut fiica mea, Ancuța.
— Au fost zile în care ai spus ”nu mai pot”?
— Da. C-am odată la doi ani, am o perioadă când stau câte două-trei zile și meditez, mai merită să fac ceea ce am început sau nu? De obicei nu durează mult, ca dimineața să mă trezesc cu noi idei, forțe, pentru a merge mai departe.
— Regrete?
— Nu. Îmi place unde am ajuns, îmi place cine sunt și dacă s-ar întoarce roata, aș merge pe același drum.
— Hobby?
— Grătarul și pescuitul. Îmi place anume procesul de preparare. Un alt hobby, este sportul activ și anume muntele, pe care îl iubesc atât iarna cât și vara. Îmi place să-mi i-au rucsacul în spate și să urc. Iubesc liniștea care urlă acolo, sus.
— Ce te liniștește?
— Muzica clasică și plimbările în pădure.
— Ce muzică asculți de obicei, în mașină?
— Ultima perioadă, ascult mai mult știrile și mai puțin muzică.
— La ce visezi?
— Visele se schimbă… la moment visez să am o familie fericită și să-mi duc colegii de muncă spre succesele așteptate.
— Mergi cu uratul, sau primești colindători?
— De obicei primesc colindători, dar sper că în acest an, să mergem și noi cu uratul și colindatul.
— Ce aștepți de la Moș Crăciun?
— După o vârstă anumită, așteptările sunt altele, sănătate și putere.
— Ești un om fericit?
— Da, sunt un om fericit.
— Un mesaj pentru cei care ne citesc, urmăresc.
— Să fim mai buni, mai sinceri și mai corecți. Un an nou plin de realizări, succes și pace!
