Trăim intr-o societate in care obiceiurile se împrumută cu ușurință, în care brăndurile globale dictează tendințele, uniformizând preferințele de consum, iar tehnologia apropie persoane si comunități cu o ușurință de neimaginat în urma cu 100 de ani. Cu toate acestea, cu toții simțim dorința de a ne mândri cu reușitele, talentele tinerilor noștri, care se manifestă prin faptul că își apropie sufletele de tot ceea ce ține de folclor, tradiții, etnie. Eleva cu care am dialogat în rubrica de față este de vârstă fragedă, dar poartă în inimă dragoste pentru folclor, și nu numai cea ce ține de dans. Ea știe că legătura cu pământul nostru natal, cu identitatea noastră ca popor o menținem doar păstrând vii tradițiile populare, portul specific fiecărei zone, cântecul ;i dansul popular, ale căror origini se pierd in timp și pe care suntem datori să le lăsăm moștenire viitoarelor generații.
Mădalina Zaiaț este elevă în clasa a 7-a, IPLT ,,Mihai Eminescu” satul Sudarca, raionul Dondușeni. Este o fire romantică, activă.
— Mădălina, ești o elevă stăruitoare, energică. Cum crezi, există o conexiune dintre generația contemporană și tot ceea ce numim rădăcinile noastre ca popor?
— Este o întrebare cam complicată pentru mine, dar vă voi zice așa cum simt. Maică-mea, profesoară, persoană prea bine cunoscută în localitate, întotdeauna a pus accentul pe ceea ce ziceți DVS că se numesc rădăcini. Orice activitate care o organizează în școală poartă amprenta promovării unor sau a altor tradiții, educă dragostea pentru localitatea noastră de baștină, folclor și tot ce este autentic. De când mă țin minte elevă, în culoarul liceului sunt prezente expoziții ale lucrărilor sătencelor-meșterițe din sat, dar și ale elevilor. La baza acestora stau dragostea pentru lucrul manual, îndeletnicirile de veacuri ale moldoveanului. Ele educă la elevi dragostea pentru pământ și țară.
— Aici aș adăuga și muzeul care se află în incinta liceului…
— Da! Muzeul este rodul muncii consăteanului nostru, dar mama și-a adus contribuția prin aceea că el există. Există în clădirea liceului și anume aici îi și este locul.
— Taică-tău, la fel, este profesor?
— Natalia, maică-mea, și-a găsit rostul vieții în a dirija un colectiv de profesori, dar și elevi, a le educa simțul responsabilității și a frumosului, taică-meu, Zaiaț Iurie, este de specialitate agronom. Eu mă mândresc cu părinții mei, care și-au găsit menirea pe pământ și o fac cu măiestrie.
— Ai frați, surori?
— Am un frate, care e mai mare ca mine. Se numește Zaiaț Adrian, născut în 1996. El este un model de comportament pentru mine.
— Și bunicii?
— Bunicile mele, Zaiaț Elizaveta, Șevciuc Elena, ambele de profesie sunt aproape de țarină, aproape de pământ. Ele, la fel, și-au găsit alinare în profesia care ține de agricultură, roadă, țarină…
— Tu îți vezi rostul în activitatea ta de consilier, ori nu?
— Fac parte din Consiliul Elevilor din clasa a 5-a. Asta a fost alegerea mea, ca să fiu mai aproape de colegii mei, de problemele lor.
— Găsești timp liber pentru asta?
— Sigur! Altfel cum? O am drept exemplu pe mama, care le reușește pe toate…
— Unde îți „verși” energia?
— Frecventez Școala de arte ,, Mihai Bătrânul” din orașul Dondușeni. Îmi place să am multe ocupații de suflet, căci numai așa ne dezvoltăm și creștem…
— Dragostea pentru folclor, dansurile populare va avea o continuitate?
— Da! Această pasiune e una deosebită. Eu fac parte din Ansamblul folcloric ,,Opincuța” și, de fapt, consider, că orice fată ar trebui să cunoască tehnologia dansului popular. Pe mine asta mă disciplinează și mă ține pe pământ… Știți, dansul cel mai vechi și cel mai răspândit în Moldova, ca și pe întregul plai românesc , este Hora. Eu știu persoane care nu pot să o danseze, vă închipuiți? Dar pe lângă hore, bogăția de suflet a moldoveanului, mai sunt sârbe, tradiții de nuntă etcetera, care includ în sine tot ceea ce se numește folclor, putere, rezistență, frumusețe.
— Bravo! Să nu pierzi din energia și vigoarea dansului, să fii într-un pas cu viața localității natale, să porți în suflet bogăția spirituală adunată de veacuri care ne menține pe pământ.
— Mulțumesc! Așa voi face!
Elena Țârdea-Spinei
