Fără cravată cu Artur Lesco

0
742


CARTE DE VIZITĂ

Funcție: Consilier în Consiliul Municipal Soroca.
Născut: 2 iulie 1973, în satul Grinăuți, raionul Râșcani.
Familie: Soția, 2 fete și nepoțica Monica.
Carieră: 21 ani de activitate.
Zodie: Rac.
Culoarea preferată: Galbenă.
Mâncarea preferată: Bucatele tradiționale.


”Comunicarea unește oamenii.”


— Cât de des purtați cravata?
— La moment nu prea port cravată, dar recunosc că acum ceva timp, aveam multe în garderobă. Se întâmpla atunci când activam în sistemul financiar bancar, se cerea un anumit dress-code. De firea mea sunt un om clasic și accept acest stil, inclusiv și cravata.

— Fără cravată cine este Artur Lesco?
— Omul dacă este om, cu și fără cravată, om rămâne. Sunt un om comunicabil, am și o deviză „comunicarea unește oamenii”, pentru că doar comunicând, lucrurile sunt bine organizate și merg spre dezvoltare.

— De unde începe firul vieții?
— Eu vin din raionul Râșcani, satul Grinăuți. Un sat amplasat pe malul râului Răut, din care au pornit mai personalități cum ar fi: Spiridon Vangheli,Victoria Lungu, Vitalia Pavlicenco și alții. Mama a fost om de cultură, a lucrat toată viața la bibliotecă, practic și eu toată copilăria mea, am petrecut-o printre cărți. Tata a fost mecanizator, toată viața a muncit în câmp, crescând pâine. Părinții mei au fost oameni simpli, modești, muncitori. Suntem o soră și un frate la părinți. Sora la fel este stabilită cu traiul în Soroca.

— Ce amintiri vă leagă de copilărie?
— Eu cred că la fiecare, copilăria, este cea mai frumoasă etapă a vieții. Am avut o copilărie activă, cu diferite jocuri, mergeam cu băieții la scăldat. Am avut parte de o copilărie mai diferită de cât cea de astăzi. Noi mai aveam și niște responsabilități, pentru că părinții mai creșteau și animale. Munca încă din copilărie, te formează ca om.

— Ați fost un copil șotios?
— Nu, am fost un copil mai liniștit. Nu participam la șotii, eram așa mai retras.

— Cine vă citea povestea de seară?
— Mama, mai ales că cel mai mult timp și-l petrecea la bibliotecă.

— Ați fost un elev exemplar?
— Mi-a plăcut mult școala. Am absolvit școala cu medalie. Îmi plăceau mai mult obiectele fixe, matematica și fizica.

— După absolvirea cu succes a școlii, ai urmat și o facultate?
— După absolvirea gimnaziului, îmi doream să merg să-mi continui studiile la medicină, sau economie. Până la urma am ales Colegiul Cooperatist din Moldova, după care am absolvit și Academia de Studii Economice, facultatea economie. Am și un master. Au fost niște ani buni, viața de cămin, studenția la general este o altă etapă frumoasă a vieții.

— Cu ce profesor mergeți prin viață?
— Desigur cu prima învățătoare, cea cu care fiecare dintre noi, formează prima silabă, este vorba de Maria Alexandrovna Frecăuțan, deja pe parcurs m-au marcat mai mulți profesori.

— Prima dragoste?
— Prima dragoste este soția mea Diana. Ne-am cunoscut la Colegiu, am învățat într-o grupă, ne-am căsătorit și am venit la Soroca, unde mergem inimă în inimă pe drumul vieții.

— Unde ați jucat nunta?
— Am jucat două nunți, pentru că așa era la modă. Prima, pe malul Nistrului, la Cureșnița Veche, în cort , în drum, a fost o nunta mare și frumoasă, iar peste două săptămâni, am jucat-o și pe a doua, deja la mine în sat.

— Ce ați deprins de la părinți?
— Disciplina, seriozitatea, bunul simț, omenia.

— Artur Lesco – soț?
— La întrebarea aceasta ar trebui să răspundă soția, dar eu mă consider un soț, exemplar și bun.

— Ca și tată a două fete, cum v-ați crescut și educat fetele?
— Cred că suntem o familie obișnuită, dar totuși cu fiica mai mare, am fost mai sever, nu știu de ce. Recunosc cu cea mică, mai am fost mai blând.

— Artur Lesco – bunel?
— Este o diferență mare, altă dragoste, viziune, căldură, dar totuși nu trecem limitele.

— Artur Lesco – lider?
— Ca și lider nu pot să fiu sever, pentru că nu poți și nu trebuie să creezi în colectiv, o atmosferă încordată. A fi sever, nu este despre mine. Oamenii sunt cei mai importanți, cu oamenii trebuie să te comporți omenește, indiferent de statul lor.

— Un lider bun, ce calități trebuie să aibă?
— Trebuie să cunoască omul, să-l ajute, să-l înțeleagă. Colectivul de la serviciu, este ca o familie, desigur, sunt și obligațiuni, care indiferent de situație, fiecare trebuie să le îndeplinească.

— Primii bani făcuți și pe ce i-ați cheltuit?
Primii bani, i-am făcut la colindă, am strâns c-am 15 ruble, din care mi-am cumpărat patine și o crosă pentru hochei, lucruri la care visam de ceva timp. Mai târziu, prin clasa a 6-a, mergeam la lucru în colhoz, lucram o lună, iar cu banii câștigați, cumpăram cele necesare pentru școală.

— Implicarea copiilor la munca de pe câmp, era un lucru bun?
— Eu cred că da. Cu nerăbdare așteptam clasa a 4-a, pentru că de la această vârstă, copii erau scoși la muncă în grădini și livezi. Vara mergeam la cules lăstari de agut, pentru viermii de mătase. Copii erau implicați în lucru și nu văd nimic rău în asta.
— Ce calități apreciați la oameni?
— Nu apreciez minciuna, trădarea. Îmi plac oamenii omenoși, disciplinați și serioși.

— Ați avut coborâșuri? Dacă da, ce v-a ajutat să le depășiți?
— Fiecare dintre noi, trece prin diverse în viață, dar cred că familia este locul unde te simți bine și te poți regăsi.

— Regrete?
— Nu.

— Dacă s-ar întoarce roata vieții, tot pe același drum ați merge?
— Eu cred că destinul, soarta omului, nu poate fi schimbat. Nu cred că aș schimba ceva, pentru că sunt mulțumit de viața pe care o am și cum ea decurge.

— Ce semnifică Soroca pentru dumneavoastră?
— Este orașul în care mă regăsesc. Oameni și prieteni formați de 30 de ani. Este un oraș geografic amplasat reușit, cu multe locuri deosebite și atracții turistice.

— Soroca, este orașul de la granița republicii Moldova cu Ucraina, stat în care este un conflict militar. Credeți că ar trebui să ne alarmeze acest lucru?
— Clar, că ar trebui să ne alarmeze. Eu salut integritatea teritorială a Ucrainei, o țară cu oamenii buni. Noi trăim în sec XXI, asta nu trebuie să se întâmple, mor oameni, copii, este o tragedie mare. Scopurile, presupun că sunt altele, oamenii nu trebuie să sufere.

— Cum arată o duminică perfectă în familia Lesco?
— Duminica este o zi de odihnă, strict. Dacă planificăm ceva, atunci o facem din timp.

— Cea mai fericită zi din viața dumneavoastră?
— Când s-au născut fetele, când am jucat nunta fetei mai mari, atunci când s-a născut nepoțica.

— Cel mai trist moment?
— Când pleacă cineva din viață.

— Ce vă liniștește?
— Cei de acasă.

— Scopul vieții?
— Practic, toate scopurile le-am atins, avem o familie, copii, nepoți, o casă, loc de muncă.

— Hobby?
— Să gătesc, la grătar, la cuptor. Îmi place sportul, fotbalul.

— Un mesaj pentru cititorii „Ziarului Nostru”?
— Vreau să salut toți sorocenii și să le zic că avem un oraș minunat și că fiecare trebuie să avem grijă de el.

PUBLICITATE