Curat cu inima, plin de istorie, de eternitate, de demnitate, de verticalitate, om al bucuriilor celor din jur, simplu ca sufletul cu care l-a împodobit Dumnezeu –acestea sunt primele cuvinte care îmi vin în minte, gîndindu-mă la NICOLAE BULAT. La începutul anilor ”90, când devenise ghid la Cetatea Soroca l-am botezat „Pârcălabul Cetății”. De atunci așa i-a zis și îi mai zice multă lume. Ani în șir a cucerit cu talentul său de povestitor mii și mii de vizitatori, turiști din diferite colțuri ale globului, devenind ghid emblematic pentru o lume întreagă…
Coborâtor dintr-un neam de mazili din satul Cureșnița Veche, Soroca, a venit pe lume pe 10 februarie, 1952 în familia Dariei (născută Jambă) și a lui Andronie Bulat în care au crescut trei copii. L-am cunoscut cu ani în urmă, când îmi începusem activitatea la Soroca. De atunci am devenit foarte apropiați sufletește, a fost prezent într-o mulțime de reportaje radio pe care le-am realizat între anii 1986 -2005. Prezent a fost și în articolele mele din presa scrisă. Cu ocazia împlinirii a 60 de ani, am realizat cu Nicolae un amplu interviu, unde mi-a vorbit inspirat despre copilărie, despre dealurile împădurite și lunca Nistrului pe care le cutreera, despre izvoarele curate și despre mulțimea de lăcrimioare și raiul de priveghetori din preajma casei părintești, pe care am avut ocazia să le surprind și eu de câteva ori, pe când părinții îi erau încă în viață.
Nicolae a fost un dar oferit de Dumnezeu Sorocii, o existență extraordinară, un om ieșit din comun prin tot ce a realizat până în prezent. A absolvit Școala medie nr.1 din Soroca, Universitatea de Stat din Chișinău, Facultatea de Limbi Moderne. După încheierea cursului deplin al Facultății(1974), a muncit trei ani profesor de engleză la Şcoala medie din Tătăreşti, Cahul. La începutul anilor ”80 s-a angajat la Muzeul de Istorie şi Etnografie din Soroca. Din 1996 a fost director al Muzeului. Soroca este dragostea lui. Cu drag de SOROCA a scris monografia „Judeţul Soroca. File de istorie”, volumul de povestiri „Jupâniţa cea frumoasă”, „În căutarea unui mare erou, Generalul Stan Poetaș” ș.a. Numele lui se regăsește în lista a „1000 de mari intelectuali” din Europa, elaborată de Centrul Internațional de Biografii „Cambridge” (2003), iar în 2004 Centrul American de Biografii l-a inclus în volumul „Contemporary. Who is who” (Contemporanii. Cine sunt ei). A fost apreciat cu titluri onorifice și distincții de stat pe care le-a meritat cu adevărat. Printre ele: Ordinul „Steaua României” în grad de Ofiţer, „Ordinului Republicii”, medalia de aur la Salonul de Carte „EUROINVENT-2020” de la Iaşi ( pentru cartea „În căutarea unui mare erou, Generalul Stan Poetaș”), medalia aniversară „Centenarul Marii Uniri”. Lista ar putea continua, dar mă opresc aici…
OMUL LUMINĂ-NICOLAE BULAT pleacă la ceruri. Am sperat, ne-am rugat, dar moartea a fost nemiloasă, l-a doborât. TRISTĂ-I CETATEA SOROCA, TRIȘTI SUNTEM CU TOȚII. Și sufletul , și inima plâng… Durerea e mai presus de cuvinte…
ADIO, SUFLET FRUMOS! ADIO, PRIETEN DRAG! Domnul să te primească în Împărăția SA!
Condoleanțe familiei îndurerarte și tuturor celora care l-au cunoscut și apreciat.
Nina Neculce
