Odiseea pedagogică-Fenea Focșa

0
689

Deşi este înţeleasă de mult ori greşit, şcoala nu este doar un loc în care se întâlnesc elevii şi profesorii. Nu este nici sala de clasă în care profesorul întreabă, iar elevul răspunde, iar pe baza răspunsului acesta din urmă este notat. Şcoala este un cuib de înţelepciune, este o interesecţie în viaţă, care îţi permite să o apuci, în funcţie de interese sau pricepere, pe unul din drumurile care ţi se deschid în faţă. Pe parcursul activității sale de circa 50 de ani, profesoara de matematică, doamna Fenea Focșa, a învățat elevii nu doar exerciții și probleme, dar s-a străduit mereu să dezvolte în ei o bază științifică.

A preferat mereu în activitatea sa să fie alături de elev și nicidecum să fie undeva sus un dictator care îi învață matematică. A știut dintotdeauna să găsească noi metode pentru a interesa elevul față de obiectul predat. La sfârșitul acestui an de studii, profesoara de matematică de la Liceul Teoretic “Constantin Stere” și-a încheiat activitatea, dar de școală își elevi nu se desparte, susține doamna Focșa, va reveni aici ori de câte ori îi va fi dor.

Trifăuți-satul de baștină

M-am născut în satul Trifăuți, raionul Soroca, la 11 ianuarie 1951, într-o familie de țărani. În familie am fost doi frați și eu sora cea mai mică. Studiile le-am făcut în sat, opt clase, după care am mers la școala nr.1 din Soroca și după terminarea școlii medii am mers la Bălți, unde am intrat la facultatea de fizică și matematică.

Profesorul de matematică-profesorul model

Dorința de a deveni profesor a pornit de la profesorul meu de matematică din sat, care era un profesor de matematică și fizică foarte dotat și cumsecade, era bun la suflet, totdeauna ajuta copiii. El mi-a zis odată „ – Știi, nu ar fi rău să urmezi această cale!”

Activitatea a început la Hîrtop

În anul 1972 am terminat facultatea și am fost repartizată la lucru în raionul Florești, satul Hîrtop. Aici, în școala de opt ani, de la data de 15 august am fost numită și șef adjunct. Am activat acolo opt ani, am avut clase absolvente. Eu consider că în școlile de la sate dacă sunt oameni buni, sunt și cadre didactice bune. În 1980 am venit la școala nr.1 din Soroca în calitate de profesoară. Am avut norocul să activez alături de colegi foarte buni tot timpul. În anul 1991 am terminat anul școlar, elevii au susținut examenele și împreună cu doamna Bejan am plecat la liceul C.Stere, dumneaei a fost numită director, eu director adjunct, am format echipa cu majoritatea profesorilor de la școala nr.1.

În liceul Constantin Stere” din primele zile

În acel an nu am avut concediu, toți am pregătit înstituția în timpul verii pentru anul școlar. La începutul lunii august am mers la Zalău, România, la un liceu cu care colaboram și am venit de acolo cu niște noțiuni noi care nu se aplicau atunci la noi. Am adus și o donație mare de carte din România. Clasele erau și obișnuite, dar am avut trei profiluri – fizică și matematică, biologie și chimie și profil umanist. M-a uimit atunci mult atitudinea profesorilor care erau foarte responsabili, dar și atitudinea  copiilor și părinților care au venit la liceu, a fost un curaj că au dat copiii la liceu, pentru că nu știau nici ei unde vin. Am avut parte de susținerea părinților în toate și copii erau responsabili.

Școala este în continuă dezvoltare

Cu timpul s-a lucrat mult asupra bazei materiale a instituției, după care a început modernizarea liceului. Acum aproape în toate cabinetele sunt televizoare cu ajutorul cărora profesorii lucrează la lecții, în unele cabinete sunt table interactive, cabinete de informatică, toți profesorii și învățătorii de la clasele primare au calculator pe masă. Școala mai lucrează asupra multor proiecte, deoarece acestea ajută mult la dezvoltarea instituțiilor.

Întotdeauna am lucrat diferențiat cu elevii

La început mi-a fost greu, chiar de la bun început am avut clase de liceu. Lucram în paralel cu ei, noi învățam acasă și venind la școală îi învățam pe ei. Matematica nu este grea, iar dacă elevii nu înțelegeau totdeauna i-am îndemnat să întrebe. Mereu am lucrat diferențiat, la copii dotați le dădeam un alt tip de exerciții și probleme, la elevii medii altfel de exerciții, iar cu elevii puțin mai slăbuți lucram la tablă. Mereu am pus accent pe faptul  ca copilul să aibă bază științifică, să poată rezolva, să poată calcula răspunsul, asta a fost important pentru mine.

Unii profesori ne-au depășit, asta înseamnă dezvoltare

Le-am spus și colegilor mei, acum la sfârșit de an, că nu regret că unii profesori ne-au depășit pe noi, până la urmă este un plus al nostru, al tuturor. Niciodată nu mi-a fost rușine să întreb de colegii mei, care sunt foștii noștri elevi de școala nr.1 și întotdeauna cu plăcere m-au ajutat.

Învățământul online a influențat negativ cunoștințele copiilor

Lucrurile au mers bine, dar ne-a încurcat pandemia și am ajuns la învățământul online, care a fost un factor negativ asupra cunoștinților copiilor. Învățământul la distanță și cerințele medicale pentru copii sunt diferite. La început cât ni se spunea cât timp trebuie să stea în telefon copilul mic, câte minute trebuie să stea un elev din ciclul gimnazial și cât timp un elev din ciclul liceal, acum eu îmi pun întrebarea – câte ore stăteau ei în fața telefonului sau calculatorului? Acest învățământ i-a făcut pe elevi să nu comunice între ei, ei simțeau lipsa de comunicare și discuție. A fost greu, greu pentru că desfășuram lecțiile în două schimburi câte 30 de minute și dacă în celelalte clase mai mergea, în clasele liceale era puțin.

Nu mi-am dorit să fiu un dictator în fața elevilor

Am fost dirigintă de clasă la școala nr.1, dirgintă la două clase la liceu și ne întâlnim cu elevii care i-am învățat. Unii au deja vârsta și de 50 de ani și mă bucur că ne revedem. Când am sărbătorit o vârstă frumoasă m-a sunat un elev din SUA. Niciodată nu ma-m considerat mai presus ca elevul, mereu am încercat să-l înțeleg. Nu mi-am dorit să fiu un dictator în clasă, chiar și anul acesta am avut două clase de a XII-a și am avut cu ei relații de la egal la egal.

Elevii s-au convins: Avem nevoie de matematică!

Aveam o clasă cu profil real și una cu profil umanist. Profilul umanist avea mai puține ore și la sfârșit de an în loc de lucrare de control i-am întrebat dacă avem sau nu de matematică în viață. Toți au pregătit câte un proiect la tema „Matematica în viața mea”. Elevii au adus niște proiecte foarte interesante, au fost foarte activi și la sfârșit toți au ajuns la concluzia că pe parcurs nu vor rezolva integrale, nu vor putea calcula limite, dar avem nevoie de matematică pentru bugetul familiei, pentru credite și pentru multe altele, așa, în final elevii au spus: – „ Aveți dreptate, avem nevoie de matematică”!

Trebuie să putem analiza când e timpul să plecăm

Școala pentru mine a fost a doua casă. Da, din acest an nu voi mai avea ore, dar o să mă întâlnesc cu copii, o să merg la școală, dacă o să fie nevoie vre-odată de ajutor eu nu o să refuz, dar cred că trebuie să putem analiza când e timpul să plecăm.

Mesaj pentru profesori și elevi

Doresc tuturor succese mari, să fie responsabili, să fie curajoși, elevii să asculte părinții și profesorii și atunci cred că o să le reușească pe toate.

Cristina Topală

,,Odiseea pedagogică” este proiectul inițiat de Direcția Învățământ Soroca, realizat în colaborare cu Ziarul Nostru, prin intermediul căruia profesorii veterani povestesc cum s-a schimbat de-a lungul timpului sistemul de învățământ și cum au făcut față tuturor provocărilor. Cum au influențat reformele aplicate procesul de învățământ, urmărind ca tot ce-a fost bun să aibă continuitate.

PUBLICITATE