Fără cravată cu Oxana Grigorița

0
1076

„Sunt o femeie fericită , împlinită şi iubesc viaţa”

CARTE DE VIZITĂ

Funcţia: Secretara Consiliului Raional Drochia.
Născută: 22 septembrie 1979, în satul Țarigrad, raionul Drochia.
Carieră: 19 ani de activitate.
Familia: Soțul și doi copii.
Zodie: Fecioară.
Culoarea preferată: Cărămiziu.
Mâncarea preferată: Zeama.

— Scurt autoportret.
— Oxana Grigorița este o fire încrezătoare, optimistă, dornică de a face lucruri frumoase. Îmi place punctualitatea, sunt responsabilă și autocritică.

— Oxana Grigorița – soție?
— Undeva funcția, se transpune și pe relațiile de acasă, dar încerc să fiu o soție grijulie, responsabilă.

— Oxana Grigorița –mamă?
— Sunt mamă de fete, am două fiice cu care mă mândresc. Avem o relație de prietenie, cu o comunicare directă și deschisă. Mereu în educație, am pus accent, pe faptul ca să le ofer posibilitatea fetelor mele să se descurce singure, să-și spună punctul de vedere și să nu se gândească la părerea cuiva.

— Oxana Grigorița –la serviciu?
— Sunt corectă și nu îmi pun superioritatea funcției. Sunt colegă în colectiv, încerc să mă implic și să ajut unde este nevoie. Recunosc, că am primit nișe mesaje, precum că aș fi mai dură în unele momente, dar îmi place, ca fiecare să-și facă treaba, corect.
— De unde începe firul vieții?
— M-am născut în satul Țarigrad, raionul Drochia, un sat cu tradiții frumoase. Provin dintr-o familie de pedagogi, am crescut două fete acasă. Sora mai mare, a urmat calea părinților și este pedagog, eu am ales o altă cale. În copilărie, mai în toate compunerile, scriam, că îmi doresc să devin polițist.

— Ați fost un copil șotios?
— În copilărie am fost o fetiță șotioasă și chiar undeva, îmi impuneam părerea. Îmi plăcea mult să citesc, ceia ce astăzi, cu regret, nu am timp să fac. Dacă sora se ocupa cu lucrul de prin casă, atunci eu, eram mai tot timpul afară, îmi plăcea lucrul de prin ogradă. Poate undeva se regăsea acel băiat în mine, pe care și l-au dorit părinții, dar, a ieșit o fată.

— La școală, ați fost o elevă exemplară?
— Am fost o elevă bună. Ceia ce mă deranja în școală, era momentul că părinții erau pedagogi. Uneori primeam replici, că aș fi notată cu note ”umflate”. După absolvirea școlii, am mers la liceul ”Bogdan Petriceicu Hașdeu” din Drochia, atunci m-am convins de cunoștințele pe care le aveam și că notele erau puse după merit.

— Anii de studenție au urmat la Academia de Poliție?
— După absolvirea liceului, aveam 2 preferințe, limbi străine și poliție. În 1997, Academia de Poliția, în premieră, petrece înmatricularea și a fetelor. Am mers, am depus actele, am susținut cu bine și un examen de intrare, am fost admisă, cei drept la frecvență redusă. Întâmplător, am auzit de Academia de Administrare Publică. În ultima zi de depunere a actelor, am reușit să le depun și să devin ulterior studentă la buget și la zi, cum îmi doream eu.

— Se spune că anii de studenție sunt cei mai frumoși, ai dumneavoastră cum au fost?
— Da, așa este, și ai mei au fost cei mai frumoși ani. Am avut o grupă unită, organizam diverse activități. Având și o pădurice în preajmă, organizam și niște ieșiri în aer liber, a fost foarte frumos.

— Prima dragoste?
— Prima dragoste, probabil a fost la școală în sat. Iar dragostea adevărată, am simțit-o fiind studentă. S-a întâmplat la o nuntă, la Drochia, el, adică viitorul meu soț, fiind drochian.

— Unde a fost nunta?
— Nunta a avut loc la Drochia. A fost o nunta mare și frumoasă, cu mulți invitați și emoții pozitive. A fost o zi ploioasă, având o rochie cu o trenă lungă, nu doream să ies din casă, pentru ca să nu-mi murdăresc rochia. Anul acesta am făcut 21 de ani de căsnicie, avem două fete sănătoase și frumoase. Fiica mai mare, de 20 de ani, este studentă la facultatea de drept. Mezina a împlinit recent 8 anișori. Soțul este șef la Stația Feroviară din Drochia, este înțelegător și grijuliu.

— Ce ați deprins de acasă, de la părinți?
— Dragostea de muncă, dragostea pentru a face lucruri frumoase. Tatăl meu mereu ne zicea „Datoria unui părinte, este să dea o hrincă de pâine copilului, deja dacă el vrea să o mănânce cu ceva mai bun, trebuie să depună efort.” Este o lecție pe care azi o transmit, copiilor mei.

— Care a fost rolul buneilor, în viața dumneavoastră?
— Am fost copii fericiți, pentru că am crescut cu dragostea bunicilor. Buneii de pe linia tatălui, erau în vecinătate, iar de pe mamă, trăiau într-o localitate din raionul Sângerei. Am avut niște bunici loiali, mi-e dor de ei, cu regret nu mai am nici unul.

— Ce semnifică Țarigrad pentru dumneavoastră?
— Este satul la care revin de fiecare dată cu mare drag. Este un sat cu oameni gospodari, care are și multe personalități. Sunt mândră că sunt și eu de la Țarigrad.

— Drochia ce semnifică pentru dumneavoastră?
— Drochia, este locul meu de suflet, locul, unde mi-am întemeiat familia, unde am construit o casă, o grădină, unde am crescut copiii, Drochia este totul.

— Cea mai fericită zi?
— Cele mai fericite momente sunt acele când suntem toți patru acasă.

— Cel mai trist moment?
— Cel mai trist moment, este atunci când merg pe lângă poarta bunicilor de la Țarigrad, și ea este încuiată.
— Ce vă liniștește?
— Momentul când revin acasă după serviciu, și îmi văd familia grămăjoară, sănătoasă și fericită. Acel moment mă face împlinită și liniștită.

— Hobby?
— Șofatul. Sunt o șoferiță înrăită, fac parte din categoria oamenilor ”nu-mi da mâncare, ci dă-mi volanul”.

— Ce muzică ascultați în mașină?
— Soțul e pasionat de muzică populară, dar eu de pop.

— La ce visați?
— Visez să-mi văd copiii mari și realizați, să-i văd sănătoși.

— Sunteți o femeie fericită?
— Da. Sunt o femeie fericită, împlinită și dornică de viață.

— Un mesaj pentru cei care ne citesc, ne urmăresc?
— Să aibă încredere în propriile puteri. Iar femeilor le doresc să fie mai încrezute și să se implice în diferite activități, atât profesionale și de ce nu, politice.

PUBLICITATE