Odiseea pedagogică- Vasilisa Vlas

0
450

Pentru a fi cu adevărat considerat profesor trebuie să ştii cum să atragi elevii spre materia care o predai, sa îi faci să înțeleagă importanţa ei. Fiecare dintre noi, am avut de-a lungul anilor de şcoală câţiva profesori, care, peste ani, ne trezesc un sentiment de apreciere, de melancolie chiar, un sentiment care te face să vrei să dai timpul înapoi, să te întorci la ceea ce a fost, la orele de la școală.

Doamna Vasilisa Vlas din satul Izvoare, raionul Florești, timp de peste cinci decenii a activat în sistemul de învățământ. Pe parcursul activității sale de profesoară de limba rusă și educație fizică, dar și de director a școlii din localitate s-a străduit ca școala să fie locul unde profesorul are rolul de ai ajuta pe elevi să îşi însuşească anumite cunoştiinte, care mai târziu cu siguranţă să-i ajute în drumul spre o carieră de succes.

Mă visam profesoară de educația fizică

Eu sunt găgăuză din raionul Comrat, satul Chirsova. Când am terminat clasa a X-a, am lucrat în colhoz. Părinții vroiau să-mi continui studiile, să fiu soră medicală, nu-mi dădeau voie să învăț ca învățătoare de educația fizică, iar eu altceva nu vroiam. Lucram controlor de lumină, când într-o zi m-a întâlnit fostul meu profesor de fizică și mi-a propus să lucrez ca profesoară de educația fizică. Am lucrat așa un an, munceam foarte mult, iar salariu primeam puțin, așa că am decis să merg să învăț la Tehnicumul de Educație Fizică și am terminat cu diplomă roșie. Am lucrat doi ani la Cașunca, apoi am venit aici la Izvoare, la baștina soțului, cu care am învățat împreună și ne căsătorisem în anul doi. Aici deja soțul lucra profesor de educația fizică, iar eu profesoară de limba rusă, fiindcă tocmai terminam și această facultate.

Cel mai bun colectiv

În anul 1985 am devenit director. Eram tânără și mă gîndeam, “Doamne nu sunt moldoveancă, vorbesc limba rusă, ce o să fac? Dar datorită colectivului mi-a reușit. Nici nu vă puteți închipui ce colectiv bun am avut, o bună parte mai activează și azi. Erau profesioniși și entuziaști. În 1986 am trecut în școala nouă și timp de o vară, timpul concediului, împreună cu colectivul am aranjat tot, de la dulapuri și bănci, care ne-au venit în cutii, până la panouri. Am avut parte și de o susținere enormă din parea soțului, care era șef de gospodărie, astfel eu mă ocupam doar de procesul de învățământ și îmi era mult mai ușor.

Metoda lecțiilor perechi, doar la Izvoare

În anii 1990 am urcat tot colectivul în autobuzul colhozului și am plecat la Cantemir. Am citit într-un ziar că acolo se implimentează metoda de lecții perechi. Am asistat la lecții, profesorilor noștri le-a plăcut foarte mult, iar când ne-am întors, am mers direct la direcție și am scris cerere să ne permită să o implimentăm la noi. Am avut foarte multă susținere din partea doamnei Ana Spânu, șefă de direcție pe atunci, ne-a ghidat și ne-a ajutat enorm la tot ce ne propuneam să facem. Atunci nimeni încă nu învăța 5 zile, doar noi, iar după o pereche, spre exemplu matematica, 20 de minute sub conducerea profesorului care a făcut lecția, copiii făceau tema pentru acasă, lecțiile le finisau la ora 14.00. Toată școala lucra la zi prelungită, până seara la ora 19.00-19.30 copii erau în școală. Îi alimentam de 3 ori pe zi, aveau cercuri pe interese, ore facultative, sport, școala era un adevărat mușuroi mereu în mișcare. Timp de 5 ani am fost școală de încredere, iar după 5 ani am avut un control foarte minuțios la toate capitolele și am făcut față. Era un singur inspector, nu vreau să-i dau numele, care era categoric împotriva acestei metode. Până la urmă ne-au interzis, ca peste 2 ani toate școlile să treacă la regimul de 5 zile de activitate. Pentru noi a fost o experiență bună.

Am reușit pentru că am muncit

Învățând doar în limba rusă, îmi venea greu să asist la ore. De aceea la toate obiectele luam plănuirea și manualele și învățam totul, ca mai târziu să pot face analiza lecțiilor. Soțul de multe ori îmi spunea că “doar o găgăuză nebună putea să facă ce faci tu”. Principalul e că întotdeauna mi-a reușit, niciodată nu mi-a reproșat nici un coleg că am avut pretenții neargumentate, m-am străduit să fiu diplomată și m-am bucurat de autoritate nu doar în școală dar și în sat.

 Azi mă mândresc cu foștii mei elevi, printre ei ar fi Oleg Chihai de la Academia de Științe, Sergiu Chihai, silvicultor, doctori mulți au devenit, Veceaslav Novac, Alic Cemurtan. Eleva mea este și doamna director Ludmila Nestor, domnul primar Vladimir Zgavordei, cu care am și lucrat în școală împreună mai târziu, am o mândrie în suflet. O elevă a școlii noastre este și Irina Rîmeș, care astăzi se bucură de un succes deosebit, ea de mică era foarte activă și se manifesta la activitățile din școală, bravo ei.

Am fost severă

Am fost un director foarte sever și am avut un șef de studii, doamna Zinaida, foarte severă. De două ori pe an eu cu dumneaei verificam toți elevii din școală. Ea era profesoară de matematică și verifica tot ce ține de acest obiect, iar eu verificam tehnica citirii, dezvoltarea multilaterală din toate domeniile, istorie, geografie, conform vârstei. Această metodă avea un rezultat foarte bun.

Multă știință, puțină educație

La noi în școli se pune prea mult accent pe știință și prea puțin pe educație. Am fost în Irlanda, acolo nu contează cum învață elevul, dar dacă nu a ajutat un coleg care a căzut, el nu mai este un elev bun. Au o disciplină foarte bine pusă la punct, dar în același timp foarte liberă, copii sunt liberi în gândire. La noi materialul e prea încărcat, biologia spre exemplu, dacă învățăm peștii, elevii noștri învață cum se numește fiecare os, iar acolo învață unde se găsesc și dacă sunt comestibili. Elevii trebuie să învețe pentru viață, lucruri practice. Aș vedea matematica mai simplă până în clasa IX-a, iar în clasele liceale să învețe mai aprofundat doar elevii care doresc. Pentru ce atâtea formule? Ce folos? Dezvoltă memoria? Bine, dar sunt elevi care nu înțeleg nimic în matematică și ne punem întrebarea pentru ce? Și așa fiecare obiect.

Mesaj pentru profesori și elevi

Dacă doriți să deveniți cineva trebuie să depuneți muncă. Foarte mulți elevi azi merg la școală pentru că-i trimit părinții. Dar ca să devii cineva trebuie să muncești singur, să vrei. Desigur mai întâi de toate trebuie să fii om.

Până a veni doamna Vasilisa în școală nu am avut așa învățători. Era tânără, energică, toți elevii aveau un respect deosebit față de dumneaei, dar undeva simțeam și o frică pentru că era o profesoară severă.

(Vladimir Zgavordei, primar c.Izvoare, fost elev)

Marea majoritate a locuitorilor din sat sunt elevii dumneaei. Din anul 2000 am preluat de la doamna Vasilisa funcția de manager a instituției. Actualmente, ea activează ca și consilier local, este o persoană cu inițiativă care se bucură de respect.

(Ludmila Nestor, directoare gimnaziu, fostă elevă)

O cunosc pe doamna Vlas din prima zi de școală. Pe parcursul activității am preluat de la dumneaei multe idei, de care mă ghidez și azi, lucru pentru care îi sunt recunoscătoare.

(Livia Pasincovschi, învățătoare, fostă elevă)

Pentru mine a fost director, mamă, soră. Fiind mai mică, întotdeauna am găsit sprijin și ajutor în colectiv în persoana dumneaei. Este o fire puternică, niciodată nu a plâns și ne spunea tot timpul să fim puternice.

(Galina Donos, profesoară de biologie)

Împreună am organizat multe activități în școală cu copii, părinții, familiile. Alături de dumneaei am avut la școală o viață ca o a doua familie de acasă.

(Elena Rusu, director adjunct gimnaziu)

PUBLICITATE