Odiseea pedagogică-Grigore Ciobanu

0
33

Odată ce creștem și plecăm de pe băncile școlii, privim cu nostalgie și cu  recunoștință către cei care ani la rând ne-au modelat caracterul și ne-au cizelat ideile. La ei am remarcat întotdeauna prezența unui bagaj de cunoștințe, competență și atitudine. Uneori, profesorul îl poate învăța pe copil lucruri mult mai importante decât părinții. Nu pentru că părinții sunt răi, ci pentru că profesorii sunt buni. Profesorul de fizică, Grigore Ciobanu din satul Vasilcău, simte mereu un sentiment de bucurie în suflet atunci cînd foștii elevi îi  mulțumesc pentru cunoștințe. Ce altceva poate bucura atît de mult inima unui pedagog care s-a dedicat 50 de ani profesiei. Fiind 12 ani director de școală, 14 ani primar, a rămas mereu fidel meseriei fără a-și întrerupe activitatea de pedagog. Își face munca cu drag și astăzi în gimnaziul din localitate, iar pe lângă succesele discipolilor se mai bucură de cărțile care a reușit să le editeze și de Imnul fizicii, al cărui autor este.

Vasilcău-baștina mea

M-am născut în anul 1950. Tata e de baștină din Vasilcău, mama din Vanțina. Ei s-au cunoscut în timpul războiului și s-au căsătorit, mama a decedat degrabă, nu o țin minte. Eu mă consider băștinaș din Vasilcău, aici m-am născut, am copilărit, am învățat și am lucrat.

Nu m-am gândit că voi fi profesor

Cât timp am fost elev nu m-am gândit că voi deveni pedagog. Nici chiar când am mers la Universitatea de Stat, la facultatea de Fizică și Matematică, nu m-am gândit. Prima dată când am înțeles că pot ceva în domeniul acesta a fost când am trecut practica pedagogică. A doua oară când am fost înaripat de acest gând s-a întâmplat la Scumpia, Fălești, unde am lucrat mai bine de un an. Aici când am venit, mi-a asistat trei lecții Andrei Antonovici Porcescu, la sfârșit s-a ridicat și a ieșit. I-am spus atunci să-mi facă analiza, iar el m-a întrebat câți ani am de când predau, i-am spus că 5, eu îți dau 25, mi-a răspuns el, atunci am înțeles că îmi reușește.

Fizica, este un obiect greu

Ca să înțelegi fizica trebuie să știi matematica, trebuie să știi limba română, altfel nu înțelegi conținutul problemei. Chiar azi am întrebat elevii ce înseamnă cuvintele omogen, rectiliniu, sunt niște terminologii specifice, care trebuie știute. Eu mereu mă orientez la elevul mediu, el este cheia societății, ei vor deveni ingineri în construcție, muncitori calificați în orice domeniu. Când am venit la Vasilcău, mi-am făcut în cabinet și un examinator. Elevul trebuia să răspundă la 3 întrebări, acolo se aprindeau niște becuri și era destul de interesant. Acuma deja tehnica permite mult mai multe, avem televizoare în sălile de clasă, proiectoare, computere. Înainte totuși atitudinea elevilor față de școală era mai serioasă, era o stimă, undeva și o frică.

La început de an școlar eu anunț elevii, miercuri după lecția a șasea, veniți oricare la consultații adăugătoare gratuite, dacă ceva nu înțelegeți, învățăm să rezolvăm probleme, exemplificăm… și știți nu tare se îmbulzesc, veneau două fetițe. Astăzi, elevii au mult mai multe cunoștințe, doar că nu vor să le folosească la capacitatea maximă.

Pregătire și disciplină

Eu practic la toate lecțiile am prezentări și nu înțeleg profesorii care mă întreabă de ce mă pregătesc atât, după atâția ani de experiență, dar eu mă pregătesc. Uneori îmi ia două, trei sau chiar patru ore ca să mă pregătesc, depinde de lecție, de clasă, de subiect. Probleme am cu elevii obraznici, nu cu cei care nu pot învăța, dar cei care nu ascultă mă deranjează. Deseori mă întreabă, da ce-am făcut ? Cum ce-ai făcut? Nu asculți, din priviri văd că nu ești atent, cum ai să înțelegi? Am și elevi străduitori, dacă sunt patru elevi în clasă care rezolvă probleme, sunt mulțumit, dacă sunt mai mulți e mai bine. Băieții în ultimul timp nu învață, încep a înțelege prin clasa a IX – a că trebuie să învețe. Am și acum vre-o câțiva elevi care la început nu vroiau să învețe, iar acum și-au dat interesul, vin la tablă, construiesc imaginea lentilei, mă bucur. Cea mai mare bucurie este atunci când vin foștii elevi și îmi spun că sunt printre primii la fizică, când merg în licee s-au colegii. Cumva sunt mulțumit, dar nu pot spune că am atins culmi, că toți învață și înțeleg, cred că asta nicăieri nu se întâmplă.

Schimbările le privesc diferit

Toată viața m-am străduit să nu fiu conservator, iar vârsta îți dă totuși un conservatism. Schimbări s-au produs multe de-a lungul timpului și desigur la capitolul dotări a instituției sunt doar plusuri, dar ceea ce nu-mi place astăzi este faptul că elevii nu sunt notați. Clasele primare, apoi clasa a V-a jumătate de an, după care trebuie să avem grijă să nu se streseze elevul. Elevul dacă a venit la școală, el trebuie să producă cunoștințe, iar eu ca profesor trebuie să-l remunerez prin note. Mai este încă un stereotip format pe timpurile sovietice de a nu lăsa repetenți, eu la fel sunt împotrivă ca elevul să rămână repetent, dar notele trebuie puse mai obiectiv, pentru că notele de 5 și 6 sunt foarte subiective.

Părinți, puțin interesați

Rolul părintelui este unul primordial, el pune baza la copil. L-a învățat de acasă să spună „Bună ziua”, el dă „Bună ziua”. De faptul ce învață copilul acasă depind foarte mult reușitele lui de la școală, comportamentul, stima reciprocă. Părinții în sate sunt departe de elevi. În clasele primare vin mai des, cu interes, le place să vadă cum copilul începe a citi, spune poezii, dar mai târziu, copiii se mai detașează de carte și părinții nu vor să mai vină, le este rușine. Părinții nu sunt prea interesați, desigur nu toți, sunt și părinți exemplari, dar majoritatea au dat copilul la școală și atât.

Arderea profesională nu e despre mine

Arderea profesională am simțit-o ca director, ca primar, dar ca profesor niciodată. Totdeauna mi-a plăcut să ies pregătit în fața elevilor, să spun niște lucruri interesante și când văd că elevii mă ascultă, primesc o plăcere extraordinară. Ca pedagog nu am simțit niciodată o oboseală, chiar dacă au fost unele momente de scurtă durată au trecut foarte repede. Mi-a plăcut totdeauna să predau. La vârsta mea aș putea deja să las școala, dar pentru că nu are cine preda fizica, activez. Nu insist să mă duc, dar nici nu insist să rămân dacă vine cineva să lucreze. Deși recunosc, gândul că nu voi mai veni la școală, este greu de acceptat.

Cărți de fizică și de suflet

Pentru a motiva elevii să învețe fizica am editat și mai multe cărți: “Tehnici de învățare eficientă”, pentru clasa a VI-a, “Caiet la fizică”, acest tip de caiet mi-l îmaginam de prin clasa a VIII-a, un caiet care să conțină formule, fenomene exemplificate prin desene, “Agenda elevului”, un model de agendă în care elevii nu trebuie să scrie orarul și “Teste la fizică”, un suport mai mult pentru profesori.

Pe lângă aceste cărți am mai scris cartea “Înțelepciune pentru o viață”, o carte de parabole culese de mine din amintirile care mi le povestea tata când înșiram la tutun până la 12 noaptea. Această carte s-a realizat foarte repede.

O altă carte apreciată și la concursuri este “Vasilcău”, scrisă împreună cu feciorul. El s-a ocupat mai mult de partea științifică, a mers la arhivele din București, Iași, Odesa, Cernăuți și tot ce a găsit despre Vasilcău am scris în această carte.

O realizare de suflet a mea o consider și “Imnul fizicii”.

Imnul Fizicii Soroca Vasilcau – YouTube

Școala, pe primul loc

În viața mea școala se află pe primul loc. Acasă pot să nu fac un lucru, dar aici trebuie să vin, să predau. Mai ales când eram director, eram în școală de la ora 6.00, atunci erau greutăți, nu jucărie. Școala a fost și rămâne înainte de toate, iar pentru mine director a fost elevul, chiar dacă acuma el nu m-a înțeles, vor trece ani și eu sunt sigur că îmi va fi recunoscător. Recent, de Blajini, m-am întâlnit cu doi elevi care mi-au spus mulțumesc de fizica ca le-am  dat-o, m-am bucurat. Cele mai mari realizări le-am avut cu Radu Solovei, care a obținut locul trei la olimpiada republicană, alte concursuri republicane, la care la fel a obținut locuri de frunte. Un elev bun a fost și Vadim Derenov, cu el ne-am prezentat la concursul “Elev inovator”. Atunci cu ajutorul unui secator cu pompă pneumatică culegeam cireșe la înălțime mare. Am avut și alți elevi de succes.

Mesaj pentru elevi și profesori

Aș spune o frază “Învățați, învățați, învățați!”, deoarece timpul pentru a învăța e acesta. Odată ce crește el are alte probleme, alte preocupații, nu este timp atunci pentru a studia. Învață acum când este momentul. Și la profesori le spun să învețe, trebuie mereu să învățăm metode noi. Vorbeam cu un fost profesor de fizică și îi spuneam de materia neagră, iar el a spus că nu a auzit niciodată de așa ceva, da tu învață și o să auzi. Învață!

Cristina Topală

,,Odiseea pedagogică” este proiectul inițiat de Direcția Învățământ Soroca, realizat în colaborare cu Ziarul Nostru, prin intermediul căruia profesorii veterani povestesc cum s-a schimbat de-a lungul timpului sistemul de învățământ și cum au făcut față tuturor provocărilor. Cum au influențat reformele aplicate procesul de învățământ, urmărind ca tot ce-a fost bun să aibă continuitate.

PUBLICITATE