Fac lucruri frumoase

0
122

Îmi place să scriu despre copiii care își dau silința să facă lucruri frumoase. De Sfintele Sărbători de Paști am întâlnit, pe faleza Nistrului un grup de elevi din Țepilova, Soroca, în frunte cu preotul din sat. Contemplau cetatea, Nistrul. Se purtau cumpătat, liniștit, cu toate că erau și băieți printre ei, dornici să își mai dezmorțească picioarele alergând. S-au fotografiat, ărintele le-a povestit despre ceva… Am vrut să aflu mai multe despre ei: „Sunt preotul bisericii din Țepilova. Am asistat împreună cu acești elevi la Festivalul de Muzică Sacră de aici, Palatul de Cultură Soroca. I-am adus ca să vadă și ei ce se petrece frumos si cu suflet pe la noi. Am venit din propria-mi inițiativă, personal i-am transportat pe copii și văd în ochii lor o bucurie enormă. Toți cântă în corul bisericii, printre ei doi sunt ai mei, feciorul Damian și fiica Sarra”.


Am ales să discut mai detaliat cu Laura Pînzari, elevă în clasa a opta „A” la Liceul Teoretic „ION CREANGĂ”, Soroca.

— Cânți în corul de pe lângă biserica din Țepilova. Ai deci aptitudini muzicale?
— Da. Studiez la Școala de Arte „Eugeniu Coca”, SOROCA, la pian și vioară. Îmi place foarte mult.

— Pasiunea vine de la părinți?
— Nu! Nici mami Viorica, nici tati Ion nu cântă. Nici bunicii, Pînzari Vasile și Iulia. În schimb, fratele meu mai mare, Ion, a studiat la Școala de Arte „Eugen Coca”, acum e student la Colegiul de Arte „Nicolae Botgros” din Soroca, cântă la clarnet. Mă mândresc cu el, căci este membru al orchestrei din colegiu. Fratele are 18 ani.

— Tu cine te vezi in viitor?
— Vreau sa devin cântăreață sau instrumentistă într-o orchestră din Chișinău.
Sigur, voi studia, ca și fratele, la Colegiul de Arte de aici, de la noi.

— Ce mai faci pentru asta?
— Multe. Fiind la țară, din Ţepilova, merg la școala de muzică din Soroca începând din clasa a treia singură. Părinții mei ne asigură existența muncind din greu, iar noi, cum putem, îi ajutăm. În primul rând, ascultăm de ei, le ajutăm în grădină, prin casă. Bunicilor, la fel. Duminicile merg la biserică.

— Faci și voluntariat?
— Da, la fel în cadrul bisericii și sub povața Preotului nostru. Deseori discutăm pe teme de religie, creștinism. Ajutăm bătrânilor solitari cu produse alimentare, un cuvânt bun. Am sădit pomi în sat, am făcut alte lucrări…

— Aveți vreun atelier pe lângă biserică unde vă adunați?
— Nu, dar părintele a promis că, conlucrând cu Primăria Ocolina, va deschide un atelier, unde vom broda, citi cărți interesante, ne vom ocupa cu alte lucrări ce pasionează și ne dezvoltă multilateral. Deocamdată asistăm la liturghii, cântăm în corul bisericii împreună cu preoteasa Ana. Îi suntem foarte recunoscători.

— Cum ar trebui să fie, în viziunea ta, un adevărat voluntar?
— Harnic, onest. Trebuie să iubească oamenii. Să stimeze aproapele, colegii, profesorii, să ajute părinții…

— Părintele este un exemplu de filantropie și voluntar?
— Da! Dumnealui a planificat o călătorie împreună cu noi la trei mănăstiri: Hîncu, Căpriana, Schitul Orheiul Vechi. Noi așteptăm cu nerăbdare această sfântă excursie.

— Vă doresc succese!

Elena Spinei

PUBLICITATE