Daniel Cojocaru este elev în clasa a cincea, gimnaziul Cosăuți, Soroca. Are 12 ani, o inimă deschisă pentru toata lumea și suflet de gentilom. E mic pentru a face voluntariat, dar prin comportamentul și corectitudinea manierelor s-a poziționat, în ochii tuturor, un voluntar adevărat. Iată cum l-a caracterizat maică-sa, Raisa Cojocaru, profesoară de limba română: „E un băiat sociabil, harnic și săritor la nevoie. Are multe vise și nazuințe, spirit întreprinzător. Pare mai dezvoltat la vârsta pe care o are. Mă bizui pe el”.
Diriginta, Aurelia Usatiuc, la fel are doar vorbe bune: „E un elev în care am încredere, adevărat gentilom si mediator. Are un atașament deosebit față de colegele de clasă. Le ajută, apără. Le zice băieților să nu le obijduiască, jigneze. E un potențial voluntar și consilier. Se manifestă ca lider. Încearcă întotdeauna să medieze conflictele în clasă”.
L-am provocat la un dialog, ca să aflu mai multe:
— Ai mulți prieteni?
— Da. Îmi place să discut și să interacționez cu semenii, să fiu înconjurat de prieteni fideli și a verișorilor. Îi am mulți în Racovăț.
— Ce te leagă de acest sat?
— Acolo locuiesc bunicii din partea mamei. Merg des pe ospețe, îmi place compania bunicului Emilian Bulhac. Am bunici și în Cosăuți, Grigore și Larisa Cojocaru.
— Ai un exemplu în viață?
— E bunicul Emilian. Vreau să fiu ca și el: încrezut în sine, corect, bun la suflet, isteț, curajos. El este Om Adevărat.
— Dar un elev si voluntar adevărați cum ar trebui să fie?
— Cult, educat, stimător… Aceste calități se cultivă dacă asculți de părinți, bunici, profesori, citești cărți. Despre asta știe fiecare copil, dar important este să o și facă.
— Și tu?
— Citesc. Învăț bine. Particip la concursuri. Anul trecut am participat la treisprezece, anul acesta, la zece concursuri: ARS „Adolescentina”, „Poezia Unirii”, „Pro Lectura”, Concursul republican de Book trailere „Privește citește”, „Poezia Uniri” și altele. Sunt în așteptarea rezultatelor concursului
„Primăvara copilăriei mele”, organizat de „Ars-Adolescentina” și a concursului international de creație proprie care se numește Tradiții Româneștii
— Ești un activist?
— Voluntar! Mă văd un susținător a faptelor bune în școala și satul meu. După mine, dacă fiecare s-ar strădui să facă zilnic măcar câte o faptă bună, soarele ar străluci mai puternic.
— Care ar fi câteva din faptele tale bune?
— Toți în clasă știu: eu întotdeauna sar în apărarea fetelor. După lecții, întotdeauna o aștept pe mami, ca să mergem împreună acasă și să duc eu sacoșa grea a mamei cu cărți și caiete. Îi ajut pe părinti în gospodărie, căci nu am frate ori soră. Îl ajut pe bunicul din Racovăț la livadă, la lucru în lanul cu căpșuni, în prisacă. El a săpat trei fântâni în viața lui și face doar fapte bune… Îar eu cui credeți că ar trebui să îi seamăn?
— Logic! Cred că și viitoarea profesie va corespunde modului de viață cu fapte bune?
— Da! Avocat, polițist, ori medic. Dar mai văd eu…
— Ce faci pentru asta?
— Îmi fac decent munca mea de elev. Practic fotbalul. Cânt în corul școlii, ador să desenez, citesc.
— Ai vreun mesaj pentru părinți?
— Le mulțumesc mult pentru atenția și sprijinul acordat, îndrumare, încurajarea de a participa la concursuri. Datorită lor am devenit mai puternic, am mai mult curaj în ceea ce fac. Recent am scris o poezie dedicată mamei, mulțumidu-i pentru tot ce face pentru mine. Poezia se numește „Ești un înger pe pământ”. Am emoționat-o până la lacrimi…
— Ai vreun vis?
— Vreau să devin membru al Consiliului elevilor din gimnaziul nostru.
— Colegii, cu certitudine, iți vor susține candidatura. Din clasa a șasea ai putea deja să candidezi!
— Da! O voi face-o! În ceea ce privește activitatea de voluntar o port în inimă de la grădiniță, pur și simplu, nu știam că așa se numește. E atunci când am adus apă de la izvor unei bătrânele din mahala, o carte citită în glas copiilor mai mici, care nu pot citi și multe altele. Sunt gata să fac fapte bune oricând. Îmi place!
— Ei, asta place tuturor! Bravo, micule voluntar!
Elena Țîrdea
