Am cunoscut-o pe Viorica Bejan, nora doamnei Ana Bejan, cu ceva timp în urmă, pe vremea când s-a început înălțarea Bisericii „Sfinții Martiri Brâncoveni”. Senină la chip, ca floarea a cărui nume îl poartă, de atunci frecventează biserica duminică de duminică, a ajutat și ajută financiar la organizarea diferitor evenimente organizate în acest lăcaș sfânt. Consideră deosebit de important să fie prezentă la serviciile divine, să se roage împreună cu ceilalți creștini ca să primeacă învățătură sănătoasă din Sfintele Scripturi. De mici îi aduce la biserică pe cei doi fii-Dionisie și Luca, astfel apropiindu-i de disciplina duhovnicească, de cele sfinte și netrecătoare. „Buna educație începe de la biserică”, susține Viorica
Apoi aveam s-o cunosc ca meșteriță populară la una din edițiile Festivalului de muzică religioasă „Cu noi este Dumnezeu”. Atunci venise cu o colecție de icoane, brodate manual cu mărgeluțe sau biser. Am văzut adevărate opere de artă, lucrate foarte îngrijit. Icoanele care m-au impresionat reprezentau pe Domnul Iisus Hristos, pe Sfinții Luca, Nicolae, Bogdan, pe Sfintele Ana, Emilia, Veronica. De atunci ne-am întâlnit și la alte expoziții ale meșterilor populari cu alte lucrări fascinante: chipuri de femei, peisaje din natură, flori. Știind-o profesoară de meserie, implicată și în alte activități, am întrebat-o de unde i se trage această pasiune pentru broderie. „Dragostea pentru brodat, croșetat mi s-a lipit de inimă din copilărie, de la mama. Mama m-a învățat cum să brodez cu acul și ața, cum să croșetez. O mulțime de lucrări împodobeau pereții casei părintești. O parte din ele le păstrez cu drag, o altă parte sunt la sora mea. De cusutul cu mărgeluțe m-am molipsit în Franța. Stăteam în concediu de maternitate cu Luca. Și prima mea lucrare a fost icoana Sfântului Luca, o icoană la care țin foarte mult.”
Știți că este o vorbă, pofta vine mâncând. De la o icoană la alta, de la un tablou la altul, Viorica Bejan a realizat până în prezent peste 50 de lucrări. O parte le-a făcut cadou, o parte îi bucură pivirea, împodobindu-i pereții locuinței, altele stau grămăjoară, așteptând invitația la noi expoziții de artă populară.
Și pentru că suntem aproape de Duminica Floriilor, cea mai importantă sărbătoare care vestește Paștele, rememorând intrarea lui Iisus în Ierusalim și sărbătorindu-i, totodată, pe cei cu nume de floare, am rugat-o să-și amintească ce făcea în săptămâna floriilor în copilărie. „ Făceam curățenie pe straturile cu flori, unde înfloreau narcișii, zambilele, floarea Paștelui, se iveau bujorii, lalelele, reîmprospătam împreună cu mama ghiveciurile cu flori. Dacă era cald deja afară, semănam astrele, țigăncușele, vezdoagele și alte flori. Busuiocul îl semănam de Sfântul Gheorghe. Făceam curățenie generală și în casă. Așteptam cu bucurie Duminica Floriilor ca să mergem la Biserică, apoi să ne întoarcem acasă și să stăm cu toții la masă ca să mâncăm pește, la care se face dezlegare, alte bucate de post. Până în prezent Duminica Floriilor îmi aduce bucurie sfântă. Și în această duminică voi merge la biserică cu copiii, apoi ne vom aduna la masă la mama soacră. Vom vorbi despre lucruri frumoase, împletindu-le cu cele mai plăcute amintiri despre această Duminică în care sufletele noastre înfloresc. Știm că această duminică îi pregăteşte pe credincioşii ortodocşi pentru bucuria pe care o aduce biruinţa lui Hristos asupra morţii din duminica următoare, cea a Învierii.”
Viorica Bejan își poartă cu demnitate numele- nume de floare, care ne vestește primăvara. Este un nume destul de popular și este serbat de Florii. Se zice că Viorica este una dintre cele mai idealiste femei. Filosofia și educația sunt două dintre cele mai importante aspecte din viața Vioricăi. E amuzantă atunci când este cazul, dar și foarte serioasă atunci când circumstanțele-i solicită acest lucru și încearcă să nu le îmbine pe cele două decât atunci când știe că-i este permis acest lucru.
„Ziarul Nostru” spune LA MULȚI ANI tuturor Viorelelor și Vioreilor, dar și tuturor celora ce poartă nume de floare!
Text și foto Nina Neculce
