Fără cravată cu Lidia Vacari

0
149

„Atunci când omul muncește din greu pentru a obține ce și-a propus, credeți-mă, că anume acel lucru, este cu adevărat prețuit”

CARTE DE VIZITĂ

Funcție: Primarul satului Oclanda.
Născută: 2 Noiembrie, 1968
Carieră: 33 de ani de activitate.
Familia: Soț, 2 copii, 2 nepoțele.
Mâncarea preferată: Colțunașii.
Culoarea preferată: Bordo.

— De unde începe firul vieții?
— Firul vieții mele începe în satul Cremenciug, raionul Soroca, într-o familie de țărani. Mama a lucrat la tutun, iar tata era șofer. Tata a plecat prea devreme dintre noi, aveam 10 ani. Am crescut trei fete la mama.

— Cum este copilăria la Cremenciug?
— Îmi iubesc mult satul, unde m-am născut și am crescut, este un sat pitoresc, pe malul Nistrului. Și cu toate că mama de fiecare dată ne spunea să nu avem ce căuta la râu, noi acolo eram. Fiind sora mai mare, totuși eram mai ascultătoare și mai ales că aveam și niște responsabilități. Permanent am ascultat-o pe mama, ce îmi spunea era executat, dar clar că mai făceam și șotii, ca fiecare copil.

— O șotie, pe care o povestiți de fiecare dată atunci când vă întâlniți la mama și surorile?
— La scăldat, la Nistru. Treceam râul înotând la Mihailovca și înapoi. Și cu toate că mama de fiecare dată ne spunea că ne va lua hainele de pe mal, noi oricum veneam la scăldat. Asta se întâmpla în zilele de odihnă, pentru că în zilele lucrătoare munceam pe lângă casă sau în câmp.

— Ați fost o elevă străduitoare?
— La 1 septembrie, 1974, am mers în clasa întâi. Am iubit cartea și am fost o elevă exemplară. Am iubit limba rusă, istoria, geografia, mai puțin matematica. Am avut și profesori foarte buni, profesoara de franceză, profesoara de matematică Valentina Fomovna, diriginta dar și profesoara de limbă și literatură moldovenească cum era pe atunci, Țârdea Xenia Stepanovna.

— Dar studentă, la fel ați fost de exemplară?
— În anul 1983 am absolvit școala din Cremenciug și am plecat la Colegiul din Brătușeni, raionul Edineți unde am absolvit specialitatea de zootehnician. Mi-a fost greu, pentru că studiile erau cu predare în limbă rusă. După prima săptămână de studii am venit acasă plângând, zicându-i mamei că nu mai merg. Mama m-a ascultat, a tăcut, iar dimineața mi-a făcut geanta cu provizii și m-a petrecut la autobus. Ca mai apoi să îmi placă foarte mult zootehnia. Am avut o studenție foarte frumoasă, am fost o grupă unită și prietenoasă. După absolvire am revenit în sat și m-am încadrat în câmpul muncii în colhoz. Pentru că la fermă erau ocupate toate locurile, am activat în blocul administrativ în calitate șe secretar, dispecer și apoi în contabilitate.

— Cine a fost prima dragoste?
— S-a întâmplat în 1987 atunci când am venit ca tânăr specialist în satul Oclanda. Viitorul meu soț era șofer, ne-am cunoscut pe drumul care îl mergeam zilnic, Cremenciug-Oclanda. În 1988 am jucat nunta, aici la Oclanda unde ne-am și stabilit cu traiul. Am construit o casa, am sădit copaci, am săpat o făntână și am crescut doi copii, o fetiță și un băiat.

— Ce ați învățat de la mama?
— Totul. Ea este o femeie muncitoare, și mereu ne-a învățat să fim cuminți, cinstite, să nu ne pierde speranța, săritoare la nevoie și să găsim rezolvarea tuturor problemelor.

— Cum arată o duminică perfectă în familia Vacari?
— O duminică perfectă este atunci când vin copii. Stăm la masă, discutăm, mergem în grădina plină cu flori, sădite de mine.

— Hobby?
— Florile. Ograda mea e plină cu flori.

— Ce calități apreciați la oameni?
— Un om trebuie să fie bun la suflet, săritor la nevoie și muncitor. Atunci când omul muncește din greu pentru a obține ce vrea, credeți-mă că anume acel lucru este cu adevărat prețuit.

— Un primar bun, ce calități trebuie să aibă?
— Un primar bun știe de ce are nevoie satul și oamenii din localitate. Un primar bun știe să asculte dar să și găsească soluții la problemele apărute.

— Ce semnifică Oclanda pentru dumneavoastră?
— Iubesc acest sat. Venind în funcția de primar, am dorit să fac o schimbare, să fie un sat mai curat, mai amenajat, cer asta și de la sătenii mei.

— Cea mai fericită zi din viața dumneavoastră?
— Atunci când s-au născut copiii. Atunci când fiica a absolvit medicina și s-a găsit și un post de muncă la Chișinău, unde este stabilită și cu traiul. Sunt fericită pentru băiatul meu, care activează în satul Oclanda și sper ca viitoarea soție să accepte să vină aici.

— Ce vă liniștește?
— O muzică bună, o poezie.

— Lidia Vacari este o femeie fericită?
— Da. Familia, copiii sunt sănătoși, colectivul de la primărie este prietenos și responsabil. Eu cred că asta este fericirea.

PUBLICITATE