Visez ca satul meu să fie un sat frumos, modern, cu perspectivă și cei plecați peste hotare să revină acasă, aici, la Dubna”
CARTE DE VIZITĂ
Funcție: Primarul satului Dubna, raionul Soroca
Carieră: 40 de ani de activitate în pedagogie
Născută: 8 octombrie, 1957, în satul Dubna
Familia: Soț, 2 fete, 2 gineri și 3 nepoți
Zodia: Balanță
Culoarea preferată: Albă
Mâncarea preferată: Mămăliga cu friptură și plăcintele
— De unde începe firul vieții?
— Firul vieții începe aici, de la Dubna, aici m-am născut, am crescut, m-am căsătorit și lucrez până în prezent. M-am născut într-o familie de oameni gospodari, simpli, cu tradiții și obiceiuri frumoase . Am doi frați,eu sunt sora mai mare.
— Ați fost un copil șotios sau cuminte?
— Sinceră să fiu am fost un copil și cuminte dar și șotioasă. Eram un lider în mahala și împreună cu alți copii făceam jocuri interesante și frumoase. Am și o prietenă din copilărie, se numește Galina, împreună am făcut mai multe șotii. Una din ele este legată de orele de muzică. Eram clasa a doua și împreună cu Galina, la inițiativa mea, pentru că nu învățasem cântecelul, am zis profesorului că nu avem pagina în carte. Ei și dacă pentru prima data ne-a mers atunci la a doua încercare, profesorul a chemat părinții la școală.
— Ați luat bătaie în copilărie?
— Până în clasa a V-cea, nu. Tata niciodată nu m-a bătut pentru că am înțeles din cuvânt, din privire, dar de la mama s-a întâmplat o dată. Eram în clasa a V, mama lucra vânzătoare la magazin și primise marfă, eu atât de mult îmi doream o fustă ca a prietenei mele Galina, că am stat după un copac din preajma magazinului o zi. Mama nu mi-a zis nimic acolo, dar când am venit acasă, m-a ”pletucit” bine că de atunci fiind și studentă nu mai ceream și nu mai doream nimic.
— Cum considerați acea ”pletuceală” va prins bine în viață?
— Da. O lecția bună și chiar binevenită. Am și eu nepoți și mi se pare că părinții exagerează unele lucruri, ce își dorește copilul, așa este. Eu am fost pregătită pentru viață un pic alt fel. Eu am știut și de bine și de greu, am muncit și am știut să răspund pentru ce fac. Chiar și acum fiind primar, eu sunt responsablă și atunci când întâlnesc o problemă știu și găsesc soluții să o depășesc.
— Ce jocuri le iubeați în copilărie?
— Iubeam mult să ne jucăm toți împreună, ”de-a v-ați ascunselea”,”baba oarba”,”al treilea e de prisos” și cu mingea aveam multe jocuri. Copiii de atunci erau alt fel în comparației cu cei de astăzi. Noi fiind în mahala vreo 10-12 copii, ne înțelegeam să venim la o oră anumită și mai aveam și răspunzător de minge. Noi nu ne certam și nu ne băteam. Acum copilăria este mai tristă,părerea mea, o copilărie cu telefoane și calculatoare. Părinții trebuie să fie mai activi pentru a le arăta o cale corectă copiilor.
— Ați fost o elevă exemplară?
— Am fost o elevă nu exemplară, ci foarte exemplară. Am avut niște colegi foarte buni, cu care și astăzi ținem legătura, Eugenia Sochirca, Varvara Gadibadi, Lidia Sochirca. Am fost o clasă model, o poate spune și profesoara Emilia Rusu. Nu am întârziat niciodată și ce spunea profesorul era lege.
— Ați luat note de 2?
— Sincer, nu țin minte, primeam doar 4 și 5, cum era sistema de atunci. Dar am avut o întâmplare pe care o țin minte foarte bine. Urma să plecăm la Chișinău și nu mai știu din ce motiv nu ne-am dus, astfel am ajuns la școală, cu temele ne-învățate dar și fără uniforma școlară. Mama m-a gătit într-o rochiță și cu o fundiță albă în vârful capului. Învățătoarea care locuia peste drum, prima, mă întreabă pe mine tema, țin minte și acum, era un text de Grigore Vieru. L-am citit eu, dar fără punctuație, atunci țin minte că am primit-o, mi-a zburat fundița în centrul clasei. După ore mama mă întreabă, unde îmi este fundița, am zis că a căzut în timp ce mă jucam în pauză. I-am povestit mamei prin clasa a 10, despre incidentul acesta. Am primit o lecție foarte bună atunci, chiar și bolnavă fiind, eu îmi scoteam cărțile și îmi făceam temele.
— Cine vă citea povestea de seară?
— Povestea de seară mai mult mi-o citea bunelul meu, un om foarte deștept, Constantin Pleşca, un meșter iscusit care meșterea paturi și poloboace. Și acum țin minte povestea cea, care vine lupul la oi.
— Se spune că anii de studenție sunt cei mai frumoși, la dumneavoastră cum a fost?
— Anii mei de studenție au fost extraordinar de frumoși. După 3 ani de facultate a venit măritișul și am absolvit cu frecvență redusă. Am fost nevoită să-mi las fetița de doar 2 luni și să merg la studii. Am făcut facultatea de istorie la Universitatea de Stat, unde am cunoscut-o pe Galina, o altă prietenă de a mea cu care recent ne-am regăsit cu ajutorul rețelelor de socializare.
— Cine este prima dragoste a dumneavoastră?
— Prima mea dragoste a fost ca la toate fetele, dar dragostea pură și adevărată am trăit-o cu soțul meu, suntem împreună de peste 40 de ani. Au fost și bune și grele, dar datorită dragostei noastre, nici o furtună n-a reușit să înece corabia familiei noastre.
— Ați jucat o nuntă mare și frumoasă?
— Pe 6 mai 1978, am jucat o nuntă mare, frumoasă, în cort, aici la Dubna. Mirele e tot de aici, locuia la câțiva pași de casa mea, Sochirca suntem ambii. El prășea în vie, eu căram apă de la o fântână și de la acea privire a început totul.
— Ce ați învățat de la părinți?
— Am învățat și de la tata multe, dar totuși de la mama – tot. Mama a fost o femeie înțeleaptă, de pace, înțelegătoare și a ajutat oamenii mai triști ca ea. De la tata am învățat să fiu muncitoare, pentru că el era foarte muncitor. Deși el a făcut facultatea de fizică și matematică la Bălți, el n-a lucrat o zi în pedagogie, pentru că nu se vedea el profesor, probabil Dumnezeu a lăsat acest har pentru mine.
— Ce calități apreciați la oameni?
— Apreciez sinceritatea, înțelepciunea, inteligența, nu apreciez lingușeala, minciuna, oamenii care se cred mai superiori ca alții
— Cum este să fii primar la Dubna?
— Niciodată nu aș fi crezut că după 40 de ani de activitate la gimnaziul din sat voi sta în fruntea sătenilor mei. A fost inițiativa sătenilor dar totuși cea mai mare susținătoare a mea a fost nepoțica Irinuța. Din 4 candidați, oamenii m-au ales și mi-au încredințat votul lor mie, lucru care mă responsabilizează enorm.
— Ce calități trebuie să aibă un primar bun?
— Un primar bun trebuie să fie inteligent, un exemplu pentru toți, bun la suflet, să fie aproape de oameni, să fie un gospodar bun. Eu mă strădui să fiu prezentă cât de des pot, pe la porțile oamenilor, avem persoane mai triste ca noi, avem persoane cu dizabilități, bătrâni de peste 80 de ani și care nu au nici o susținere de nicăieri. Chiar de acasă mai pun câteva mere și ce mai am, și merg la acești oameni, care mă primesc cu brațele deschis. Des îmi spun, ”este prima dată când un primar îmi calcă pragul casei.”Vin cu o deosebită plăcere la muncă, la 8.45 sunt în birou și dese ori uit de masă și rămân și peste program.
— Ce semnifică Dubna pentru dumneavoastră?
— Dubna înseamnă tot, copilărie, maturitate, sufletul și inima mea. Este un sat în forma unui ”colțunaș”, un sat frumos, cu tradiții, cu oameni buni și gospodari.
— Care a fost cea mai fericită zi din viața dumneavoastră?
— Sunt mai multe. Cea mai fericită zi din viața mea a fost când s-au născut cei 3 nepoței, sănătoși și frumoși. Zile fericite sunt și duminicile în care îi pot aduna pe toți cei dragi la cuptorul cu plăcinte și pâine sau la o zeamă gustoasă cu tăieței de casă.
— Cel mai trist moment din viața dumneavoastră?
— Cel mai trist moment din viață mea, a fost atunci când am pierdut-o pe mama. Și cum spunea Vieru, că suntem copii atât cât mai avem părinți, din 15 noiembrie 1999, am rămas doar cu tata.
— Ce vă liniștește?
— Mă liniștește faptul că pot ajuta sătenii mei. Mă liniștește faptul când duc la bun sfârșit ce mi-am propus.
— Profesoară sau primar?
— Sinceră să fiu, m-aș întoarce la școală, iubesc mult copii, am fost un profesor cu cerințe, lucru pentru care sunt apreciată.
— Hoby?
— Îmi place să lucrez în grădină, să coc plăcinte, să cânt, să dansez, să vorbesc cu oamenii și să fac lucruri frumoase.
— Ce muzică ascultați?
— Ascult orice gen de muzică, dar totuși muzică populară îmi place cel mai mult.
— La ce visați?
— Visez ca satul meu să fie un sat frumos, modern, cu perspectivă și cei plecați peste hotare să revină acasă, aici, la Dubna.
— Elena Sochirca este un om fericit?
— Da, sunt un om fericit și un om împlinit.
