„Trebuie să ne iubim patria, așa cum ne iubim părinții”
— De la ce vârstă începeți a depăna amintirile din copilărie?
— Îmi amintesc copilăria de la vârsta pe când mergeam la grădiniță. Pedagogia de pe atunci am îndrăgito, veneam acasă și așezam păpușile în rând, știam toate poeziile copiilor din grupă atunci când erau organizate matineele. În mahala, când ne jucam, eu eram învățătoarea. Ca și copil am fost cuminte, de când mă țin minte îmi doream să o bucur pe mama cu succesele mele.
— Ce ați învățat de la mama?
— Suntem doi copii în familie, eu și fratele meu. Am crescut mai mult cu mama, care a muncit ca asistentă medicală la Spitalul Raional. Este o mama iubitoare care ține mult și acum la noi. De fiecare dată când mă îmbolnăvesc ea este lângă mine ca primul ajutor. Mă mândresc cu mama mea, care la 74 de ani încă activează ca asistentă medicală la școala primară din Florești.
— O soră și un frate sunteți la părinți, ce relație vă leagă?
— Între noi avem o diferență de 6 ani, eu fiind mai mare întotdeauna trebuia să am grijă de el. Eu am fost cea care îl ajuta în toate, stiloul îl puneam în ghiozdan ca să nu-l uite, carte sau agenda. Atunci când se întorcea de la școală și era supărat, motivul eram eu, care am uitat ceva să-I pun în ghiozdan.
— Cum erați dezmierdată acasă?
— Numele mi la dat mătușa mea, pe atuncea citea o carte în care principalul personaj se numea Diana. Acasă mama mă numea Nuța de la Dianuța.
— Cum ați fost ca elevă?
— Clasele primare le-am făcut la Trifănești după care din clasa a 5-cea, am învățat la Școala nr.3 din Florești. Am fost o elevă străduitoare, exemplară și mă pregăteam pentru toate disciplinele. În clasa 5-cea ne-am cunoscut cu actualul meu soț, cu el am stat într-o bancă. Am absolvit împreună clasa 11-cea după care am plecat la facultate.
— Atunci când vă întâlniți cu foștii colegi de clasă despre ce moment amuzante vă amintiți?
— Eu fiind o elevă exemplară nu vorbeam în timpul lecției, așa că scriam bilețele, într-un caiet. Într-o zi profesoara ne-a observat și a luat caietul și deja secretele noastre nu mai erau secrete. La fel mai țin minte un moment când în caietul meu mi-a scris soțul și mama la găsit. Am primit atunci o mustrare.
— A fost o dragoste la prima vedere cu soțul dstră?
— La școală consideram că este o prietenie colegială. După ce am absolvit clasa a 11-cea, eu plecând la Bălți iar el la Chișinău, am simțit această despărțire, atunci am înțeles de fapt că pe lângă prietenie este și o dragoste. Ne-am căsătorit la 21 de ani.
— Cum ați fost cerută în căsătorie?
— Soțul meu Vladimir trebuia să plece la practică în Rusia, eu fiind la Bălți, el a venit la mama și ea spus că se pregătește de logodnă. Când am venit acasă, mama mi-a zis că sâmbătă e înțelegerea. Pentru mine a fost un moment emoționant poate chiar și sfios, deci sâmbătă ne-am logodit iar duminică el a plecat la practică.
— Unde ați jucat nunta?
— Nunta am jucat-o în Florești, la părinții lui acasă, într-un cort cu vreo 4 rânduri de mese. Am avut o nuntă mare și frumoasă cu toate tradițiile și obiceiurile. Mireasa nu a fost furată pentru că mirele a avut grijă de asta.
— Cum ați fost studentă?
— Fiind de fire mai mult casnică, mai mult să stau lângă mama, nu am vrut să plec de acasă, așa că primele săptămâni la Universitatea din Bălți, am plâns. Acolo am cunoscut-o pe Angela din Glodeni cu care ne-am împrietenit și deja m-am adaptat mai ușor. Am fost o studentă cuminte, străduitoare și cu cartea în mână. Am absolvit facultatea de învățătoare de clase primare cu a doua specialitate limba franceză și m-am întors înapoi la Școala nr. 3 din Florești.
— În viziunea dstră ce este o prietenie?
— Țin foarte mult la o prietenia adevărată. Greu mă atașez de oameni, dar dacă m-am atașat atunci sunt un prieten cinstit. Nu am mulți prieteni, dar pe cei pe care îi am, sunt adevărați.
— Care este portretul unui profesor ideal în viziunea dtrsă?
— Să fie un profesor cu atitudine, cinstit, responsabil, profesionalist, devotat, amabil și curajos în timpurile noastre.
— Dacă s-ar întoarce timpul înapoi, pe cine l-ați vedea coleg de bancă?
— Tot pe soțul meu, pentru că întotdeauna mi-a fost un sprijin, am crezut și a avut și el încrederea în mine.
— Pe cine ați așeza în stânga și dreapta dstră? Ce le-ați spune?
— I-aș așeza pe feciorii mei în care am încredere și care mă susțin și la bine și la greu. Fiindcă soțul la moment este departe de noi, ei acum sunt sfătuitorii mei. Sunt o mamă împlinită și chiar dacă au câte 20 și 29 de ani ei îmi sunt lângă mine și asta mă face fericită.
— Ce este dragostea?
— Un simtiment pur, adevărat, o relație frumoasă între soț și soție, fată și băiat. O relație în care sentimentele iau început și nu se sfârșesc niciodată.
— Dragostea de mamă sau dragostea de patrie?
— Ambele sunt importante. Trebuie să ne iubim patria așa cum ne iubim părinții.
— Dacă ați avea în față două cărți scrise de M. Eminescu și I. Creangă, pe care o alegeți?
— Pe ambele deoarece sunt de valoare, valoare care trebuie transmisă elevilor, de aceia am dat start proiectului împreună cu „Ziarul Nostru”, 48 de cărți în 48 de instituții.
— Cum este o duminică în familia Pantaz?
— În sânul familiei. Aștept duminica pentru că toți ne adunăm, discutăm. Mă bucur mult și de o noră frumoasă care încurând va aduce pe lume un bebeluș.
— Care este anotimpul preferat?
— Primăvara, un anotimp pur, aducător de viață, este verde, culoare care te inspiră la viață, la dragoste.
— Care este mesajul dstră către cititorii, urmăritorii „Ziarului Nostru”?
— Să abonăm și să citim „ZN” pentru că avem din ce ne inspira. Să ne auzim de bine, sănătate tuturor și realizarea viselor.
