Fără cravată cu Eugeniu Moroșan

0
747

„Mă doare sufletul pentru satul meu”

CARTE DE VIZITĂ

Nume: Eugeniu Moroșan
Funcția: Primar comuna Sevirova, raionul Florești
Născut: 1 septembrie, 1954
Zodia: Fecioară
Familia: Soția și fiica
Culoarea preferată: Roșie
Mâncarea preferată: Zeama de casă și friptura


— Cât de des purtați cravată?
— Tare rar o port. Am fost mire cu cravată și la câteva întâlniri, unde trebuia să fim toți la patru ace. De fiecare dată am purtat-o de nevoie.

— De unde începe firul vieții dstră?
— M-am născut aici, în satul Sevirova, sunt băștinaș și mă mândresc cu asta. În anul 1961 am mers în clasa întâi la școala din sat, pe atunci învățau câte 170 de elevi, astăzi din păcate, sunt doar 78 de elevi. Părinții mei lucrau în colhoz, mama era la tutun, iar tata căruțaș. Am crescut 5 copii, eu fiind mezinul. Din toți, am rămas doar eu și sora, ceilalți frați au plecat din viață.

— Fiind mezinul ați fost cumva mai alintat?
— Nu aș spune că am fost mai alintat, ba din contra, aveam sarcini de la toți. Ca mezin, eram responsabil de animale, eu eram cu vaca la deal. Chiar și așa am avut o copilărie frumoasă și veselă. Țin minte cum venea tata de la deal cu caii și eu îl așteptat pentru a călări. Împreună cu un prieten luam caii și îi duceam în grajd, ne rânduiam chiar.

— Ați fost un copil cuminte?
— Nu prea am fost cuminte, dar nu am făcut ceva ieșit din comun, ca și toți copiii. Țin minte una din orele de franceză, știind că învățătoarea va lipsi, am început a face gălăgie. Auzind că vine cineva spre clasa noastră, când a deschis ușa, l-am lovit cu cușma în față. În prag stătea cel mai sever pe atunci profesor din școală. Am primit-o rău atunci, voi ține minte toată viața.

— Fiind băștinaș, la sigur aveți o poreclă în sat. Care este ea?
— Am avut o poreclă când eram copil, fiind mai grăsuț, toți îmi spuneau ”bosoi”.

— Ce ați învățat de la părinți?
— Numai lucruri bune. Ne sfătuiau să fim ascultători să nu facem rău la nimeni. Mama era mai severă, tata cu cuvântul ne-a educat dar mama și cu ciupitul. Am fost o familie unită și liniștită, noi fiind copii, nu am ieșit din cuvântul părinților, niciodată.

— Cum este Eugeniu Moroșan ca tată?
— Ca tată pot să vă spun că am parte doar de bucurii, fiica a fost ascultătoare. Acum mă bucur și de cei 3 nepoței. Un lucru mă întristează, depărtarea, fiica locuiește în Franța. Mergem periodic la ei, trăiesc bine și înapoi în țară nu vor să se întoarcă. E frumos la ei, dar le ducem enorm dorul.

— Cine e mai frumoasă Franța sau Moldova?
— Moldova. Fiica și până în ziua de azi îmi spune să mergem la ea cu traiul. Nu aș putea să stau pe o bancă și să nu pot vorbi cu nimeni. Aici ne știm fiecare, oamenii sunt primitori, aici e acasă.

— Ce înseamnă Sevirova pentru dstră?
— Este casa mea, aici m-am născut, aici am crescut și mă doare sufletul pentru satul meu. Mă bucur atunci când reușesc să fac ceva pentru oamenii mei din Sevirova și Ivanovca. Împreună am reușit să reparăm drumurile, care erau într-o stare deplorabilă, nici vara nu puteai merge pe ele. Mă mândresc cu oamenii din sat, pentru că sunt muncitori și chiar de sunt majoritatea pensionari, ei lucrează.

— Ce calități trebuie să posede un primar bun?
— Să fie un gospodar bun. Cum îi este gospodăria așa va fi și satul. Cum fac acasă așa fac și pentru comună.

— Prima dragoste tot la Sevirova ați trăit-o?
— Da, la școală, băieți eram puțini, dar fete multe. După absolvirea a 8 clase, așa era pe timpuri, am mers și am făcut medicină la Tiraspol. A urmat armata și după, am revenit în sat unde am lucrat 35 de ani în calitate de medic. Soția am cunoscut-o la policlinica din Florești, venise la un control. Am văzut-o și fiindcă mi-a plăcut am chemat-o la un control repetat, de unde a și început totul. Soția este din s. Cenușa r-nul Florești. Avem 40 de ani de căsnicie.

— Medicina sau Primăria?
— Și una și alta. Dar dacă fiind medic eram respectat și salutat de fiecare acum în funcția de primar, e foarte greu să poți să răspunzi fiecărei doleanțe a cetățenilor. Drept să vă zic fiind la cel de-al doilea mandat de primar , m-am făcut și cu dușmani. Ca să faci ceva trebuie bani, dar cu sărăcia asta de azi… oricum nu ne dăm, mergem înainte.

— Aveți prieteni?
— Am avut tare mulți prieteni, care cu timpul au devenit cumetri, acum de când sunt primar mai puțini. Poate au rămas cei adevărați.

— Cea mai fericită zi din viața dstră?
— Când s-a născut fiica. Am așteptat și am avut o bucurie mare. Am vrut și un fecior, dar Dumnezeu mi-a dăruit 3 nepoței, de care sunt mândru și fericit.

— Cel mai trist moment din viață?
— Pierderea fraților. Umplem acest gol cu legătura, întâlnirile cu nepoții de la frați.
— Ce hobby aveți?
— Grădinăritul. Pe timpuri făceam și bani din asta. Munceam cu soția și vindeam producția, așa ne-am construit casa, așa ne-am crescut fata.

— Cum ați marcat sărbătorile de iarnă?
— Am sărbătorit și pe stil nou și pe stil vechi, pentru că lumea din comună e diferită. Am primit urători, colindători, am petrecut ca la moldoveni. Din păcate am renunțat la tradiționalele activități, distracții în sat din cauza pandemiei.

— La ce visați?
— Să scoatem în capăt gazificarea satului, la fel și realizarea proiectului ce ține de aprovizionare cu apă potabilă.

— Ce mesaj aveți pentru urmăritorii și cititorii ”Ziarului Nostru”.
— În primul rând sănătate, să se termine pandemia ca să putem reveni la o viață normală. Să fim mai omenoși, mai primitori, mai buni.

PUBLICITATE