„Cel mai bun prieten, în ziua de azi, este familia”
CARTE DE VIZITĂ
Nume: Ivan Belciug
Funcție: Primar or. Dondușeni
Născut: 19 noiembrie 1986
Familie: Soția, 2 copii
Zodia: Scorpion
Culoarea preferată: Verde
Mâncarea preferată: Plăcinte cu brânză și verdeață
— Cât de des purtați cravată?
—Da, iubesc cravata, dar nu o port în fiecare zi, doar când am niște întâlniri de rang înalt sau de sărbători. De mic îmi plăcea să port cravată sau papionul, mama ne îmbrăca la costum în zile speciale, așa că iubesc să port cravată.
— De unde începe firul vieții a lui Ivan Belciug?
— De la Alexăndreni, Heciul Vechi, într-o familie de profesori. Tata – profesor auto, iar mama profesor în școală. Am crescut 4 băieți, a avut noroc mama să fie soacra nu cu trei, ci cu 4 nurori. Ulterior am trecut cu traiul în satul Baraboi r-nul Dondușeni unde am absolvit 12 clase și a urmat Colegiul de Medicină din Bălți. În 2008 am avut posibilitatea să particip la două studii internaționale în medicină, unde am căpătat cunoștințe, dar și o experiență vastă. M-am căsătorit în Dondușeni, unde am rămas și cu munca și cu traiul.
— Ați fost un copil cuminte?
— ”Nu există copil cuminte și babă frumoasă”. Eu fiind fratele mai mare, cea mai mare responsabilitate se cerea de la mine, așa că am mâncat cea mai multă bătaie.
— Ce ați învățat de la mama și de la tata?
— Omenia, calmitatea, responsabilitatea și grija pentru cei din jur.
— Ați fost un elev exemplar?
— Am fost un elev bun, deoarece mama era profesoară și nu puteam să-i rumenesc obrazul. Cu studiile am întâlnit dificultăți pentru că munceam mult, mama era la școală, tata în colhoz, pe acele vremuri și noi copii eram implicați în muncă. Din clasa a 6, împreună cu fratele luam terenul pentru a-l prelucra și așa făceam un ban.
— Primii bani făcuți și pe ce i-ați cheltuit?
— Eu cu frații eram implicați în mai multe activități și toți banii îi aduceam acasă și deja mama ne cumpăra înghețată, dulciuri și ce mai aveam nevoie.
— Faptul că mama era profesoară a fost un plus sau din contra?
— Cinstea și responsabilitatea implantată de părinți nu ne-a dat permisiunea să am ceva beneficii. Am învățat, am primit fie nota 7, 9, 10 sau 2, niciodată mama n-a încercat să vorbească cu un profesor să-mi mărească nota.
— Care sunt obiectele care vă plăceau în școală?
— Biologia, matematica, munca. Era perioada când noi elevii eram implicați la strânsul fructelor, aceste ieșiri în natură cu clasa ne plăceau mult. Geografia și istoria mi s-a dat mai greu.
— Cu ce profesor mergeți prin viață?
— Profesoara de biologie, Ludmila Ivanovna. Ea având darul acesta de a asculta și de a direcționa elevul pe calea corectă, pe mine m-a marcat acest lucru.
— Aveți prieteni?
— De când sunt la cel de-al doilea mandat, mai mulți dușmani. Cel mai bun prieten, în ziua de azi, este familia.
— Există prietenie adevărată?
— Da.
— Cel mai fericit moment din viața dstră?
— Am rămas surprins de emoțiile trăite când soția mi-a dăruit un băiat. Nu pot să trasmit ce bucurie am trăit în inimă și suflet, și până astăzi mă mândresc.
— Cea mai tristă zi din viața dstră?
— Anul acesta, a plecat din viață tăticul. A avut o tumoare pe care a dus-o 10 ani, a avut puterea să treacă peste multe chimioterapii și totuși l-am pierdut în 2021.
— Ce hobby aveți?
— Pescuitul, dar nu dispun de timp. Totuși mă strădui o zi din an să o dedic acestei plăceri ale mele. Mai departe sper să plec la pescuit cu feciorul.
— Cum și alături de cine ați petrecut sărbătorile de iarnă?
— Alături de familie, dar și de cetățenii mei, am avut și mesaje de felicitare pentru ei, focuri de artificii și distracții.
— Medicina sau Primăria?
— Și una și alta. Am absolvit facultatea de stabilire a diagnozei. Stabilirea diagnozei corectă și la timp, înseamnă un tratament eficient și fără urmări tragice. Aceiași situație e și la Primărie, dacă nu iei la timp o decizie ai o pierdere mai mare.
— Cum ați ajuns la Primărie și deja la al doilea mandat?
— Ca cetățean am fost indignat de inacțiunile ce se făceau în Dondușeni. Totuși aflându-mă în funcția de primar, am înțeles că nu totul depinde de primar. Mă strădui să nu încalc legea și totodată să satisfac solicitările cetățenilor din orașul Dondușeni.
— Ce calități trebuie să aibă un primar bun?
— Un primar bun trebuie să fie în primul rând cinstit, transparent și să aibă capacitatea de a ajuta cetățeanul care se adresează, dar și de a-i aduce informația legislativă privitor la cazul dat.
— Familia sau Primăria?
— Delicată întrebare. De acasă am fost învățați că munca ne face pe noi. Dacă e să luăm în procente, atunci mai multe sunt de partea activității, cu toate că poate nu-i corect, dar așa îmi este sufletul și așa eu percep.
— Aveți un scop în viață?
— În 2015 când am venit în funcția de primar, drept că neștiind multe nuanțe, am vrut să fac din Dondușeni un Las Vegas, și dorința asta nu a dispărut. Eu îmi doresc să-mi cresc copiii acasă și ei să aleagă să rămână acasă, adică la Dondușeni.
— Relația cu familia, sunteți un soț și un tată sever?
— Sunt și sever sunt și înțelegător, mă strădui să fiu undeva la mijloc. Cu toate că tatăl meu a fost destul de sever, lucru care m-a responsabilizat. Eu nu pot pune tactica lui în practică cu copiii mei, pentru că acum sunt alte vremuri și eu mă strădui să le înțeleg scopurile și obiectivele lor de azi.
— Banii aduc fericirea?
— Nu. Fericirea e căldura, susținerea și aprecierea familiei.
— Un mesaj pentru urmăritorii și cititorii ”Ziarului Nostru”.
— Chiar am o plăcere să discut cu voi, echipa ”Ziarului Nostru”. În r-nul Dondușeni din păcate nu avem presă locală, de aceia noi suntem bucuroși să primim ”Ziarul Nostru”, unde cetățenii pot afla despre acțiunile sau inacțiunile ce se petrec la Dondușeni. Eu le doresc tuturor sănătate, un an de succes, cu roade, bunăstare și bucuria să ne umple sufletul.
